Urmând preceptele miticului Asclepios, ale părintelui medicinii antice grecești, Hipocrates, și mai apoi cele trei principii/momente ale inovatorului medicinii Renașterii, Paracelsus, (observatio, ratio, experimentatio), întreaga lume medicală de pe mapamond nu are decât a sluji cu profesionalism și devoțiune un nobil ideal: sănătatea semenilor.
În acest cadru general, există o serie de medici talentați care, pe lângă profesia de bază, au îmbrățișat diferite domenii ale artei, între care: muzica, pictura, literatura ș.a.
Orchestra medicilor din București s-a înființat în anul 1954, iar medicul Mihai Mihailide a publicat un Dicționar biobibliografic de medici scriitori și publiciști.
În rândul medicilor-scriitori gorjeni, contemporani, un loc aparte îl ocupă doctorul în medicină Cornel Munteanu care a lucrat la Spitalul Târgu-Cărbunești, iar după pensionare, pentru a fi în continuare de folos oamenilor, a deschis un cabinet particular în același Târg de pe bătrânul Gilort, înscriindu-se con brio în tradiția medicilor scriitori Ion Biberi, Victor Papilian, V. Voiculescu, A. Buzura, N. Hasnaș, Grigore Lupescu, Ștefan Marinescu ş.a…
Deja doctorul Cornel Munteanu are o operă literară ce constă în patru cărți de proză scurtă și cinci cărți de epigrame prezentate, cu talentul său inegalabil, de criticul și istoricul literar Constantin E. Ungureanu în cărțile Itinerare spirituale și Pe vârful cu dor de țară, Editura Măiastra, Tg.-Jiu (2015 și 2018).
Recent, doctorul Cornel Munteanu a publicat la Editura ACADEMICA BRÂNCUȘI, Tg.-Jiu, 2018 cartea Pușlamaua, una din cele douăzeci și patru de povestiri care dă titlul volumului.
Ca tematică, povestirile sale incitante se referă la vânătoare-o pasiune a autorului încă din copilărie, tipuri umane care înșeală pe cei de bună-credință, aventuri amoroase, spumoase, afecțiune și duioșie față de ființele necuvântătoare…
Așadar, pentru dr. Cornel Munteanu vânătoarea este un hobby care îl urmărește încă din copilărie, asemenea marelui Sadoveanu care era vânător și pescar pasionat.
Tema vânătorii apare în mai multe povestiri dintre care am cita Întâmplări vânătorești, Nelică, Nea Nicolae Vintilă-paznicul de vânătoare, Marc, câinele meu de vânătoare, Rețeta lui nea Teiu… Textele respective se constituie în tot atâtea îndrumare de vânătoare pentru începători sau pentru cei mai puțin experimentați cu pregătirea pentru vânat, vânătoarea propriu-zisă pe văi, poieni și prin păduri cu gonaci și câini de vânătoare și, în final, împărțirea prăzii și banchetul sau adălmașul cu mâncare din vânat și băutură, la casa unui vânător, într-o atmosferă de veselie, bună dispoziție și glume chiar pe seama unor vânători din echipă. Propunerea de reîntâlnire pentru partida de vânătoare ce urma era așteptată cu multă nerăbdare și interes. Împreună cu dr. Munteanu participau la vânătoare săteni, membri ai ocolului silvic și alte persoane pasionate de această îndeletnicire.
Tipurile umane (bărbați și femei), care solicită împrumuturi bănești de la oameni de bună-credință, inclusiv de la autorul cărții și uită să mai întoarcă banii la termen, sunt zgâriate cu vârful peniței de autor, oferind imaginea unor oameni din realitate certați foarte rău cu etica socială. Ca metodă, debitorii amână mereu creditorii care, în unele situații, se lipsesc de bani sau, în cel mai rău caz, cad la un pact sexual cu damele Nina, Nicoleta ș.a., care au cerut bani, devenind astfel amanți pe termen scurt sau sine die. În afară de aceste cazuri au existat și alte abateri dezinvolte de la patul conjugal, drăgostele sau iubiri de plăcere și intense satisfacții erotice, înfățișate cu mult har de autor.
Ca tipuri de înșelători mai menționăm pe Totică din Pușlamaua, Notărița, Bornaz, Mi-a făcut-o țigăncușa Iorica …În aceeași arie tematică se înscriu și povestirile Amintiri, Muma Floarea, Gele, neastâmpăratul, care iubește pe Leana atât de frumoasă și iubitoare, dar nu admite a se căsători legal, întrucât a constatat că a fost „începută” de altcineva. Ambiția olteanului a fost fermă, admițând a-i fi doar amantă și nu soție. Moartea prematură a Ilenei l-a mișcat profund pe Gele. La aceste texte se mai adugă Dom’ Director.
În tradiția scriitorilor români Mihail Sadoveanu, Ioan Alexandru Brătescu Voinești, Emil Gârleanu și alții, Cornel Munteanu prezintă cu un real talent psihologia și comportamentul unor viețuitoare necuvântătoare precum Marc, câinele meu de vânătoare, Ieduțul, Niță (iepurașul), Neluș și câinele Flolel.
Prozele doctorului Cornel Munteanu sunt de excepție. Stilul autorului are ca dominată oralitatea și coloratura dialectală oltenească. Narațiunea, dialogul viu, omniprezent, descrierea și suspansul specific scriitorilor talentați țin mereu atent lectorul încântat de fapte și evenimente petrecute pe Valea Gilortului și/sau în Târgul de pe Jiu.
Iată, cum medicina și literatura își dau mâna spre binele și delectarea purtătorilor de vorbe și idei.
Sincere felicitări, domnule doctor și în continuare, cât mai multe cărți valoroase semnate Cornel Munteanu.
Marin I. Arcuș
