Ieri am avut o zi incredibilă. Mizam pe o ploicică dimineaţa şi una seara. Da de unde! A plouat cu stropi reci şi deşi toată ziulica. Nici nu plecasem din Peştişani şi m-a sunat bunul meu amic şi consătean pictorul şi generosul dr. Vasile Fuiorea, universitar al UCB: „Maestre, vă aştept la ora 17, la Galeria de Artă a Municipiului Târgu-Jiu. Expune fantasticul Florin Hutium!” Promit, că nu pot să-l refuz.
Iată-mă, ca aproape-n fiecare zi la un ceai verde, de data asta pe post de înlocuitor de cafea, la Simigeria centrală. Îl chem la masa mea pe un alt amic, pictorul român de la Chişinău, care parcă s-a logodit cu Gorjul – frumosul bărbat curtat de gorjencele şi mai frumoase – Eric Perjovschi. Graţie deselor invitaţii la GorjFest făcute de şi mai generosul Doru Dădălău, Eric îşi duce veacul pe la Târgu-Jiu.
Din vorbă-n vorbă, amintesc de expoziţia ce urma să fie vernisată în după amiaza acelei zile. Şi-mi exprim ideea preconcepută că pictează numai peşti. Eric previzionase expoziţia, cu gândul de a contracta şi el sala ca să-şi facă una „Personală”. Se plângea că nu are suficiente lucrări, că le-a vândut, iar din douăzeci dacă-i plac cinci! Îl liniştesc, cum că-i prea exigent cu sine, dar mă contrazice. Urmează un masterat la Universitatea de Vest din Timişoara, unde traiul e prea scump.
Fac greşeala, imputabilă şi pripită până la urmă, să prevăd că pictorul Florin Hutium, căruia îi mai văzusem o expoziţie acum un an sau doi, prea se cramponează în a picta doar peşti. Şi, gândeam eu, cu neîncredere, că în felul acesta nu va progresa. Ba i-am şi mărturisit că, înainte de 89, la intrarea în Gara de Nord, oltenii şi gorjenii trăgeau la peronul unu, nu înainte de a vedea o mare reclamă lăbărţată pe un perete dintre Gara Basarab şi Gara de Nord, sau pe la stadionul Giuleşti, nu mai ştiu exact care propovăduia „Nici-o masă fără peşte”. Şi de aici blasfemia cu „nici-o expoziţie fără peşte!”
Ei bine, la ora 17 trecute fix, m-am înfăţişat la expoziţia cu pricina. Salutându-i pe scriitorii Ion Popescu Brădiceni, ce urma să şi binecuvânteze expoziţia – că-i nelipsit ca martie din post -, Ion C. Gociu şi poetul actor George Drăghescu. M-a salutat până şi valorosul sculptor Valer Neag(aflat într-o perfectă stare de limpezime), ceea ce, cunoscându-i comportamentul, e o raritate!
Normal, am privit cu atenţie picturile cu acelaşi subiect ca şi altădată – dar cu un stil complet schimbat. În bine. Cu gazdă, profesorul Vasile Fuiorea i-a mulţumit expozantului şi s-a exprimat că-i o mare fericire să verniseze o expoziţie atât de valoroasă ca aceasta. Iar mie mi-a mărturisit că, din acest an – 2012, Florin Hutium îşi va depune dosarul pentru primirea în Uniunea Artiştilor Plastici Profesionişti din România. Perfect meritată şi numai după ştiinţa culorii şi migala cu care şi-a ilustrat măiestria în această suită yhtiologică, în termeni ştiinţifici, şi peştii noştri cei de toate zilele. Dar văzuţi de unul plin de har şi atins de zei vechilor daci. Nu pot depune mărturie dacă şi de Bachus, aş face o impietate, dar Burebista şi Decebal, ca regi daci, ar fi fost mândri de el. Aşa cum suntem şi noi gorjenii.
Grăbit de graficul nemilos al redacţiei, impus de tipografie şi închiderea ediţiei, n-am „gustat” decât puţin din vorbele alese ale domnişoarei Mihaela Cristea, o frumuseţe rară de fată şi critic de artă şi pe deasupra şi prin interior, mă refer la etajul superior – super-inteligenţa şlefuită pe la Londra. Cât despre ce a glăsuit celebrul orator Ion Popescu Brădiceni, poet, eseist, romancier în timpul liber şi universitar la UCB, pe ştatul de plată mică adică, nu pot depune nicio mărturie. Plecasem.
Vânt la pupa Bătrâne pictor adevărat, fost zugrav de biserici şi poate, viitor sculptor. Ce-am văzut mi-a depăşit toate aşteptările. Eşti mare! La propriu şi la figurat.
Ion Predoşanu
