Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, aduce în discuție oportunitatea sau dimpotrivă, o construcție europeană realmente compromisă, deschizându-se cutia Pandorei, pentru motivul că țărilor membre nu li se mai respectă independența și suveranitatea statală, entitatea, istoria și trecutul, dar mai ales interesele naționale. Mai cu seamă în cazul României, unde tot ce mișcă bun este la mâna jupuitorilor de neam, în vreme ce poporul năpăstuit este obligat să suporte cu stoicism abuzurile și ilegalitățile unor găști “corcite” și protejate, de la fel de mânjita și nedreapta noastră justiție dâmbovițeană.
Așadar, generoasele idei despre democrație și depline drepturi și beneficii comunitare pentru toți locuitorii bătrânului nostru continent, emanate de la Bruxelles sau din alte centre de comandă ale UE, nu dovedesc a fi altceva decât niște manevre și interese meschine, ce se învârt mereu în jurul celor ce s-au vrut dintotdeauna în fruntea bucatelor, lăsând amărăștimii doar firimiturile. Sau mai concret, diriguitorii Europei fac toate jocurile după pofta și “dictatura” corporaților de tot felul, eliminându-se “elegant” respectarea egalității în drepturi a națiunilor-membre în a-și spune părerea și a lua parte la deciziile importante despre bunul mers al Uniunii și eliminării oricăror conflicte discriminatorii, ce ar periclita propriile interese ale acestor popoare. Or, după referendumul din Marea Britanie, au apărut tot mai multe voci de nemulțumire în cadrul UE, chiar și țări unde se dorește consultarea populației, prin referendum, dacă se vrea, ori ba ieșirea din UE. Și se întâmplă toate aceste lucruri neplăcute din motivele arătate, mai concret multe dintre reformele din Uniune, au lezate interesele interne ale statelor membre, urmare a intervenției directe a marilor corporații supra-statale, dar și al marilor puteri europene, fiind impuse decizii favorabile acestora, fără a se mai ține cont de democrația participativă, dar mai ales de interesele și viața popoarelor din interiorul UE.
Iar, dacă facem o comparație, întâlnim cam aceeași situație împământenită deja în România (mai degrabă un copy paste, sau viceversa!), unde structurile birocratice și de forță, încalcă într-un mod brutal principiile democrației și legislației- comune, impunând peste capul instituțiilor mandatate prin alegeri populare (în cazul de față-Parlamentul European, etc) doleanțele, de cele mai multe ori ilegale, a celor care conduc adevărații coloși economico-financiari, cu terțe interese globaliste din varii domenii- resurse naturale și prelucrare, industrie și turism, agricultură, comerț, inclusiv cu armament și tehnologie militară, etc.( a se vedea între altele, de acum, celebrele concerte- Rockfeller, Bayern, BASF, IG Farben, ș.a.m.d.). După cum, la întrunirile anuale, (sau de câte ori este nevoie!), ale grupului “ultra-secreților” de la Bilderberg se pun la cale toate mișcările de lideri și de “cabinete” care să rânduiască omenirea după anumite reguli, inclusiv Europa, indiferent ce altceva și-ar dori “puterea” celor peste 500 milioane de locuitori ai bătrânului și prea-frământatului nostru continent. Altfel spus și la nivelul UE conduce, face și desface Comisia Europeană, numită și nu aleasă, în vreme ce Parlamentul este doar o instituție de decor, neexistând nici aici o delimitare precisă a puterilor UE, vizavi de drepturi și de obligații, cum normal ar trebui să se întâmple în orice țară democratică. De aici și o armată de zeci de mii de funcționari, sau așa-zișii experți europeni plătiți regește pe spinarea contribuabilului european, pentru ca ei să facă legea în favoarea marilor magnați, orice demers democratic fiind adeseori scos din ecuația profitorilor.
Și atunci se înțelege și mai bine de unde vine avalanșa de nemulțumiri în țările membre, cu precădere în cele mici și mai slab dezvoltate, discriminarea și marginalizarea lor fiind evidente. Cu atât mai mult în țările est-europene unde greutățile economice sunt greu de surmontat printr-o legislație care favorizează pe mai departe țările occidentale, dezvoltate și grupurile lor de interese (companii, concerne, corporații,etc.). De unde și populația unor țări precum România, Bulgaria, chiar Ungaria, etc. o duc rău, resimțind în actuala structură și conjunctură europeană și o diminuare (frustrare) a drepturilor cetățenești. Atunci, se mai poate spune că UE reprezintă vrerea tuturora, continuându-se deliberat aceeași politică duplicitară, practic o păcăleală permanentă prin care de fapt “peștii mari îi înghit pe cei mici ”, închizându-se de fiecare dată gura nemulțumiților, chipurile, cu încălcarea tratatului de la Lisabona, în numele căruia un apărat birocratic-mamut, decretează și dictează în favoarea și defavoarea cui? Cel puțin, în cazul României, jalea este și mai mare, având conducători și guvernanți pe măsură, slugi și în genunchi, în față la Înalta Poartă (Bruxelles, Strasbourg, Berlin) și la Marele Licurici, care nu dau voie paiațelor noastre să miște în front, ducându-se de mult pe apa Sâmbetei independența și suveranitatea țării. Mai mult, se caută prin toate mijloacele să rupă poporul român de trecutul și de istoria sa multi-milenară, înstrăinându-l undeva într-un amalgam de povești perfide, dar bine meșteșugite de propaganda occidentală, unde, până la urmă, dictează tot interesele marilor corporații capitaliste, în fapt o altă față hidoasă a neocolonialismului contemporan. Din păcate, a avut parte și de personaje îndoielnice, de proastă calitate care prin mijloace adesea necinstite, au ajuns să conducă și să guverneze România ani în șir, vânzându-ne străinilor, dar în acelasi timp și-au făcut de cap, protejându-și găștile politice implicate în mari acte de corupție, au urzit permanent în țară vrajba și ura, bătându-și joc de popor. Iar la astfel de ascensiuni mârșave au contribuit din plin o serie de ciraci, de bubuli din interior și exterior, cu referire mai ales la presa slugarnică și la așa- zisa societate civilă, cum, de altfel, unii dintre nemernici, trădători de țară pregatesc și acum, cu o “conștiință” rar întâlnită (vezi B1 TV, RTV, ș.a) revenirea în forță a mafiei băsiste-cap de coloană fiind tătucul Traian, în speranța că-i vor mai prosti pe români și la alegerile parlamentare din toamna acestui an. Așa că, este extrem de greu să te lupți cu ticăloșii și să pregătești un destin mai bun României, cu atât mai mult cu cât între Noi și UE, existând o relație “perfectă” de subordonare, practic cei din afară, controlează și se erijează în fapt la conducerea și guvernarea țării. În rest, totul și toate sunt niște păcăleli clamate, vezi Doamne, pentru ”armonizarea” marii construcții europene ”și alinierea tuturor statelor la același nivel de dezvoltare. Iar motivația stăpânilor noștri și a cozilor lor de topor din interior este atât de “serioasă”, că au reușit să aducă România lui 2016 la sapă de lemn, rămânând doar a ne linșa și ca popor în această parte de lume. Mai ales că ”imperatorul” Iohannis a reușit marea performanță de a ne “băga și NATO în casă”, taman când dictatorii- Putin Russian și Erdogan Turkey pun de o mare alianță și așteaptă să aibă motive de gâlceavă și de conflicte militare în zona din imediata apropiere a frontierelor țării noastre. Or, nu ar fi mai normal să evităm orice fel de scenarite și tensiuni, apărându-ne propriile interese, decât să ne încrâncenăm împotrivindu-ne unii contra altora, doar că așa poftesc mai marii sau mai micii jandarmi ai lumii? Oare, asta ne mai trebuie? Și din nefericire, România suferă pentru că nu a avut șansa în toată această perioadă postcomunistă, de a pune în fruntea obștei noastre comune lideri adevărați, iubitori și cu dragoste de țară, cu demnitate și cu fapte bune pentru popor. În schimb, ne-am ”pricopsit” (și din vina boborenilor!?), în ultimii 26 de ani, cu personaje puse în fruntea țării, definite nu numai de incompetența, ci și de o moralitate îndoielnică, devenind mai degrabă părtași la distrugerea țării și umilirea națiunii române. Or, ne-am săturat să tot fim călcați în picioare și să plecăm mereu capul în fața unora sau altora dinafară, pierzându-ne demnitatea și identitatea ca popor liber și suveran în țara lui, simultan cu pierderea marii majorități a resurselor naturale, materiale și umane, fără a mai avea acum posibilitatea de a ne reclădi și dezvolta ca țară. După cum este la fel de grav că, din motivele expuse mai sus, mulți români, în căutare disperată după un loc de muncă au ajuns servitorii sau cerșetorii Europei și nu numai, dezrădăcinați de țară și de originea lor comună.
Și mărturisim cu durere aceste lucruri, observând mereu cum în România, lucrurile esențiale sunt tot cu “fundul în sus”, colcăind peste tot, până la vârful societății incompetența, impostura, nedreptatea, degradarea accentuată a instituțiilor statului și nerespectarea legilor chiar de către cei care au obligația să vegheze sub jurământ la respectarea acestora, ș.a.m.d. Sau au dispărut, oare, definitiv, în România, buna înțelegere dintre semeni, bunacuviință, adevărul și corectitudinea, pacea și liniștea, surâsul și iubirea dintre noi, simboluri, până la urmă firești ale unei comunicări civilizate ființei noastre umane? Ar rămâne, totuși, speranța ca faptele noastre bune să reintre pe matca lor firească doar dacă ne vom înțelege, că înainte de toate pe lumea asta, trebuie să fii OM, compatibil cu tine însuți, cu semenii tăi și cu mediul socio-uman și ambiental din preajmă și de pretutindeni. Altfel, o vorbă din bătrâni ne spune: “capul face, capul trage”, dar de ce nu reușim să punem capăt la toată această avalanșă de mizerii făcută de niște inconștienți și de “încurcă lume”, din pricina cărora să suporte societatea în întregul ei?
Vasile Irod
