Joi, 3 mai 2018, Sfânta Lavră din Defileul Jiului şi-a sărbătorit ocrotitorul, cu prilejul împlinirii celor şapte ani de la canonizarea Sfântului Cuv. Irodion, considerat de către Sf. Ier. Calinic, «Luceafărul de la Lainici», un destoinic slujitor al dreptei credinţe şi cel care a fost stareţul mănăstirii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată în prezenţa a sute de credincioşi, în altarul de vară, de către Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un sobor ales de arhierei, de călugări, preoţi şi diaconi prezenţi la marele hram al sfântului lăcaş monahal. Manifestarea duhovnicească a fost onorată de prezenţa unor alese feţe bisericeşti, dintre care amintim pe Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan Selejan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, Preasfinţitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei şi a Părintelui Protosinghel, Ioanichie, stareţul Mănăstirii Frăsinei, care au primit în racle de lemn de cireş, câteva părticele din moaştele Sf. Cuv. Irodion.
“Să aducem preamărire acestui sfânt al nostru, Sf. Cuv Irodion, care s-a nevoit aici”
La finalul slujbei euharistice, în cuvântul de aleasă învăţătură duhovnicească, Mitropolitul Olteniei a subliniat faptul că aflându-ne cu toţi în Lumina praznicului Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pregustăm bucuria care a venit la toată lumea prin Sfânta Cruce, pentru a evoca viaţa şi activitatea de pustnic a Sf. Cuv. Irodion, povăţuitorul şi mijlocitorul nostru înaintea Lui Dumnezeu, stareţul, ocrotitorul şi ajutătorul acestei sfinte mănăstiri, «Luceafărul Olteniei» şi mijlocitorul pentru toţi credincioşii înaintea Preasfintei Treimi! Iar, “Pentru că Dumnezeu lucrează întotdeauna prin «plăcuţii» Săi, prin sfinţii Săi, a precizat Mitropolitul Olteniei, astăzi, avem această bucurie, această posibilitate ca să aducem preacinstire, să aducem preamărire acestui sfânt al nostru, Sf. Cuv Irodion, care s-a nevoit aici, care a fost duhovnic al Sfântului Ier. Calinic. Deci, să-l preamărim pentru faptele sale, pentru viaţa sa curată, pentru că din fragedă copilărie, când a intrat la Mănăstirea Cernica, s-a nevoit alături de alţi părinţi duhovniceşti. Acolo a învăţat taina rugăciunii, taina smereniei, iar Dumnezeu l-a împodobit cu daruri, pentru că a ascultat glasul Lui Dumnezeu, a păstrat acest glas, pentru că întotdeauna, Cuvântul Lui Dumnezeu trebuie să se aşeze în om, să rămână în om, ca un «mărgăritar» de mare preţ. Din Cuvântul Lui Dumnezeu, omul se îndestulează şi creşte, se hrăneşte mereu, iar când este secătuit de ispita diavolului, Cuvântul Lui Dumnezeu îi este de mare mângâiere, cum spune Profetul David: «Cuvintele Tale sunt mai dulci decât mierea în gura mea!». Aşa se face că sfântul s-a obişnuit în viaţa de călugărie cu citirea Psaltirii, cu citirea cărţilor sfinte, şi în chip deosebit cu «Rugăciunea inimii», pentru că mulţi părinţi de atunci practicau această rugăciune, iar, ca şi Sf. Ier. Calinic, Sf. Cuv. Irodion era neîntrecut în asemenea fapte de virtute, pentru a dobândi răsplată cerească!… Deci, când Sf. Cuv. Irodion a deprins această «Rugăciune a inimii», el nu s-a mai lăsat de ea niciodată! El a constat că sufletul său este precum cerbul care doreşte spre izvoarele apelor, că el însuşi este «plantat» lângă izvoarele apelor, cum spune psalmistul, lângă «izvorul» dătător de viaţă care este Mântuitorul Iisus Hristos” a menţionat Arhieria sa.
“Sf. Irodion a binevoit, prin mâinile noastre, să iasă din măruntaiele pământului, ca să fie pus la loc de cinste în biserică”
În completarea profilului duhovnicesc, profund ancorat în moralitatea isihastă, aşa cum a spus Mitropolitul Olteniei, Sf. Cuv. Irodion a ţinut să arate că acesta «nu a dat somn ochilor săi şi nici genelor sale dormitare», pentru că în privegheri nenumărate şi metanii, fiind neîntrecut în smerenie şi în iubirea faţă de fraţii săi, şi-a «agonisit» această statornicie în bine, ceea ce înseamnă că “Sf. Irodion a binevoit, prin mâinile noastre, să iasă din măruntaiele pământului, ca să fie pus la loc de cinste în biserică. Mulţi s-au străduit înaintea noastră, dar, iată că prin nevrednicia noastră, pe noi ne-a ales sfântul ca să fim, astăzi, închinători la sfintele sale moaşte, ca noi să fim bucuroşi de prezenţa lui. Multe cuvinte ne vin în minte spre lauda sfântului, pentru că în rugăciune l-am găsi neîntrecut, iar nevoinţa sa era copleşitoare, când zi şi noapte se ruga şi postea, vorbea cu Dumnezeu. Aşa a ajuns ca să fie «Luceafăr al Olteniei», iar, aşa cum Luceafărul străluceşte pe bolta cerească şi ne arată lumina strălucitoare, tot astfel, Sf. Irodion este «Luceafăr» al nostru, când ne arată calea spre Împărăţia Cerului, pentru că sfinţii sunt mereu lângă noi şi nu se despart de noi! Ei iubesc locul nevoinţei lor, se arată mai puternici decât ispitele satanei, arătând că puterea Lui Dumnezeu locuieşte chiar în «slăbiciunile» noastre, fiind covârşitoare în viaţa noastră”, a reiterat ÎPS Părinte Irineu!
“Acest lucru îl facem spre Preamărirea Lui Dumnezeu”
În încheierea cuvântului său de învăţătură, Mitropolitul Olteniei a spus că Sf. Irodion s-a arătat un săvârşitor al Sfintelor Taine, neîntrecut în apărarea pravilei călugăreşti, sfătuitor al călugărilor şi al mirenilor care veneau la mănăstire, pentru a apăra cu dârzenie credinţa noastră ortodoxă. “Mănăstirea aceasta este o «punte de legătură» între Ardeal şi Ţara Românească, iar sfintele moaşte ale Sf. Irodion, spre uimirea noastră, s-au răspândit în întreaga lume, din Spania şi până în Canada! Deci, credincioşii noştri se pot bucura de aceste odoare preamărite de Dumnezeu, pentru că noi îl cinstim pe Sf. Cuv. Irodion, nu numai ca un sfânt, dar şi ca un om îndumnezeit, pentru că el este «plin» de Dumnezeu, iar când sărutăm sfintele moaşte, noi Îl sărutăm pe Mântuitorul Iisus Hristos! Mântuitorul Hristos îl arată pe sfântul ca pe «plăcutul» său! Sf. Irodion, ne învaţă şi pe noi, astăzi, să-L iubim pe Dumnezeu, aşa cum sfântul ne spune în cântări: «Iubiţi pe Domnul!». La această sfântă mănăstire locuieşte pacea şi binecuvântarea Lui Dumnezeu, iar sfinţii sunt «martorii» acestei bucurii duhovniceşti! Sf. Irodion, împreună cu Sf. Calinic, sunt apărătorii noştri, ai celor din Oltenia şi din alte părţi, iar unde sunt cinstiţi sfinţii, va fi cinstit Însuşi Bunul Dumnezeu. Sfinţii sunt cei care s-au «adăpat» din izvoarele apelor, pentru că din trupurile lor curg izvoarele Harului, iar adeverirea cinstirii sfintelor moaşte, ne arată că din aceste trupuri ale lor curg izvoarele Harului şi ale binecuvântării. Astăzi, la şapte ani de la canonizarea Sf. Cuv. Irodion, avem această bucurie negrăită ca să înmânăm Înaltpreasfinţiţilor şi Preasfinţiţilor Părinţi câte o raclă cu câte o părticică din sfintele moaşte, pentru ca Sfântul Irodion să fie preamărit în toate părţile lumii, în bisericile care îi poartă hramul, ca să fie pe buzele tuturor credincioşilor. Această iniţiativă binecuvântată este continuată împreună cu Părintele Stareţ, care se îngrijeşte să-l propovăduiască pe sfântul, aici şi pretutindeni, iar acest lucru îl facem spre Preamărirea Lui Dumnezeu”, a spus Mitropolitul Olteniei.
“La şapte ani de la canonizarea Sf, Irodion, ne-am strâns laolaltă în spiritul tradiţiei noastre strămoşeşti”
S-a dat citire cuvântului de autenticitate a sfintelor moaşte de către Consilierul cultural al Mitropoliei Olteniei, Preacucernicul Părinte Protopop, Grigore Vulcănescu, menţionându-se şi locurile unde vor merge aceste moaşte: Parohia «Sf. Luca» din Protoieria Timişoarei, Catedrala Arhiepiscopală cu Hramul «Sf.Ier. Nicolae» din Râmnicu Vâlcea, Catedrala Episcopală din Caransebeş, Mănăstirea Rohia, din Episcopia Maramaureşului şi Sătmarului, Catedrala Episcopală a Severinului şi Strehaiei, Paraclisul Episcopal din Episcopia Covasnei şi Harghitei, Catedrala Episcopală a Devei şi Hunedoarei, Catedrala Episcopală din cadrul Episcopiei ortodoxe a Canadei, precum şi la Sfânta Mănăstire Frăsinei, Judeţul Vâlcea. În cuvântul său de mulţumire, ÎPS Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului a spus: “Iată, am venit din depărtări, de pe meleagurile spaţiului nostru românesc şi plecăm de aici cu o «comoară» nemuritoare care este omul şi care sunt moaştele Sf. Irodion, fostul stareţ al acestei sfinte mănăstiri… De aceea, Înaltpreasfinţia voastră, astăzi, prin darurile acestea, nu aţi făcut altceva decât să «semănaţi» în tot spaţiul românesc moaştele Sf. Irodion! Acum se împlineşte Cuvântul Scripturii, care spune: «Fiţi sarea pământului»! Iată, cu aceste sfinte moaşte, vom «săra», vom da curs ortodoxiei noastre româneşti, pe unde ne vom duce! Dumnezeu să vă dea sănătate, Părinte Stareţ, obştei de aici, să nu lăsaţi să se stingă niciodată candela de la moaştele Sf. Irodion, aşa cum am găsit-o şi eu, când am venit aici! Vă mulţumesc”! În cuvântul de răspuns, Părintele stareţ, Ioachim Pârvulescu a spus: “Pentru Mănăstirea Lainici este un moment culminant, de această dată, când, la şapte ani de la canonizarea Sf, Irodion, ne-am strâns laolaltă în spiritul tradiţiei noastre strămoşeşti. De aceea, raclele au şi o intensitate duhovnicească aparte, un duh al locului, pentru a duce acest duh al mănăstirii în toate locurile, chiar în toată lumea, până în Canada. Duhul Sf. Irodion, moaştele sale, sunt purtătoare de har, de sfinţenie, cu aceste racle care duc oxigenul din România, de la Lainici. Ne bucurăm şi Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne facă parte de mântuire, iar Sf. Irodion să ne fie ocrotitor la toţi, ca să ne întâlnim cu toţi în Împărăţia Lui Dumnezeu, în vecii-vecilor, Amin”! La marea sărbătoare au fost prezente şi maicile stareţe de mănăstiri: Marina Gligor (Strâmba-Jiu), Antonia Popescu (Tismana), Teodora Ilie (Icoana), Fevronia Nuţă (Logreşti) şi Spiridona Tăbăcaru (Polovragi).
Profesor, Vasile GOGONEA
