De mai bine de o lună s-a încheiat sezonul însămânțărilor de toamnă, dar, desigur, fermierii adevărați încă nu au parte de relaxare, deoarece trebuie să pună bazele agrotehnice pentru culturile de primăvară. Printre agronomi circulă butada cum că producția agricolă este dependentă integral de triada ,,Casă – Masă – Rasă”. Casa – este reprezentată de sol, parametrii naturali ai solului și lucrările de pregătire a patului germinativ; Masa – o constituie fertilitatea naturală a solului, potențată cu aportul gunoiului de grajd și/sau al îngrășămintelor chimice aplicate de fermier, iar Rasa – o reprezintă materialul biologic folosit, adică semințele și materialul săditor. Se mai spune și că fiecare dintre acești factori are cam o treime aport la determinarea cantitativă și calitativă a producției agricole vegetale. Pentru explicitarea motivației că „este absolut obligatoriu să arăm terenurilor din toamnă”, facem puțin apel la unul dintre parametrii fizici ai solurilor: textura – adică compoziția mecanică a solului, mărimea particulelor componente ale solului și ponderea în care se găsesc acestea. Solurile cu particule mari, până la câțiva milimetri, care nu se țin, curg, sunt nisipurile sau solurile nisipoase. Acestea sunt practic improprii pentru agricultură. Cele mai mici particule de sol sunt pulberile, prafurile fine, argilele. Pe măsură ce scade ponderea particulelor mari și își fac cunoscută prezența particulele tot mai mici se îmbunătățește și calitatea solului. Astfel apar solurile nisipo-lutoase cu agregate friabile, care se rup ușor, și încep să devină tot mai pretabile pentru creșterea plantelor. Când în sol sunt prezente particulele mijlocii, lutoase, în pondere însemnată, solurile devin luto-nisipoase, semi-mijlocii, valoroase pentru cultura plantelor, mai ales pentru acele culturi ale căror părți utile nouă se dezvoltă în sol, ca: rădăcinoasele, bulboasele, tuberculiferele. Rezistența solurilor luto-nisipoase la arat este sub 0,3 kg forță pe centimetru pătrat. Solurile mijlocii – sunt acele soluri în alcătuirea cărora particulele mijlocii, lutoase, sunt dominante în amestec, dar și cu particule nisipoase sau argiloase, prăfoase. Aceste soluri sunt cele mai valoroase pentru agricultură, și la noi sunt cunoscute drept cernoziomuri, soluri negre , sau bălane de stepă, cu o rezistență la arat de 0,3 – 0,5 kg f / cm p. Ele sunt răspândite în câmpia Banatului, cea a Bărăganului și în Dobrogea. Pe măsură ce dispar din compoziția mecanică a solului particulele nisipoase, iar cele mijlocii, lutoase capătă o pondere tot mai redusă, în favoarea particulelor fine, argiloase, acestea devin tot mai grele, mai compacte, cu rezistență la arat de 0,5 – 0,7 kg f / cm p, cu o pretabilitate tot mai redusă pentru culturile rădăcinoase, bulboase sau tuberculifere, căci aceste părți din plantă întâmpină o rezistență tot mai mare a solului la creștere. În funcție de ponderea particulelor lutoase aceste soluri sunt luto-argiloase sau argilo-lutoase, Când argila este total dominantă, solurile sunt foarte grele, argiloase,, cu o rezistență la arat de peste 0,7 kg f / cm p. Aceste soluri practic n-ar trebui destinate culturilor arabile, ci numai pentru pășuni și fânețe naturale sau cultivate. Solul este un organism viu, ceea ce înseamnă că prin intervențiile noastre îi putem îmbunătăți sau deteriora calitățile. Condițiile de climă specifice României pot avea o influență foarte favorabilă asupra solului dacă vom ști să le folosim. Particulele argiloase din sol joacă rol de liant și imprimă agregatelor de sol o rezistență, compactitate, care uneori împiedică, îngreunează, pătrunderea apei, aerului, sau înaintarea rădăcinilor plantelor ori a organelor active ale mașinilor agricole în el. Și nu numai atât.
Ca să stârnească un zâmbet cu rost, scriitorul de talent stă mai tot timpul cu fruntea încruntată. Ion VELICAN
Alternanța înghețului cu dezghețul – din timpul iernii asupra solurilor arate produce ruperea, fărâmarea agregatelor compacte, mari, de sol, ceea ce va facilita pătrunderea și circulația apei, aerului sau a rădăcinilor plantelor de cultură. Aceasta este de fapt o îmbunătățire a pretabilității pentru agricultură, cu efect pozitiv în creșterea cantității și calității producției. Dacă pe parcursul iernii solul se află arat în brazde mari, cu goluri mari și multe, în care viscolul să pătrundă ușor, să introducă apă sau zăpadă care, înghețând, se dilată, rup agregatele de sol și prin dezghețare le eliberează, se produce de fapt o structurare, agregare, mai bună a solului. Aceasta conduce la reducerea ponderii argilei în compoziția mecanică a solului, deci reducerea rezistenței la arat, cu alte cuvinte reduce efortul utilajelor agricole, le sporește acestora productivitatea, le reduce uzura, precum și efortul financiar al fermei. Efectuând din toamnă arăturile pentru însămânțările de primăvară, practic natura ne aduce profit și material – prin producții mai mari și mai bune, financiar – prin reducerea cheltuielilor și creștere a veniturilor, dar și fizic – prin reducerea efortului și a uzurii utilajelor.
Ne putem permite oare să dăm cu piciorul acestor avantaje?
Aceste arături, cunoscute și sub denumirea de ,,ogoare de toamnă” trebuie efectuate imediat după încheierea semănatului de toamnă și a eliberării, într-un fel sau altul, a terenului de resturile vegetale ceea ce calendaristic poate începe pe la jumătatea lunii octombrie și se va încheia odată cu venirea înghețului puternic la sol. Dacă tocăm mărunt resturile vegetale și administrăm și 7 kg azot s. a. pentru fiecare tonă de materie organică încorporată în sol odată cu arătura, suplinim în bună parte lipsa gunoiului de grajd și sporim fertilitatea naturală a solului. Ideal ar fi ca azotul să fie administrat sub formă de Complexe – 16.48.00, cam 100 – 200 kg produs comercial pe hectar, nu mai mult, ca să punem baze temeinice viitoarelor recolte.
Este practic obligatorie efectuarea ogoarelor de toamnă, dar total contraindicată, dacă nu chiar interzisă, ararea terenului umed, prea puternic uscat sau puternic înghețat.
In aceste condiții, nu numai că se destructurează, fărâmă, agregatele mari de sol, dar crește nepermis de mult ponderea particulelor mici și mai ales foarte mici, argiloase, ceea ce conduce fără dubii, la compactarea solului, și astfel în loc să facem bine, mai mult înrăutățim însușirile solului.
Practic agricultura de azi nu mai are nimic, dar absolute nimic, în comun cu
plugăritul de pe vremuri.
Astăzi agricultura este mai ales agrotehnică, știință, practică superioară.
In următorul articol vom detalia motivațiile biologice în favoarea efectuării ogoarelor de toamnă.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acesta, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta.
Legea 383/2013 – cu modificările ulterioare, a apiculturii, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
