Urzica moartă albă este o plantă cunoscută în medicina populară pentru calităţile ei terapeutice. Asemănătoare cu urzica, dar fără să aibă perişorii urticaţi, ce conţin substanţa pişcătoare, aceasta este cea mai răspândită dintre speciile de urzică existente la noi în ţară. Creşte în locuri umbroase din grădini, la marginea pădurii, în tufărişuri sau pe lângă garduri.
Planta se foloseşte în întregime în scopuri terapeutice datorită conţinutului în mucilagii, flavonoide, vitamine, amine biogene, săruri minerale. Florile au proprietăţi emoliente şi astringente, care recomandă folosirea lor în tratamentul leucoreei sau dismenoreei, iar la bărbaţi, în tratamentul inflamaţiilor prostatei. Ceaiul de flori de urzică moartă albă este depurativ şi se foloseşte, de asemenea, la tratarea erupţiilor la copii, a anemiei, infecţiei streptococice, afecţiunilor respiratorii. Extern, se întrebuinţează un decoct tare pentru tratarea arsurilor, nodurilor, varicelor etc.
Tratamente în afecţiunile aparatului urinar feminin
Planta întreagă, în special frunzele, conţine tanin, motiv pentru care are eficienţă deosebită în combaterea diareei. Din frunze se poate prepara o infuzie (o linguriţă de plantă la o cană de apă) care, administrată intern (două căni pe zi), are eficienţă în diferite afecţiuni ale aparatului genito-urinar feminin (anexite, tulburări menstruale, dureri menstruale), dar şi în inflamaţii ale prostatei, tulburări gastrointestinale sau afecţiuni respiratorii (bronşite, răceli).
Urzica moartă este recomandată şi pentru calmarea stărilor nervoase la femei, în timpul menopauzei, dar şi în insomnii şi în diareele uşoare, iar băile la picioare, pentru ameliorarea simptomelor în caz de varice, abcese sau tumori.
Sorin MILCU
