Vasile Fuiorea este un nume consacrat în arta plastică românească, un artist cu multiple abordări și preocupări în domeniu, lector universitar, doctor în artă și președinte al filialei Târgu-Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici. Dincolo de prodigioasa activitate administrativă și didactică desfășurată la catedră, importantă este opera sa artistică, construită temeinic cu un pregnant talent grefat pe cunoștințe de specialitate ample dobândite la Liceul de Arte Plastice din Craiova și Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest din Timișoara, unde, între alții, l-a avut profesor pe cunoscutul și regretatul pictor Romul Nuțiu. Etapă a unui proiect mai extins, în care autorul abordează tehnici diferite, expoziția personală de desen și acuarelă ,,Introspecții”, vernisată în data de 19 iulie 2018 la Galeriile Municipale de Artă din Târgu-Jiu, cuprinde lucrări de o remarcabilă elevare artistică în care siguranța liniei evidențiază libertatea de exprimare dobândită de artist după îndelungate căutări și experimente, iar disciplina culorilor care susțin desenul denotă temeinice cunoștințe cromatice. Expoziția ,,Introspecții” a lui Vasile Fuiorea înregistrează cât se poate de concret o evoluție acută din ultima perioadă a artistului în direcția spiritualizării cromaticii. În creațiile precedente autorul explora universul spiritual mai mult prin forme și mai puțin prin culori, care, cu toată expresivitatea inoculată, rămâneau într-un registru descriptiv. De această dată culoarea susține linia printr-o abordare complexă a tonurilor și subtonurilor, într-o dinamică a vertijului greu de stăpânit vizual, așa cum mărturisea artistul la vernisaj: ,,Compozițiile din prezenta expoziție se situează între apolinic și dionisiac. În ele se regăsesc zone ce stau sub nota calmului, al notațiilor lirice și zone în care apare pseudo-figurativul, care este sub spiritul dinamicității, al dionisiacului.” (…) ,,Lucrările sunt în totalitate dictate de subconștient, venind din spectrul suprarealismului, al dicteului necenzurat de rațiune, peste care dezvolt anumite relații care să dea o concretețe viziunii.” Prof. dr. Ion Popescu Brădiceni, cel care a prezentat expoziția, a subliniat prezența în lucrările lui Vasile Fuiorea a unei anumite ,,poetici a trupului, care însumează atât latura figurativă, cât și cea spirituală. Creația lui Vasile Fuiorea din această expoziție se situează la confluența dintre postmodern și transmodern”, remarca criticul. Calitatea mișcărilor liniei ori a petei sunt generate de imaginea fantastică, formată de subconștient, pe care Vasile Fuiorea lucrează precum pe o ilustrată cu simboluri, pe care o decorează cromatic.
Culorile sunt absolvite de sorgintea lor naturală pentru că artistul urmărește însușirile izodine și izofane, astfel violetul, spre exemplu, capătă aceeași intensitate ca și galbenul, iar verdele aceeași strălucire ca roșul. Este evidentă știința artistului de a acorda un spațiu, un timp, o lumină, un ritm, adecvate fiecărei culori. Nici o mișcare nu este dusă prea departe, nici un spațiu prea extins, doar atât cât o culoare să devină lumină, ori o linie colorată să poată demarca o stare de alta, totul într-o dinamică a clipelor juxtapuse. Pendulând între utopic și real, uneori întărește contururi, subliniind însă nu un figurativ cotidian, ci o viziune datorată tot subconștientului, dar la care privitorul poate asocia propriile concepții, așa cum personal într-o lucrare am identificat scena în care Salomeea îi arată Irodiadei capul Botezătorului, într-un fundal de roșu și vinețiu menit să accentueze dramatismul, subliniind gravitatea momentului. Dincolo de secvența biblică este identificabilă aici și ideea mai generală a supremației nesupunerii și înrâurirea viețuirii indusă prin femeie. Ea este cea care dă naștere copilului, dar tot ea a adus moartea prin neascultarea de Dumnezeu. Încărcătura semantică a alegoriilor din compozițiile lui Vasile Fuiorea este dată și de structura direcțiilor pe care evoluează elementele plastice. Este vorba despre unghiuri, elipse și spirale de care sunt suspendate forme mai mult sau mai puțin figurative, și linii modulate într-un dans alambicat, precum o plutire chagalliană. Chiar și portretele prezentate sunt formate de vibrația liniilor colorate, într-un joc al transparențelor care evocă multitudinea expresiilor unui chip, asemănătoare suprapunerii unor măști, prin care este devoalată complexitatea psihologică a personajului. Originală și vizionară, creația lui Vasile Fuiorea vine dintr-un univers al neliniștilor, al căutărilor febrile, în care subconștientul său operează cu imaginarul marcat de sacru și profan, generând un conglomerat de trăiri transcendente, într-o interogație perpetuă a spiritualității. Este important să urmărim continuarea proiectului cu transpunerea introspecțiilor în tehnica uleiului pe pânză, prin care este preconizată coagularea unei impresionante creații plastice, sublimată de talent și inteligență artistică. Mult succes și inspirație!
Petru Ilie Birău
