Este contraindicat în cazuri de diabet zaharat şi hipercalcemie. Pentru preparare, cojile de ouă (de preferat ouă de la ţară) se spală şi se pun 1-2 zile la uscat. Se mărunţesc, apoi se macină cu râşniţa de cafea până când devin un praf fin, asemănător făinei. Într-un vas de sticlă, se combină 2 părţi de praf de coji de ouă, 3 părţi miere de albine polifloră şi o parte suc de lămâie sau vin alb. Se omogenizează bine amestecul, se toarnă într-o sticlă (care se închide ermetic) şi se pune la macerat timp de o săptămână, la loc întunecos, răcoros şi uscat (de regulă la frigider). Soluţia se agită zilnic, de 2-3 ori. Preparatul astfel obţinut se păstrează în vase de sticlă colorată, ermetic închise, la adăpost de lumină şi căldură. Este valabil timp de 6 luni, ţinut la frigider. Se ia câte o lingură, de 3 ori pe zi, la mesele principale, diluat în 100-200 ml de apă, sirop sau ceai medicinal. În cazul persoanelor în vârstă, doza se reduce la jumătate. Înainte de întrebuinţare, se agită bine soluţia. Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Cura se poate relua numai după o pauză de 1-2 săptămâni.
Calciu natural din coji de ouă
Coaja de ou conţine calciu sintetizat pe cale naturală de către păsări. Acest fapt conferă, faţă de calciul obţinut prin procese chimice, avantaje deosebite: absorbţie integrală, absenţa efectelor secundare şi a pericolului hipercalcemiei, reducerea riscului formării calcifierilor. Principalele substanţe active conţinute în coaja de ou sunt acizi citric şi malic, vitamine (C, B, PP şi provitamina A), minerale (îndeosebi calciu şi, în mai mică măsură, siliciu, mangan şi fosfor) şi enzime. Preparatul din coji de ouă este indicat în insuficienţă paratiroidiană cu fenomene de hipocalcemie şi spasmofilie, dar şi în tulburări de creştere, osteoporoză, fracturi cu dificultăţi în „sudarea” oaselor.
Sorin Milcu