Arhive Gorjeanul 100 - Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro

100 de ani alături de tine

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:31:44 +0000

O sută de ani este mult timp; este mult timp chiar și în viața unui ziar. În dezvoltarea generală, ziarul, ca instituție, și-a jucat rolul său, și nu puțin, iar ,,Gorjeanul – ziarul de suflet al gorjenilor” care mă preocupă personal, și-a jucat rolul său social si cultural, nu fără o mare utilitate. În istoria de 100 de ani a ,,Gorjeanului”, contribuția noastră se leagă de ultimii 20 de ani ai ziarului, perioadă în care am devenit acționarul majoritar al societății-editoare GORJEANUL SA.
Mă întreb ce a reprezentat ziarul când am știut-o prima dată, ce a reprezentat atunci și ce reprezintă acum. Un ziar are două laturi. Este o afacere, ca oricare alta, și trebuie să plătească în sens material pentru a trăi. Dar este mult mai mult decât o afacere; este o instituție; reflectă și influențează viața unei întregi comunități; poate afecta destine și mai largi. Este, în felul său, un instrument de guvernare. Poate educa, stimula, asista sau poate face opusul. Are, așadar, o existență atât morală, cât și materială, iar caracterul și influența sa sunt determinate în principal de echilibrul acestor două forțe. Aici contează capacitatea și caracterul, și pe acestea trebuie să se bazeze un ziar, ca orice mare întreprindere, dacă vrea să fie demn de puterea și datoria sa.
Trebuie să vă mărturisesc că în pofida escaladării continue a cheltuielilor de editare și tipar, flacăra care ne asigură forța o reprezintă miile de abonați fideli ai ziarului de suflet – ,,Gorjeanul”, un brand în istoria presei românești, de la ,,ziar de front” la “ziar de actualitate, social-cultural” al gorjenilor de pretutindeni.
Seria manifestărilor dedicate Centenarului ,,Gorjeanul” începe azi, dar va continua pe tot parcursul anului 2024. În anii și deceniile ce vin, vom continua să investim în modernizarea cotidianului nostru, prin crearea de conținut de calitate și multiplicarea mediilor de publicare multi-platformă, ca răspuns la provocările new media și așteptărilor cititorilor noștri.
În încheiere, adresez mulțumirile noastre cititorilor și ziariștilor care au contribuit de-a lungul timpului la longevitatea și reputația ,,Gorjeanului”, actorilor economici, politici și culturali ai Gorjului, și, nu în ultimul rând, acționariatului și administrației ziarului nostru de suflet.
Bebe-Viorel IONICĂ
Director General

Articolul 100 de ani alături de tine apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Lumea gorjenească – Mergem înainte

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:30:04 +0000

Suntem la o răscruce de inimi. „Gorjeanul” – ziarul de suflet al oltenilor de pretutindeni –, împlinește o sută de ani. E ceva! De un veac bătut pe muchie, iată, până astăzi 15 martie 2024 – când încercăm să pășim curajoși peste pragul nesperat al atâtor lumi învelite frumos în miile, zecile de mii de pagini desenate cu litere de plumb doar cu scopul nemărturisit de-a cuprinde pentru eternitate istoria unor clipe de viață care, neapărat, ar trebui încă să ne intereseze și să ne privească în mod deosebit –, o gazetă de provincie, inventată de un ziarist inimos și cu har, Jean Bărbulescu, ajuns pe meleagurile Gorjului trimis parcă de Dumnezeu, apare cu o constanță fericită și ajunge încă în casele multor cititori întocmită atent pe hârtie de ziar.
Într-o lume sufocată tehnologic, în care mijloacele de informare de tot felul se calcă pe picioare fără menajamente, faptul că ziarul se tipărește pe hârtie e o performanță și o îndrăzneală fără de margini, astăzi când totul, sau aproape totul, ne este la îndemână și stă doar în gestul alunecării unui deget în stare să gliseze o dată cu interesul nostru pe ecranul cât un pod de palmă al aparatelor cu telefon, de care am devenit atât de dependenți, neputându-ne lipsi de ele nici ziua, nici noaptea, ajunși aserviți prin contract și iremediabil deformați sufletește. E trist!
Dar ce e încă bine, e că toate lucrurile astea se întâmplă în chiar timpul vieților noastre. Altfel…
Ne înăbușim de tot în strânsoarea unor vremuri dintre cele mai de neînțeles din ultima sută de ani. Vine sfârșitul lumii? „N-are cum”, zicea ieri la „La Zamfir” pe terasă, sub un soare de primăvară ca și cea din anul trecut, venită prea din vreme și fără un scop anume care să ne convină și nouă, dacă tot ne-a găsit încă pe bătătură,… „n-are cum”, zicea doda Lina lu Gore-al Miroanii, muiere care a petrecut singură multe la viața ei, „n-are cum să se termene toate așa dintr-o dată, că ne-am cam învățat cu viața și-ar fi păcat să ne-o reteze careva tocmai acum, când am scăpat și de griji și de năcazuri.
Copiii s-au făcut mari și-s plecați care pe unde-au apucat prin lume, pământul nu-l mai pot munci și asta deja nu mai e o rușine, de alte alea m-a iertat Dumnezeu, mănânc de-o vreme și cam puțin, e bine, ce mai…
Vorba lu bietu-socru-miu, ăl de veni acas pe jos de la Stalingrad: Bă, al mai important lucru pe lumea asta e să te scoli de noapte și s-o apuci pe linie la vale. Dacă răzbești să faci lucru ăsta în fiecare zi, n-are cum să nu se vadă sporu”.
Așa și noi, uitându-ne cu atenție doar la jumătatea plină a paharului, v-am pus la cazne gândind că Sărbătoarea ce-am apucat-o acum e semn că mai e loc și se mai poate încă pune țara la cale.
Demult, în vremuri grele, un dascăl de țară încherbase o revistă în care închipuia singur, cu literele de mână ale limbii române, o altfel de lume și asta grație doar prieteniei ce-o purta oamenilor, pe care-i căuta cu obstinație spre a le insufla nădejdea că se poate oricând și oriunde să le fie și altfel și lucrurile să meargă mai bine.
Revista „Amicul poporului” apărea la sfârșitul veacului al XIX- lea în Bălăneștii Gorjului, iar dascălul de țară se numea Lazăr Arzoceanu și-i învăța carte pe copii la Școala cu Vultur. Îndemnul dascălului, înscris pe prima pagină, la vedere și pentru a fi luat în seamă de toată lumea, era hotărât și destinat să relanseze încă o dată nădejdea și speranța: „Mergem înainte”. Un sfert de veac mai târziu, exact acum o sută de ani, Jean Bărbulescu – Director și Proprietar al Ziarului Gorjanul – își așternea hotărât gândurile tot pe prima pagină albă a gazetei pe care tocmai se pregătea s-o dăruiască oamenilor, încrezător în steaua lui, în ceea ce avea să facă și în Dumnezeu: „această lucrare să reprezinte o oglindă fidelă a județului nostru, constituind o călăuză neapărată a tuturor ramurilor de activitate”.
Și încheia, consumându-și cu folos puterea de muncă într-un proiect pus în slujba celor în mijlocul cărora venise șă-și petreacă viața: „îl doresc aducător de mai multă râvnă la muncă dreaptă, pentru desăvârșirea unității culturale și mai ales sufletești a neamului românesc, căruia îi închin neînsemnata mea lucrare”.
E și azi greu, vremurile-s tulburi și tocmai de aceea, singura noastră șansă este să mergem înainte și să continuăm a ne ține de îndemnul pe care l-au transmis înaintașii noștri, adevărate personalități ale locului care au confirmat peste timp cu lucrarea lor și, mai alea, prin felul în care și-au petrecut viața printre oameni, în cinste și onoare, dedicați muncii și interesului pentru semenii lor.
N-avem altceva de făcut, nu e cazul să inventăm roata, ceea ce trebuie să facem e doar să luăm aminte și să-i cinstim, să le păstrăm amintirea.
Și acest lucru nu-l vom putea duce la bun sfârșit decât dacă vom continua ceea ce au pus ei la cale acum o sută de ani.
Vom fi, oare, în stare ca prin munca noastră să reprezentăm „o oglindă fidelă a județului nostru”? Și o călăuză de nădejde pentru a face față cunoașterii „tuturor ramurilor de activitate”?
Au trecut mai bine de cincizeci de ani de când, într-o dimineață nesperat de limpede, înfățișindu-se parcă special dinaintea noastră, așteptam cu o emoție de nedescris să ne vedem numele în Gorjeanul de-atunci, în Gazeta Gorjului.
Domnul Sevastian Popescu era redactorul care ne băgase în seamă și îngăduise în paginile ziarului și „cronica noastră” la o antologie întocmită de Ion Caraion, cuprinzând poezii dedicate lui Constantin Brâncuși de mai mulți dintre poeții lumii.
Norocul ne-a surâs atunci de-adevăratelea. Și poate un alt noroc a făcut ca viața să ne poarte în cu totul alte locuri, îndemnându-ne să ne fi ocupat de alte lucruri.
Târziu, într-o vară plină de promisiuni, acum… un sfert de veac, ne-am încercat puterile inventând, pentru sufletul nostru, o Lume gorjenească cu pretenții de revistă de cultură, la care încă ținem necondiționat, și-am mărșăluit apoi, Pe branțuri de sticlă, vreo câțiva ani buni prin actualitatea Gorjului pe care un amic, demult de tot, s-a încăpățânat să o preseze între foile unui ziar.
Iată-ne, acum, într-un colț de pagină din Gorjeanul, ajuns nesperat la o cumpănă fastă atârantă curajos între două veacuri, cu aceeași Lume gorjenească, încercând să ținem pasul într-o nouă actualitatea a Gorjului și umblând, de va fi cazul, tot Pe branțuri de sticlă, printre oamenii unei alte lumi care se reinventează în fiecare zi cu puterea neștiută încă a inimilor noastre.
N-avem încotro, mergem înainte…
Vasile VASIESCU

Articolul Lumea gorjenească – Mergem înainte apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Un veac în slujba comunității!

Gelu Ionescu — Thu, 14 Mar 2024 22:20:23 +0000

O aniversare de un secol reprezintă un moment de bilanț pentru oricine are o astfel de ocazie în existența sa, iar în cazul de față când vine vorba de „Gorjeanul”, momentul este cu atât mai semnificativ. Greu de imaginat în epoca on-line-ului și a internetului ce însemna să te înhami acum 100 de ani la un proiect publicistic menit să dureze în timp.
Într-o perioadă în care „publicațiile” de pe rețelele de socializare apar și dispar precum ciupercile după ploaie, tipărirea unui ziar pe hârtie reprezintă în continuare o mare provocare, un reper care presupune costuri și eforturi, dar și oameni dornici să citească informațiile în formatul clasic, aflat pe cale de dispariție.
„Gorjeanul” a rămas de-a lungul istoriei acestor meleaguri un reper al presei, mai ales dacă privim în urmă la epocile prin care publicația a primit cerneala tiparului pentru a ajunge la cititorul său. În anul 1924, într-un mic birou din centrul orașului Târgu Jiu, un grup de jurnaliști și oameni cu carte, conduși de entuziasmul și pasiunea pentru libertatea de exprimare și pentru informarea corectă a semenilor lor, au pus bazele acestui ziar.
Scopul acestui demers a fost unul singur, valabil și în prezent – acela de a servi intereselor comunității și de a reflecta evenimentele locale, naționale și internaționale într-un mod obiectiv. Păstrând această linie editorială, „Gorjeanul” a devenit rapid vocea locuitorilor din Gorj. Apărut pe piață la câțiva ani de la Marea Unire și după Primul Război Mondial, „Gorjeanul” a avut privilegiul de a fi contemporan cu nașterea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu și cu ctitorul acestuia – Constantin Brâncuși. A urmat cel de-al Doilea Război Mondial și apoi o lungă perioadă de existență sub regimul comunist, în care propaganda redusese la tăcere exprimarea liberă în toată țara.
După 1989, pe piața locală au început să apară diverse publicații cu diverse orientări și strategii de abordare a subiectelor de actualitate pentru gorjeni, multe dintre ele fiind azi deja de domeniul trecutului.
Goana după senzațional le-a dus în punctul în care au dispărut de pe piață la fel ca și subiectele abordate. Evenimentele aduse prompt la cunoștința cititorilor, subiectele relatate echilibrat și analizele pertinente pe diverse teme au reușit să aducă „Gorjeanul” în situația în care a rezistat pe piață chiar și în condiții economice dificile.
Micile derapaje sunt inevitabile mai ales într-un domeniu în care transmiterea corectă a informațiilor către cititor se face contracronometru, dar ziarul a reușit pe parcursul existenței sale post-decembriste să rămână aproape de cei cărora li se adresează și care îl caută la chioșc ori on-line în fiecare zi.
Într-o perioadă în care jurnaliștii tineri ocoleau publicația pentru că nu părea a fi una în pas cu vremurile, cei care au optat pentru a-și pune iscălitura în cel mai cunoscut cotidian din Gorj au reușit să țină cititorii aproape și să îi informeze corect despre viața și întâmplările de zi cu zi de pe aceste meleaguri.
„Gorjeanul” a ajuns în prezent singura publicație din plan local care apare în ediție print, alături de varianta on-line, ceea ce arată că la un secol de existență cotidianul de suflet al gorjenilor a ajuns la maturitate, rămânând un reper pentru oricine dorește să se informeze despre realitatea de zi cu zi.
Acum platformele digitale pe care este prezent „Gorjeanul” fac posibilă accesarea informațiilor de către oricine din orice colț al planetei, nu doar de pe meleagurile Gorjului. Gorjenii plecați în lume pot fi informați prompt cu cele întâmplate acasă cu ajutorul tehnologiei și al muncii depuse de echipa care a adus „Gorjeanul” la aniversarea de 100 de ani. Privind în urmă, la momentul în care a început istoria acestei publicații, cu toții ar trebui să avem motive de bucurie.
„Gorjeanul” a apărut pe piață într-o vreme în care cuvântul tipărit era esențial pentru comunicarea și informarea locuitorilor de pe aceste meleaguri, pentru ca, mai apoi, ziarul să reușească să devină o parte integrantă a istoriei locale și a identității comunității.
Viitorul aduce cu el însă noi provocări, la care „Gorjeanul” și cititorii săi vor reuși cu siguranță să se adapteze astfel încât publicația să rămână etalon pe piață și în deceniile următoare. „Gorjeanul” este dovada vie a puterii cuvântului scris, care unește și inspiră comunități, dar și un motiv de bucurie pentru cei care în fiecare zi citesc cotidianul de suflet al gorjenilor.
Gelu IONESCU

Articolul Un veac în slujba comunității! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Ziarul-centenar al Gorjului

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:10:30 +0000

Petrecându-mi copilăria într-un sat din sudul Gorjului, răsfoiam, desigur, publicațiile la care tatăl meu, preotul Nicolae M. Cârlugea (1912-1994), era abonat și colabora: revista ortodoxă „Renașterea” de la Craiova și ziarul „Gorjeanul” de la Tg. Jiu. Mai erau și alte publicații, unele apărute chiar la Tg. Jiu („Pâinea vieții”, „Clerul gorjean” etc.), despre care am scris un documentar publicat în „Gorjeanul” din 17 octombrie 2011, preluat apoi în „Portal-Măiastra”: „Publicațiile preoțimii gorjene din perioada interbelică”. Am cercetat apoi arhiva ziarului, păstrată și de alt colaborator, regretatul magistrat Constantin Uscătescu (1919-1996), autorul unor foarte incitante romane apărute prin anii ’90 („Ioana”, „Brațele Caracatiței”, „Golgota, dragostea mea”), care, alături de alți gorjeni de ispravă cunoscuți de mine (Constantin Lupescu, Sabin Popescu-Lupu ș.a.), au fost colaboratori ai „organului de cultură și informațiuni” editat de dâmbovițeanul gorjenizat Jean Bărbulescu, în Târgu-Jiul de altădată, începând din 1924 până la ultimul număr din decembrie 1947 apărut doar în două pagini. Astfel, am putut realiza, dincolo de registrul evenimențial și factual al epocii oglindite, substanța cultural-literară promovată de ziar de-a lungul existenței sale neîntrerupte vreme de 24 de ani, aducând în aceleași pagini numele unor condeieri din generații mai vechi sau mai noi. Am putut astfel „catagrafia” fenomenul într-un documentar intitulat „Tradiţie şi continuitate: «Gorjanul» şi generaţiile sale (1924-1947)” (reluat în „Portal-Măiastra”, anul III, nr. 1/2007, p. 49). Încă din primii ani de după evenimentele din decembrie 1989, după un stagiu pe la gazetele „Mesager”, „Reporter de Gorj”, „Actualitatea Gorjului” ș.a., am început o colaborare mai îndelungată la „ziarul de suflet al gorjenilor”, în coloanele căruia și-au găsit loc cronici și recenzii, documentare și studii, unele din acestea fiind preluate în publicații literare din țară.
Dedicându-mă, în anii din urmă, unor ample lucrări de istorie literară (dicționarele monografice dedicate lui Eminescu, Arghezi, Blaga și Brâncuși, apărute în anii 2017-2020) și critică literară („Triada de Aur”, 2022 etc.), a trebuit să mă retrag din spațiul publicistic, îndeplinindu-mi doar obligația asumată de editare a trimestrialului de cultură „Portal-MĂIASTRA” (care apare, „sub egida Uniunii Scriitorilor din România”, din ianuarie 2005 până azi, fără întrerupere), precum și a unor colaborări la reviste literare din țară. Împlinirea unui secol de la înființarea ziarului „Gorjeanul”, care a făcut, în presa de pe aceste meleaguri, vreme de peste 23 de ani, adevărată Istorie, îmi oferă prilejul de a saluta cu încredere evenimentul (marcat de cinstitorii unei indimenticabile tradiții gazetărești și culturale) și de a îndrepta un gând de nestinsă prețuire față de fondatorul-proprietar Jean Bărbulescu, apreciat drept cel mai de seamă ziarist al Gorjului, profesionist îndeobște recunoscut atât de camarazii de breaslă (a fost președinte al Federației Naționale a Presei din provincie), cât și de mari scriitori români, prezenți în Gorj cu diferite prilejuri, precum N. Iorga, O. Goga, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Cezar Petrescu, Nichifor Crainic și mulți alții… GORJEANULUI de față – urarea de a fi demn de frumoasa și deloc ușoara tradiție!
Zenovie CÂRLUGEA

Articolul Ziarul-centenar al Gorjului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

GORJIUL şi GORJANUL

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:03:55 +0000

Sub acest titlu, într-un recent număr al ziarului „Adevărul”, marele scriitor Tudor Arghezi ne face – modest – o confesiune, care înregistrează totuşi în ea destinul unui om, pentru care s-au deschis cu dărnicie porţile atâtor temniţe. Domnia-sa n-a uitat însă «adăpostul» oferit de lagărul de la Tg.-Jiu, care – trezindu-i imagini autohtone – în noi dezmorţeşte vechi amintiri, în care l-am recunoscut: acelaşi caracter, cu aceeaş tărie, cu aceeaşi aleasă demnitate. – Artistul era înlănţuit!… Scriitorul Tudor Arghezi ne aduce o laudă personală şi un cuvânt de frumoasă preţuire tânărului nostru colaborator, Picador, recunoscând într’însul un real talent al satirei. Mulţumindu-i pentru cinstea ce face trudei noastre de fiecare zi, ne îngăduim a reda mai jos rândurile sale (Jean Bărbulescu):
«E aproape ridicol – scrie Arghezi – că şi ofensele, odată trecute în amintire, îţi fac plăcere să-ţi fie evocate.
Astfel, lagărul din Târgu-Jiu, trăit în 1943, pe la sfârşitul toamnei şi începutul iernii, îmi trece pe dinainte, oridecâteori ajunge până la mine un zvon sau mă întâlnesc cu câte unul din «colegii» de internare. Cei mai mulţi din ei pentru mine au dispărut. O simplă ştire banală de ziar, că proprietarul unui cal furat, la Novaci ori la Bumbeşti, dă recompensă cui îi va conserva iluzia că-l mai găseşte, joacă rolul unui declic. Imaginile lagărului se îmbulzesc. Sumedenii de privelişti şi personaje se succed într-un film al aducerilor aminte, fără sfârşit.
Oamenii, şi cei mai antipatici, cu care ai vieţuit un timp la închisoare, constrânşi la monotonia supravegheată a unui program jignitor pentru toţi, îţi reapar transfiguraţi, fiecare în dimensiunile şi culorile unei păpuşi, aruncată în sus şi jucată în labele de mâţă, ale destinului, amuzat să le zgârie şi să scoată din tărâţele lor o picătură de sânge. Iată-i trecând unul după altul în grupe şi convoaie, pe un petic de viaţă. Din cabanele lor de mucava la bucătărie, la atelier, la zăbrelele porţilor interioare. Prin crăpături se zăreşte carul cu boi al ţăranului liber, pe şoseaua notedă, străbătută la pas, cu copita şi opinca. şi opinca
A mai venit cineva de la Bucureşti cu două geamantane… Poate că-ţi aduce vreo scrisoare. E un nou deţinut însoţit de agentul de poliţie, însărcinat cu depozitarea lui în loc păzit cu sârmă ghimpată şi santinelă… Ce a mai făcut şi acesta?… Nu a făcut nimic. I-a scăpat o vorbă către prietenul de încredere, care l-a denunţat contra unui bon de plată achitat într-un birou confidenţial. Lumea îl împresoară: ce mai e nou? Individul nu prezintă niciun interes şi încercând să paradeze eroic, îi bate inima de o frică ascunsă.
Nu cred să existe o instituţie mai eficace pentru educarea şi apropierea oamenilor ca puşcăria, în toate formele ei, născocite de civilizaţia becului electric şi a transformatorului motorizat. Arta de a guverna cu lacăt şi cu condeiul amorţit are nevoie de acest indispensabil adjutant. Un bun reformator, purtător de grijă faţă de seminţia umană, va putea să şi facă un ideal din înmulţirea temniţelor organizate cu o porţie vastă pentru cultura în smerenia, umilinţa şi trivializarea sentimentului de independenţă, propice condiţiei umane.
Alte închisori şi arestări din timpul îndeletnicirilor mele de scrib, aproape le-am uitat, ori îmi amintesc de ele incidental, din când în când, prin coincidenţă fortuită. Lagărul din Tg-Jiu îmi e constant şi periodic prezent. La o săptămână, la două, poşta oltenească îmi aduce ziarul «Gorjanul». Cum sunt şi eu o ţâră Gorjan, odată prin lagăr şi odată prin descendenţă, mă reped numaidecât să-l desfac. Am neamuri de Tudori la Cărbuneşti, pe care nici nu le cunosc. Dar mi-e dor de ele. Materialul ziarului mă interesează orişicum şi orişicând, fie că un sătean are de vânzare două „dramuri” de pământ, fie că s-a sfinţit biserica din Huluba-Pociovalişte, ori că familia Pupăzan din Bârseşti face un parastas pentru fiul ei Paulică, decedat acum un an „după o suferinţă numai de două ore”.
Directorul ziarului, d. Jean Bărbulescu, îl scoate de 23 de ani. E un personaj scurtac, bondoc şi un om de mare ispravă, de care mă leagă o ineluctabilă suvenire. Lua drumul adeseori până la închisoare. Mă aştepta în biroul comandantului, colonelul Leoveanu, – alt mare om cumsecade – şi scotea din buzunarul paltonului, pentru deţinut, o sticlă de „apă minerală”. Clocea sub dop, de ani de zile, cel mai bun vin sau rachiu. La puşcărie, o picătură de drojdie e animatoare.
Ultimul număr al gazetei d-lui Jean Bărbulescu, care trebuie felicitat, descoperă şi un real talent de satiră strecurată. Semnătura Picador, din articolul „O recenzie cu reflecţii digitale” e revelatoare. Gorjul e sărac şi chinuit. Gorjul a dat pe Tudor Vladimirescu. Gorjul e viu. Gorjul gândeşte. Sus, Gorjule, sus!»
T. ARGHEZI („Gorjanul”, Anul XXIII, No 45, Tg.-Jiu, 11 Decembrie 1946, p. 1.)

Articolul GORJIUL şi GORJANUL apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gratitudine „Gorjeanului” și slujitorilor săi

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:02:47 +0000

Întâlnirea mea cu ziarul, care avea să devină vocea emblematică a presei scrise din Gorj, s-a petrecut în primii ani de școală – sat Drăgoiești, comuna Brădiceni – când poștașul ne aducea, zilnic, acasă, ziarele la care era abonat tata și din care nu lipsea „Gazeta Gorjului”.
L-am citit cu regularitate până în 1968, și l-am regăsit cu vechiu-i nume, după peregrinările prin București, Mehedinți și Dolj, pe unde m-au chemat studiile și repartițiile profesionale, în anul 1992, când am revenit în Gorj ca șef al Inspectoratului de Poliție.
De „Gorjeanul” de după 1992 mă leagă amintiri dintre cele mai plăcute. Am fost întâmpinat printr-un articol laudativ în care dl. Victor Buneci anunța revenirea mea la matcă.
Au urmat multe alte articole despre Poliție și polițiștii din Gorj, obiective și profesioniste, întâlnirea cu dl. Nicolae Brânzan, managerul ziarului, consătean care, pe lângă prezența constant-participativă la conferințele noastre, ne-a fost și a rămas un mare om de caracter și prieten, sprijinind cu multă determinare demersurile noastre publicistic culturale.
Ne rămân în memorie articolele scrise de jurnaliști prestigioși ai acestui cotidian: Victor Buneci, (păstrez în colecție o fotografie, în biroul meu, când i-am acordat un interviu), G. Manoniu, Călin Ninica, Dumitru Prună, Octavian Ungureanu (a scris atât de documentat despre instituția Poliției și personalități ale Internelor din Gorj, în publicațiile noastre, „Jurnalul Poliției Gorjene” și „Meridian”).
Am scris eu însumi uneori în „Gorjeanul” și-mi face plăcere să amintesc articolele prilejuite de ziua de 25 martie – „Ziua Poliției Române” și plecarea la Domnul a Întâi Stătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericirea Sa Patriarhul Teoctist.
De la „Gorjeanul” am „recrutat” pentru Inspectoratul de Poliție, un ziarist și un fotoreporter, Viorel Chilea și Gheorghe Ceaușescu, pentru a demara demersurile noastre într-ale publicisticii interniste, aceștia dovedindu-se a fi polițiști de un real folos pentru imaginea Poliției gorjene.
Pentru toate acestea și multe altele, pentru contribuția de neegalat la publicistica de pe meleagurile de la poalele Parângului, gratitudine „Gorjeanului” și slujitorilor săi de ieri și de azi.
La care aș adăuga bucuria nespusă ca la suta mea de ani să sărbătorim împreună. Nu mai e mult. Doar o țâră!
Așadar, La mulți, mulți ani, „Gorjeanul”!
Gl. bg.(rtg) Constantin CODIȚĂ

Articolul Gratitudine „Gorjeanului” și slujitorilor săi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

100 de ani şi ani buni înainte!

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:01:19 +0000

Pentru cei mai mulţi dintre noi, atunci când avem de evaluat ceva, un om, un lucru, o situaţie ori, în cazul nostru, valoarea unei publicaţii, evaluarea respectivă este contaminată de experienţa personală, profund subiectivă, aceasta devenind dominantă, decisivă. La fel s-a întâmplat şi cu mine în relaţia cu Gorjeanul. Când eram încă elev, imediat după evenimentele din decembrie 1989, acest cotidian a fost pentru mine un orizont al validării, o aspiraţie. La vremea respectivă, chiar dacă era un ziar profund amprentat de limbajul şi, pe undeva natural, de cunoscutele deprinderi din comunism, acolo lucrau oameni buni, aş putea să le spun chiar profesionişti, în toate departamentele, de la sport la cultură, mai ales dacă avem ca referinţă ceea ce se întâmplă astăzi cu presa din România, implicit şi cu presa noastră locală. Sunt foarte mulţi ziarişti de atunci, ale căror nume ar trebui să devină Premiile Gorjeanul în cadrul unei festivităţi anuale, pentru decernarea unor premii jurnaliştilor din presa locală de acum, în cazul în care mai sunt jurnalişti specializaţi… În cazul meu, omul cu care am colaborat, care mă publica, aşa cum se spune, a fost Ion Popescu. Rolul său în debutul meu editorial l-am prezentat, pe larg, într-o introducere la reeditarea primei cărţi din seria de autor care va fi publicată la editura Vremea din Bucureşti. În consecinţă, pentru mine, Gorjeanul, prin domnia sa, a fost o instituţie importantă. Îmi amintesc lucrurile de atunci cu emoţie şi cu un profund confort afectiv. Asta nu înseamnă că nu am văzut în tot acest timp şi căderile, că nu am văzut tranzacţionarea interesului public în favoarea interesului personal, că nu am constatat practica de umanizare a tuturor lichelelor şi scursorilor din Gorj şi a celor din Bucureşti, care poposeau pentru o zi acolo. Am citit în aceşti ani „portrete” şi „interviuri” pe care ar fi invidios şi Iosif Visarionovici Stalin. Dizabilităţile locale au fost puse în slujba ticăloşiei locale. În foarte multe momente, Gorjeanul a fost exact modelul pentru presa care nu trebuie, cu nici un preţ, practicată. Oamenii sunt naivi şi, cum am spus, profund subiectivi, contează numai realitatea lor, pe care o percep, în funcţie de posibilităţile intelectuale şi de disponibilităţile sufleteşti. Probabil, eficienţa şi costurile unei astfel de publicaţii depind în mod vital de relaxarea sau chiar de evitarea oricăror criterii valorice, însă este mult mai onorabilă dispariţia decât existenţa într-o astfel de paradigmă jurnalistică.
În 1990, deşi Gorjeanul a avut avantajul unui start preferenţial, dacă ar fi să mă refer doar la notorietate şi la abonamentele deja existente, s-a mişcat greoi în piaţă, profund neadaptat, fără politici editoriale sau cu politici conjuncturale. A fost, mai degrabă, o femeie de moravuri uşoare, care devenea din ce în ce mai urâtă şi din ce în ce mai ieftină. Bătrâneţea nu i-a sporit niciodată nobleţea sau înţelepciunea. Fireşte, nu acest nume, Gorjeanul, are vreo vină, este vorba strict de oameni. Vina aparţine, pe de o parte, celor care l-au condus, celor care l-au avut în proprietate şi, pe de altă parte, şi celor care au intenţionat să se spele în albia Gorjeanului, în ape mai mult sau mai puţin uzate. Nu mă refer doar la spălările ciclic-electorale, care conţin o oarecare justificare existenţială, ci am în vedere şi toate poliţele de proastă factură, care se plătesc sau se achită în plan local.
Am avut, la un moment dat, curiozitatea să văd cum era această publicaţie în perioada interbelică. Era în ordine, cu mici neajunsuri locale. A urmat comunismul, o perioada scuzabilă, dar mai sunt încă 34 de ani de libertate, mai mult decât o treime din toată existenţa, perioadă care ar fi putut să fie parcursă într-o cu totul altă manieră… Din toate aceste motive, doresc acestui ziar, care a fost, este şi va fi foarte aproape de inima mea, ani buni întru adevăr şi frumos! Mai mult decât atât, ani buni întru binele cel de folos, nu pentru binele pe care îl considerăm noi a fi bine, fără a fi înţeles în consecinţele sale ultime.
Marius Marian ŞOLEA

Articolul 100 de ani şi ani buni înainte! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gorjeanul, la o sută de ani!

Mihaela C. Horvath — Thu, 14 Mar 2024 22:00:55 +0000

Cred că este singura publicație din țară care apare neîntrerupt de 100 de ani! Gorjeanul este o zestre a acestui județ de care au avut grijă, de-a lungul acestor decenii, generații de ”istorici ai clipei” așa cum sunt, uneori, numiți ziariștii, și cei care au preluat publicația, păstrători ai acestei avuții, preocupați, la rândul lor, ca aceasta să-și continue drumul în viața comunității. Într-o vreme în care presa scrisă întâmpină greutăți pe care nu le-a întâlnit vreodată, ziarul continuă să fie tipărit și să ajungă la timp în casele celor mai loiali cititori ai săi. Pentru aceștia, am cele mai calde gânduri de mulțumire! De asemenea, Gorjeanul continuă să se afle viu, sub protecția familiei de întreprinzători, Bebe, Dragoș și Bogdan Ionică, atașată profund de istoria acestui oraș, a acestei publicații și, mai ales, de cititori. Prin urmare, nu pot decât să mă bucur – ca cititor, redactor – fiindcă mă aflu printre martorii acestui fenomen, e adevărat – pașii aducându-mă aici de puțin timp, că pot scrie așa cum am început în urmă cu 27 de ani. Mă bucur, de asemenea, că particip la informarea zilnică a semenilor mei și că-mi las semnătura, încă, pe hârtie, în paginile ziarului care trăiește aici de un secol! Așadar, la împlinirea a 100 de ani de la prima apariție, omagiu celor de dinainte și care nu mai sunt, iar ”Gorjeanului” – colaboratorilor, celor cu harul deosebit al scrierii, colegilor mei și celor care-l au în grijă cu noi toți acolo, viață lungă și prosperă! La mulți ani!
redactor, Mihaela C. Horvath

Articolul Gorjeanul, la o sută de ani! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La Centenarul „GORJEANULUI”

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:55 +0000

Nu ştiu dacă e în firea tuturor persoanelor care au două „reşedinţe”, ca, atunci cînd se află în una, să-i fie dor de cealaltă, dar eu, cînd sînt în Bucureşti, tînjesc de dorul locurilor natale, aflate sub pleoapa Parîngului şi Mohorului, iar, cînd sînt la casa părintească, simt că mi se face dor de Capitală, de viaţa ei culturală, cu tîrgurile şi lansările de carte, cu vernisajele de expoziţii, cu întîlnirile şi aniversările confraţilor scriitori şi jurnalişti etc, etc. Şi asta nu e doar acum, la vremea senectuţii, ci chiar din anii mei tineri. Mi-aduc aminte cum, în studenţie, în cele trei luni de vacanţă estivală, mă abonam la „Informaţia Bucureştiului”, pentru a fi mereu la curent cu întîmplările şi evenimentele din urbea mea universitară, după cum, la terminarea facultăţii, fiind repartizat la Radioteleviziunea Română şi stabilindu-mă definitiv în Capitală, m-am abonat, ani la rînd, la „Gazeta Gorjului” – moştenitoarea postbelică a „Gorjeanului” – din care îmi extrăgeam, adeseori, tot felul de informaţii, considerîndu-le utile, în unele proiecte jurnalistice sau în emisiunile mele radiofonice. În 1999, la aniversarea a 75 de ani – cifră cumulată din 23 de ani de apariţie, sub sigla „Gorjanul”- la început, ca bilunar, apoi, ca trilunar şi, la sfîrşit, ca săptămînal – şi de 52 de ani de suplinire prin „Gazeta Gorjului”, fiind rugat să fac o prezentare a numărului inaugural, din 15 martie 1924, am răspuns prompt invitaţiei, m-am dus la Biblioteca Academiei, am tras o copie xerox şi, cu filele în mînă, am făcut comunicarea de rigoare, în sala de spectacole a Teatrului „Elvira Godeanu”. Acum, cînd „Gorjeanul” îşi sărbătoreşte Centenarul şi luînd aminte că anul viitor şi „Calendarul Gorjului” va împlini o sută de ani de la apariţie, dedic evenimentului acest catren jubiliar:
Gorjeanul îşi serbează Centenarul!
Felicitări, ani mulţi şi Doamne-ajută,
Să-şi poată relua şi Calendarul,
Ce va-mplini-n curînd, şi el, o sută!
Totodată, adresez actualului corp redacţional urarea lăsată de strămoşii noştri: Vivat, crescat, floreat!
Ion ZORILESCU

Articolul La Centenarul „GORJEANULUI” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gorjeanul 100

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:55 +0000

Aniversările acestea rotunde aduc atât de multă bucurie încât ar trebui inventate din vreme în vreme, mai ales dacă este vorba de un eveniment public. Așadar, cotidianul ”Gorjeanul” împlinește o sută de ani de la prima lui apariție și își consolidează locul special în istoria locală. Înainte de toate, mă gândesc la bucuria celor care au scris numărul 100 al ziarului, adică primul ”centenar”, și la speranțele lor pentru centenarul temporal de azi!
Imaginat, creat, întreținut și consolidat de unul dintre primii bancheri ai Gorjului, Jean Bărbulescu, ziarul acesta, născut în primăvara anului 1924, a devenit oglinda fidelă a evenimentelor locale, dar și seiful în care s-au păstrat peste ani. Orice discuție despre ziar mă duce cu gândul la o afirmație celebră, onorantă, orgolioasă și plină de patriotism local a unui alt mare făcător de reviste și scriitor genial, Tudor Arghezi. Parafrazând, putem spune că Gorjanul, comparat cu celelalte ziare, are, – nu știu ce are, – ceva, așa, ca un lipici al lui, o noimă de aristocrație…
Decenii de-a rândul, jurnalul gorjenilor și-a făcut datoria. A bătut la toate porțile și a dus împreună cu mirosul inconfundabil al cernelii bucuria informațiilor și de multe ori, emoția fără egal acelora care aveau să-și vadă numele tipărit la sfârșitul unui articol sau poem. Am trăit o astfel de bucurie și îi sunt recunoscător venerabilului ”Gorjeanul”! Am trăit de asemenea și bucuria întâlnirii și colaborării cu ziariștii profesioniști ai cotidianului sărbătorit, în spațiul elegant și ușor misterios al sediului din Bulevardul Brâncuși ori în serile lungi ale tipografiei. Astăzi, în alt veac deja, dar și în alt mileniu, lumea privește altfel cuvântul tipărit. Gorjenii de pretudindeni bat la poarta digitală a “Gorjeanului” și caută același tip de emoții ca la început. Sper ca această îndelungată și frumoasă legătură dintre și ziar și cititorii lui să fie la fel de trainică pentru multe alte decenii.
La mulți ani!
Gelu BIRĂU

Articolul Gorjeanul 100 apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Dinozaurii, fabrica de ziare și eu…

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:51 +0000

…mucosul candid, care, la șase ani de la Revoluție, am ajuns într-o redacție de ziar. Nu, nu fac parte din cei care au visat de când erau mici să se facă ziariști sau să ajungă la tv. Aș putea să zic că așa m-a purtat viața. Și norocul că am întâlnit oameni precum gazetarul și scriitorul Ion Șoldea, colaborator al Gorjeanul și jurnalistul Grigore Craioveanu, care au avut răbdarea, cu o generație de tineri, să ne învețe abecedarul presei. Aveam 21 de ani, iar la conferințele de presă nu apăruseră ”fătucile cu microfon” care să pună eterna întrebare: ”Sunteți vinovat?”, ci era, încă, o decență impusă cumva și de cei care stăteau în capul mesei, dar și de ”dinozaurii” de la Gorjeanul. I-am prins în activitate pe mulți dintre cei care au scris istoria acestei gazete! Eram prea tânăr ca să conștientizez valoarea multora dintre ei. Aveam impresia că lucrau undeva la uzina ”Gorjeanul”, la fabrica de făcut ziare. Mult mai târziu m-am întrebat ce ar fi fost presa locală și Gorjeanul fără ei? Eram mândru că cel puțin îmi știau numele. Ba chiar cu profesorul Manoniu mai vorbeam despre ”viața cetății” și, la un moment dat, pe când făceam presă de scandal, mi-a zis că-mi admiră curajul. Cuvintele acelea le-am perceput ca pe o medalie de onoare. Colonelul Pănoiu, cu rigoarea-i binecunoscută, spunea că, de fapt, e nebunie nu e curaj! În urmă cu aproape un deceniu, când mi s-a propus să scriu pentru Gorjeanul, am avut emoții ca atunci când mi-a apărut pentru prima oară semnătura într-un ziar. Mi-am dat seama că eram un ”dinozaur” în devenire. Domnul Bebe Ionică mă voia la uzină, la fabrica de făcut ziare, în marea familie Gorjeanul! Ca să-mi apară numele în Gorjeanul, aș fi muncit și gratis. Asta, recunosc, nu i-am spus! Și am rămas aici, la panoplia cu ”dinozauri”! Am conștientizat asta când m-a sunat domnul Vasiescu să scriu pentru numărul aniversar -100 de ani de la apariția Gorjeanul – și despre parcursul presei în era postdecembristă. Care presă, m-am întrebat? Cu ce pot să compar, că acum totul e online. Doar Gorjeanul se mai tipărește la fabrica de ziare. Dacă presa a evoluat sau a involuat, în ultimele trei decenii și jumătate, asta pot aprecia doar cititorii. Concluzia mea este aceea că presa s-a diluat în mod evident. Totul se întâmplă ”acum”, totul e ”live”, aproape nimic nu se mai verifică, pentru că e bătălia pe cine publică primul, cine dă primul ”informația”. Problema e că dacă pe un tânăr ziarist îl decablezi, astăzi, de la internet, wireless și Facebook și îi pui un pix în mână e pierdut în spațiu. De aceea i-am invocat pe acei ”dinozauri” pe care i-am cunoscut și care au făcut istoria Gorjeanul câteva decenii, oameni care citiseră metri cubi de cărți și unii chiar au și scris vreo câteva. Azi, presa se face superficial, maladiv, de pe Facebook și orice scrie unul pe rețelele de socializare e axiomatic și preluat cu titlu de adevăr. În timpurile astea, Gorjeanul a rămas ca o redută, una peste care a trecut un secol! Mă înclin!
Claudiu Matei

Articolul Dinozaurii, fabrica de ziare și eu… apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Cosmin POPESCU – Președintele Consiliului Județean Gorj

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:50 +0000

Cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la înființarea prestigioasei publicații „Gorjeanul”, vă adresez cele mai sincere felicitări și aprecieri pentru contribuția excepțională la peisajul media românesc și, în mod particular, la conservarea și promovarea identității culturale a Gorjului. În decursul unui secol, „Gorjeanul” s-a distins prin dedicația și profesionalismul jurnaliștilor săi, devenind nu doar un pilon al jurnalismului regional, ci și un veritabil cronicar al evenimentelor care au modelat istoria, cultura și valorile comunității. Publicația dumneavoastră a reușit să se mențină nu numai relevantă, ci și indispensabilă pentru cititorii săi, adaptându-se continuu la schimbările din domeniul comunicării și la noile tehnologii, fără a-și pierde esența și angajamentul față de adevăr și integritate. Este remarcabil faptul că „Gorjeanul” a fost martorul și, totodată, participantul la evoluții sociale, politice și culturale semnificative, oferind o platformă pentru dezbateri, informații și idei timp de un secol, stimulând astfel progresul comunității și al societății în ansamblu. La acest moment aniversar, doresc să vă felicit pentru reziliența, pasiunea și angajamentul de care ați dat dovadă în această perioadă îndelungată, fiind un exemplu de urmat pentru generațiile de jurnaliști și pentru întreaga comunitate. În încheiere, îmi exprim speranța că „Gorjeanul” va continua să prospere și să fie o voce influentă și respectată, găsind calea spre adevăr, justiție și jurnalism de calitate pentru multe decenii de acum încolo. Vă urez succes în toate demersurile viitoare și sper ca „Gorjeanul” va rămâne o sursă de informare și inspirație pentru generațiile viitoare, păstrând vie flacăra curiozității, integrității și dedicării față de adevăr.

Articolul Cosmin POPESCU – Președintele Consiliului Județean Gorj apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La o sută de ani

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:48 +0000

Cu bucurie și mândrie, sărbătorim 100 de ani de la prima apariție a ziarului „Gorjeanul”. În acest moment special, vă invit pe toți să reflectăm cu recunoștință asupra evoluției și impactului pe care „Gorjeanul” l-a avut asupra comunității noastre.
Martor al istoriei noastre colective, „Gorjeanul” a pus în lumină atât evenimentele marcante, cât și poveștile personale care au conturat viața noastră de zi cu zi.
„100 de ani de Gorjeanul” reprezintă o oportunitate de a celebra nu doar tradiția și profesionalismul acestui ziar, ci și legăturile strânse pe care le-a creat cu noi, cititorii.
Iată, după 100 de ani, „Gorjeanul” continuă să fie o voce obiectivă și responsabilă, un reper de încredere în comunitatea județului Gorj, prezentând informații esențiale și provocări locale, promovând, totodată, angajamentul civic și cultura dialogului.
Într-o perioadă caracterizată printr-o dinamică a schimbării foarte accentuată, în care fluxul de informații este vast și uneori confuz, „Gorjeanul” a reușit să mențină standarde înalte de etică și acuratețe, a reușit să se adapteze la schimbările tehnologice și sociale și să rămână relevant pentru nevoile și așteptările cititorilor.
Ați fost un far călăuzitor pentru toți cei care cred în puterea cuvântului scris și sperăm că veți continua să luminați și să îndrumați comunitatea noastră pentru încă mulți ani de acum înainte.
Strălucitor veștmânt fie-vă viața!
La mulți ani, „Gorjeanul”!
Prof.univ.dr.ing. Luminița Georgeta Popescu

Articolul La o sută de ani apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gheorghe GRIGURCU – scriitor

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:48 +0000

Aflu cu emoție că ziarul Gorjeanul a devenit centenar. Cum trece vremea! Cred că publicația mi-a căzut sub ochi prima dată în 1940, când, refugiat fiind cu părinții din Ardealul de Nord, devenisem târgujian. Eu de patru ani, Gorjeanul gata a intra în adolescență. În măsura în care îi urmăresc în prezent paginile, pot constata în ele o informație de bună credință, o mereu susținută varietate de subiecte, o seducătoare libertate de opinie. Mi-aș îngădui în acest ceas aniversar să compar Gorjeanul cu una din clădirile venerabile ale Târgu Jiului. Cu toate că numeroase din ele s-au văzut nu demult necruțător demolate. Centrul vechi al urbei e în bună parte dispărut. Trecutul său a suferit o avarie imprevizibilă, ireparabilă. Oare de ce? Fapt nesăbuit care nu a avut loc de pildă în niciunul din orașele Transilvaniei pe care le-am cunoscut, rămase cu străzile centrale riguros integre. N-ar putea redacția ziarului nostru isca o discuție pe o atare temă defel lipsită de interes? Îi urez din toată inima Gorjeanului încă măcar un veac de viguroasă supraviețuire!

Articolul Gheorghe GRIGURCU – scriitor apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Chapeau bas” la Centenar Gorjeanul

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:48 +0000

Se împlinesc, zilele acestea, o sută de ani de când Jean Bărbulescu oferea gorjenilor publicația care le va purta numele (și renumele) în toată țara și chiar dincolo de fruntarii. O publicație care, la început, apărea bilunar, apoi decadal, pentru ca apoi să devină săptămânală. Patronul său era și ziarist, și tipograf, și om de afaceri, dar fără a-și aservi politic gazeta. „Gorjanul” său, pentru că astfel se ortografia numele ziarului în perioada interbelică, era „scrisoarea de acasă” a tuturor gorjenilor plecați la muncă peste tot în țară. Jean Bărbulescu știa să își mențină cititorii prin calitatea articolelor publicate.
Printre semnatari, o mențiune aparte trebuie făcută pentru scriitorul Sabin Velican, pe numele său adevărat Sabin Popescu-Lupu, care l-a evocat pe Jean Bărbulescu și ziarul său în câteva articole, apărute după 1990. L-a cunoscut în perioada de mare avânt a ziarului, dar și atunci când acestuia i s-a confiscat totul, atât redacția, cât și tipografia, patronul „Gorjanului” ajungând sărac și foarte bolnav. Sabin Velican a avut de suferit, la rândul său, pentru curajul de a-și fi răspândit ideile patriotice prin intermediul acestui ziar.
După 1948, alte publicații au înlocuit ziarul de suflet al gorjenilor, cea mai longevivă fiind „Gazeta Gorjului”, apărută între 1968 și decembrie 1989. Aceste ziare erau destinate, în principal, propagandei partidului unic, mai ales în primele două decenii de după naționalizare. Prin anii ‘70, au început să apară și articole „mai digerabile”, folosind un limbaj mai puțin lemnos și rigid. Poeții și oamenii de litere au găsit spațiu în paginile „Gazetei Gorjului” și au dat o notă mai elevată conținutului articolelor. Publicația „Gorjeanul” și-a reluat apariția sub această denumire chiar în primele zile după evenimentele din decembrie 1989, când s-a schimbat radical politica redacțională. Caseta redacțională a ziarului a cuprins multe nume de-a lungul timpului, „Gorjeanul” fiind o adevărată școală de presă. Dintre aceștia, mulți au devenit și membri ai diferitelor structuri asociative profesionale, respectiv Societatea Ziariștilor din România, Organizația Internațională a Ziariștilor, Clubul Român de Presă, Asociația Presei Turistice, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
În prezent, asociația profesională cel mai bine reprezentată la nivel național, este Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cu filiale în toate județele. În Gorj, U.Z.P.R. numără 25 de membri, majoritatea publicând, măcar o dată, în paginile ziarului „Gorjeanul”. Filiala noastră, care poartă numele pasionatului ziarist și patriot Jean Bărbulescu, cuprinde în structura sa și ziariștii din Mehedinți, având în total 41 de membri.
Din partea tuturor membrilor Filialei „Jean Bărbulescu” a UZPR, le dorim făuritorilor de azi ai „Gorjeanului”, la împlinirea unui secol de la prima apariție a ziarului fanion al Gorjului, o viață lungă în presă, multă sănătate, onestitate și obiectivitate în prezentarea știrilor, condei inspirat, să respecte cititorul și pe cei despre care scriu.
La mulți ani și „chapeau bas”!
Adina ANDRIȚOIU Președinte Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj – Mehedinți a UZPR

Articolul „Chapeau bas” la Centenar Gorjeanul apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gabriel COICA – Viceprimar, Municipiul Târgu Jiu

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:47 +0000

Este unanim acceptat faptul că ziarul „Gorjeanul” face parte din patrimoniul județului nostru și ca s-a identificat, în ultima sută de ani, cu însăși istoria modernă a acestuia, timp în care a publicat frecvent articole privind activitatea Primăriei Târgu Jiu. Rolul său a fost și rămâne foarte important, ținând cont de nevoia gorjenilor de a fi informați corect și în timp util. Am apreciat, de-a lungul timpului, actualitatea articolelor din paginile sale, precum și responsabilitatea pe care și-au asumat-o redactorii în a-și informa obiectiv cititorii. În mod personal, țin să mulțumesc redactorilor ziarului pentru efortul pe care l-au depus în promovarea municipiului Târgu Jiu ca destinație culturală și turistică, de importanță națională și internațională. Le mulțumesc, de asemenea, pentru susținerea demersurilor noastre în ceea ce privește includerea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” în Patrimoniul Mondial UNESCO. Urez succes atât tinerei echipe redacționale a ziarului „Gorjeanul”, pentru întreaga activitate, cât și domnului inginer Dragoș Viorel Ionică, directorul general al S.C. Gorjeanul S.A. Târgu Jiu.

Articolul Gabriel COICA – Viceprimar, Municipiul Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La mulţi ani ziarului „GORJEANUL”

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:46 +0000

Din partea conducerii şi bibliotecarilor de la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” Gorj – MULŢI ANI DE APARIŢII şi sporire a colecţiei aflate la bibliotecă şi încă un prilej de sărbătorire peste 100 de ani!
Ziarul „Gorjeanul” – un colaborator de marcă al instituţiei noastre, în paginile căruia ne-am regăsit relatate mare parte dintre evenimentele realizate de-a lungul timpului.
La mulţi ani echipei de la „GORJEANUL”!
Manager, Luiza Sandu

Articolul La mulţi ani ziarului „GORJEANUL” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

“Gorjeanul”, la aniversare

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:45 +0000

Zilele acestea, cotidianul „Gorjeanul” își aniversează Centenarul, asta ar vrea să însemne chiar o sută de ani de la apariție. E ceva! Deși unii ar spune: ce mai e suta în ziua de azi?!
Noi zicem altfel – e mult? Nu e doar… ceva! Este unul dintre puținele cotidiane românești care mai apare în format tipărit… pe hârtie!
De ce m-am apucat și eu să scriu despre asta? Pentru că viața publicației este strâns legată e evoluția epigramei și epigramiștilor gorjeni, și nu numai. După cum afirma Al. Doru Șerban în volumul „Istoricul Epigramei Gorjene”: „Ziarul „Gorjanul”, care a apărut în perioada 1924-1947 sub direcția lui Jean Bărbulescu, s-a vrut și a reușit să înregistreze manifestările de viață socială și individuală sub cele mai diverse forme, să stabilească punți de legătură între suflete, între oameni, să-i determine să acționeze în direcția progresului cultural-economic al județului. (N. Beuran – articolul „Rolul nostru”). Chiar dacă au fost publicate sporadic, în cei 28 de ani de apariție a „Gorjanului”, s-au strâns un număr apreciabil. Ce păcat că majoritatea lor au fost semnate sub pseudonim, aceasta împiedicând stabilirea exactă a identității autorilor, din județ (mai ales) dar și din țară”. Iată câteva epigrame din epocă. Între semnăturile din paginile ziarului apare și cea a lui George Coșbuc, prezent în mai multe rânduri pe meleagurile noastre și publicat de „Gorjeanul”, în aprilie 1939, cu două epigrame:

„Unui prieten”
La mâncare tu ești iute,
Dar la mers ești cam lenos;
Mâncă, cu piciorul frate,
Iar cu gura mergi pe jos.
„Altuia”
Multe bunuri omul are,
Dar virtutea cea mai mare,
E să nu se ție mândru
Cu virtuțile ce are.
Cele mai frecvente semnături în ordinea apariției în timp sunt: G. Bota, I. Tăun, Titu Nistor, Rot, S.M.A rmașu, Monu, Dincă Retevei, Ion Tarbacă, Hrean, Crinișor, Medan, Făget, I. Țelină, Rococo, Matorică, Nibăr, Chel, Rug, Vidan, A.C.Calotescu Neicu, Omega, Alițug, Viespia de la Jiu, C. Calotescu, Streche, P. Sotir, S. Hortopan, Delacartiu, Quintus, I. Parâng, Verax, Pic-Poc, S. Dimcescu, Bică, Dem Ben Cârâc, Titirică, O. Titoru, , I. D. Ionescu, Licurici, Picador, Matador, Cusc. Epigramele au apărut în cadrul uneia dintre rubricile: Scaeți, Înțepături, Urzici, Răutăți, iar din mulțimea lor am selectat pe cele referitoare la aspecte concrete din județ, ele devenind cu trecerea anilor rememorări hazlii și satirice ale trecutului. În „Gorjanul” din săptămâna 8-15 iunie 1928 au apărut două epigrame cu destinatarul cunoscut:

D-lor general Rojinschi și lt.col. Pleșoianu
la Banchetul U.O.R
Avem la masă doi bătrâni
Și-am închinat pentru-amândoi,
Noi le urăm mulți ani înainte,
Iar dânșii-ar vrea, câțiva`napoi.
I.Țelină

Lui E. Nicu, unul din șefi,
care pleacă la inspecțiile în județ însoțit de medicul veterinar
Prudent ai fost întotdeauna:
Și, drept să-ți spun e foarte bine,
Tu nu faci niciun pas în viață
Pân`nu`ți iei medicul cu bine.
Rococo
În „Gorjanul” din 31 ianuarie 1932 a apărut o epigramă care i-a înțepat pe aceia care, la inaugurarea Podului Jiului au vorbit „despre răul făcut de apă, când vine…”:
*
De apă s`a vorbit cu ură
Că s`a văzut cât de mult sapă
Și la banchet, în consecință,
Băură vinul… fără… apă.
P. Sotir
și alta despre

Dl. Prefect de Gorj a dat ordin să se lege câinii, evitându-se cazurile de turbare
Eu sunt disciplinat, te`ascult,
Dulăii mi`am legat de mult
Ce bine`ar fi să înțelegi
Ca și tu, „javrele” să-ți legi!
Rococo

„…la Regimentul Gorj sunt trei ofițeri cu numele Căpățână:”
Că pe corp e cotat primul
Nu e lucrul de tăgadă
Cu trei Căpățâni într-însul
Cum putea să fie coadă?!
I.Mohor (8 iunie 1934)

Din cauza dezacordului dintre membrii Societății „Lira Gorjului, preotul Gh. Ghiță a părăsit conducerea ei în 29 martie 1935 a apărut epigrama:
Că e dezacord la Liră,
Noi nu știam, și-asta ne miră;
Măcar deci putea să fie
Și un pic de… armonie.
Ella Frunză
Nu au scăpat de înțepături nici cunoscuți intelectuali:

Profesorului de matematici M. Pavelescu
Te știu că tu rezolvi pe loc
Orice problemă, `ntr`o minută;
De ce`ntârzii, când la mijloc
Descoperi o… necunoscută?
Bică (noiembrie 1939)

Dl. prof. Victor Daimaca a descoperit a doua cometă
Cu domnul Daimaca
E curat mister:
„Prietenii” afirmă
Că… se mută`n cer.
Licurici (18 ianuarie 1944)
Eminentului chirurg dr. Hasnaș care a fost jefuit de hoți:
Așa se-ntoarce roata,
Precum am învățat;
Pe mulți el operase,
Acum „l-au operat”.
Cusc (16 octombrie 1946)

Prietenului V. Uscătescu, autorul articolului din „Gorjanul” intitulat „Când”:
Văzându-i tipăritul gând
Pe a „Gorjanului” hârtie
M`am întrebat și eu: Dar „Când”
O să`nceteze să mai scrie?

Lui BIS-TER (Bică Sterescu) care publică frecvent în „Gorjanul” pe prima pagină:
Pe prima pagină îl găsești
Cu regularitate,
Pentru că e un scriitor
Cu… greutate.

Lui Jean Bărbulescu, directorul „Gorjanului”:
Făcându-și cititorii planul,
Conchid cu toții într-un glas:
„Pe cât e domnul Jean de gras,
Pe-atâta e de slab… „Gorjanul”.
Picador (16 octombrie 1946)
Și în perioada când „Gorjanul” s-a numit „Gazeta Gorjului”, dar și după revenirea la titlul „aproape” original, „Gorjeanul” găzduit în paginile sale creații umoristice și epigramistice, contribuind la propășirea umorului și umoriștilor gorjeni.
Nu ar fi nelalocul ei citarea membrilor Cenaclului Hohote care apar, dacă nu zilnic, măcar săptămânal în paginile „Gorjeanului”: Luminița Săceleanu, Mihai Lungescu, George Filiș, Any Drăgoianu, George Drăghescu cu poeme mai mult sau mai puțin umoristice. Ne grăbim să încheiem cu salutul: „Gorjeanul”, îți mulțumim că exiști, datorită ție simțim că suntem gorjeni!”
Grig M. DOBREANU

Articolul “Gorjeanul”, la aniversare apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Un mehedințean la GORJEANUL

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:42 +0000

La începutul acestei primăveri am primit o veste îmbucurătoare de pe tărâmul Gorjului de la un om deosebit căruia nu-i este indiferent faptul că ziarul „Gorjeanul” împlinește 100 de ani de la apariția primului număr. Adică, această publicație a văzut lumina zilei pe 15 martie 1924, sub conducerea lui Jean Bărbulescu. Cum este întreprinzător din fire, prietenul meu se implică și în acest eveniment din lumea presei scrise.
De ce spun toate astea? Păi o spun, pentru că de ziarul „Gorjeanul!” mă leagă amintiri care nu se uită, de pe vremea când am făcut parte din colectivul redacțional de aici, ca secretar de redacție. Această funcție am avut-o în perioada 1 aprilie 1994 – 15 septembrie 1995. Așadar, am devenit gorjean prin transfer de la ziarul mehedințean „Datina”. Am găsit aici un colectiv de redacție bine închegat, coordonat de domnul Nicolae Brânzan, ca director, iar redactor-șef fiind domnul Constantin Băleanu. Colaborând foarte bine cu cei doi coordonatori ai ziarului am reușit să duc cu bine sarcina ca secretar de redacție, nu tocmai ușoară, știindu-se că secretariatul de redacție este statul major al unui ziar. A fost o perioadă densă a vieții mele ca ziarist la cotidianul „Gorjeanul”, care își are locul potrivit în biografia mea. A venit, însă, despărțirea de „Gorjeanul”, pentru că așa e viața, cu multe aspecte neprevăzute. A apărut altă chemare de pe meleagurile mehedințene pe care nu am putut să o refuz. Mi-am menținut bunele relații cu „Gorjeanul” și am venit la Turnu Severin punând bazele unui nou ziar al Mehedințiului, „Radical”, pe care l-am coordonat ca redactor-șef timp de 10 ani. În această perioadă nu am uitat colegii de la „Gorjeanul”, nici atmosfera trepidantă specifică unui jurnalism de cotidian.
Acum, când „Gorjeanul” își adună luminile din timpul celor 100 de ani sub forța cuvintelor, îi urez drum lung mai departe înconjuat de dăruirea jurnaliștilor sub semnul dreptății și al binelui oamenilor. La mulți ani, Gorjeanul!
Ion ȘERBAN DRINCEA

Articolul Un mehedințean la GORJEANUL apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Căciulă de gorjean

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:41 +0000

Cum ziarul Gorjeanul vine dintr-o poveste, la o sută de ani, să ne închipuim că s-ar fi chemat mai întâi Ion (Jean Bărbulescu), după o stagnare i s-ar fi spus în alt fel (Steagul nostru), apoi ar fi fost numit – să plusez – Maria (Gazeta Gorjului), deși tot bărbat a fost. În realitate, gorjenilor le-a păsat mai puțin că publicația ținutului s-a numit vremelnic după cum se impunea, mizând pe informația adusă de la centru, din orașul de pe Jii, unde Jean Bărbulescu – Întemeietorul – îi săpase izvorul. În anii apropierii mele de Ținutul de Sus al Olteniei, se tipărea Gazeta Gorjului, cu un conținut majoritar dictat de politica zilei, dar și cu o bogată pagină culturală a locului.
Mi-a fost sortit să devin gorjean, poate să mă înnobilez un pic mai la munte. Gazeta Gorjului era într-o vreme cafeaua de dimineață a tuturor. Când reușeai să publici doar trei – patru rânduri ajungeai cunoscut de o lume, una mică, aproape rustică.
L-am cunoscut bine pe nea Jan Cănăvoiu, redactor cultural, poet și epigramist, pe Titus Stoichițoiu și Ion Popescu – Brădiceni, corectori, acolo, în cămăruța de la tipografie.
O întâmplare nefericită a fost că m-a îndemnat Ion să ridic receptorul telefonului și să mă… deconspir, de unde, am aflat mai târziu, s-a declanșat o cercetare pentru faptul că mă aflam în cămăruța corectorilor. Ce vremuri! Cu ajutorul lui Titus Stoichițoiu reușeam să strecor – pe fir scurt – în Gazeta Gorjului știri sportive locale. Altfel, o știre propusă până la prânz în redacție era întoarsă pe toate părțile, de ce așa, de ce nu altfel!
În Gazetă au publicat cam toți ai noștri scriitori bravi. Îmi amintesc de zilele acelui sfârșit de decembrie 1989, când m-a luat poetul Victor Barbu după el să vedem ce se întâmplă la redacție. Pe o masă din camera de la etaj erau înșirate teancuri cu manuscrie.
– Hai, băieți, luați ce aveți pe-aici!
Numărul de libertate al Gorjeanului era dedicat Revoluției și iar se vindea ca pâinea caldă. Cu siguranță se bucura din ceruri și Jean Bărbulescu, care așteptase să se întâmple, îngerește, punând umărul.
În noiembrie 1996, când s-a dat jos de la rădăcină Coloana fără de Sfârșit, mi s-a publicat pe o coloană poemul În grădină s-a tăiat trandafirul, protestul poetului Alex Gregora la crima ce se înfăptuise. Mulțumesc!
Într-o vreme – șase luni (2011), zi de zi am colaborat la Gorjeanul cu tablete din ciclul Jupan de Gorj. N-am pierdut o zi, îmi făcusem vise ca să continui, însă s-a petrecut un scurt-circuit. Nu spui din vina cui!
La împlinirea de o sută de ani, mi-aș dori un ziar puternic, să aprindă munții, să-i mute și să le dea zilnic informația exactă cetățenilor din ținut. Mă gândesc la faptul că un abonament anual nu costă mai mult de-o căciulă brumărie. Ori gorjeanul nostru are destule căciuli, de ce să nu-i ofere una și publicației Gorjeanul!
Alex GREGORA

Articolul Căciulă de gorjean apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

IN MEMORIAM – Jean Bărbulescu – ziaristul inspirat și creator al publicației Gorjanul

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:39 +0000

Motto: „E altfel de român și altfel de oltean. Gorjeanul, comparat cu ceilalți români, considerați pe județe, are nu știu ce are, ceva ca un lipici al lui, o noimă de aristocrație”. – Tudor Arghezi

Curând, în 12 iunie 2024, se vor împlini 134 de ani de la nașterea publicistului Jean Bărbulescu – părintele și directorul ziarului „Gorjanul”.
Astăzi, când cotidianul “Gorjeanul” – publicația de suflet a gorjenilor de pretutindeni – continuator al publicației create de ziaristul talentat și creator al celei botezate „Gorjanul” – dedică un număr încherbării a 100 de ani de la prima apariție izvorâtă din inspirația, truda și efortul creator al celui care a fost Jean Bărbulescu – la propunerea scriitorului Vasile Vasiescu îmi revine nobila misiune de a încerca să creionez, cu sprijinul altor surse, un mic portret al Omului Jean Bărbulescu.
ULTIMELE ÎNSEMNĂRI ALE LUI JEAN BĂRBULESCU, ÎNAINTE DE A FACE MULTĂ PUȘCĂRIE, INCLUSIV LA CANAL! Ziarul lui Jean Bărbulescu a fost cea mai importantă publicație gorjenească în perioada interbelică. Săptămânalul „Gorjanul” a apărut neîntrerupt între anii 1924 și 1947.
Despre situația politică a țării de după AL Doilea Război Mondial, Jean Bărbulescu spunea: „Acum ei sunt stăpâni. Fac ce vor. Ei sunt și legea și puterea executivă și cea administrativă și presa. Sunt totul. Nimic și nimeni nu-i mai împiedică să ne ucidă, dacă asta le e dorința. Trăim epoca bunului plac și a răzbunărilor din partea celor ce au fost aduși la putere de forța rusească. Am pierdut crezul nostru. Am fost învinși. Să fim pregătiți să suferim și mai mult” – a scris profesorul și scriitorul Sabin Velican într-un articol.
De numele lui Jean Bărbulescu se leagă o parte a istoriei județului Gorj, mai ales că acesta a fost un „neobosit ziarist, luptător pentru informarea și luminarea maselor, animator cultural, iar publicația „Gorjanul”, pe care a fondat-o și a condus-o, o bună perioadă, a fost glasul scris al gorjenilor. Ziaristul și publicistul Jean Bărbulescu s-a născut la 11 iunie 1890, în cumuna Bogați, județul Dâmbovița. Pe meleagurile Gorjului a sosit înainte de 1909 și a lucrat drept contabil la Oficiul Hurezani al Băncii Generale a Gorjului, iar în 1910 s-a mutat în această comună. A făcut stagiul militar, apoi la 15 august 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, a fost mobilizat și trimis pe front.
NAȘTEREA ZIARULUI „GORJANUL”. După terminarea războiului a revenit să lucreze la Banca Gorjului, însă, la 15 martie 1924, a abandonat activitatea bancară și s-a dedicat publicisticii, scoțând primul număr al ziarului „Gorjanul”, cu o periodicitate de apariție, inițial bilunară, apoi decadală, iar din ianuarie 1925, săptămânală.
Ziarul a fost tipărit timp de 10 ani la Craiova, iar din 1933 (în plină criză economică!), Jean Bărbulescu a cumpărat o tipografie și a creat la Târgu Jiu, Institutul Tipografic „Gorjanul”. Ziarul nu a avut o redacție, cu redactori angajați. În paginile sale au scris și semnat toți cei care doreau și aveau ceva interesant de spus. Conținutul complet al ziarului, a făcut ca acesta să fie citit în județ, dar și în țară, având peste 4.000 de abonamente”, semnala scriitorul Al. Doru Șerban în cartea sa „Personalități care au fost”.
Am preluat câteva fragmente dintr-un documentar-eseu al Maestrului Zenovie Cârlugea, poet și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor și director fondator al revistei literare și de cultură MĂIASTRA, ce apare trimestrial la Târgu Jiu. Domnia sa este singurul care deține colecția completă a publicației „Gorjanul”, creat, cum spuneam, la rândul său de către Jean Bărbulescu.
GORJEANUL ÎN VIZIUNEA LUI TUDOR ARGHEZI. „Gorjul e o regiune de surprize (…). Întâi că ei se cuvine să fie pus întâi, e gorjeanul. El e român, e el oltean, dar mai mult decât atât, cu toate că va fi prea de ajuns să rămână și fără alte originalități. E altfel de român, și altfel de oltean. Gorjeanul, comparat cu ceilalți români, considerați pe județe, are nu știu ce are, ceva ca un lipici al lui, o noimă de aristocrație (…). Dacă n-ați văzut gorjencele acelea, în opinci și-n cojoc, cu chipul rotunjit într-o bogată năframă boierească, n-ați văzut nimic și duceți-vă să le vedeți. Pictorii care ne-au înebunit capul cu Balcicul, să-și ia șevaletul, paleta și s-o apuce pe Jiu în sus, la dreapta și de-a stânga lui, ca să ne spună în expozițiile de la București cum li s-au agățat pensulele de sprânceana Smarandei, de ițarii lui Marin, de genele Parângului și de acea lumină de aur, mare, care fulgeră pământul celui mai sărac județ, cu oamenii cei mai zdraveni și mai teferi la minte. Gorjeanul are stilul lui de a vorbi, în port și în inteligență. Aș pune rămășag că nu-i în tot județul un singur prost. În felul lui, fiecare gorjean este o individualitate.
TUDOR ARGHEZI ȘI ZIARUL GORJANUL.
1. „Directorul ziarului, d. Jean Bărbulescu îl scoate de 23 de ani. În 1946, Arghezi publică în „Adevărul” din București celebrul articol „Gorjul și Gorjanul”, pe care Jean Bărbulescu, directorul-proprietar al publicației târgujiene, îl reproduce în întregime, cu o scurtă notă, considerându-l o confesiune, care înregistrează, totuși, în ea destinul unui om, pentru care s-au deschis cu dărnicie porțile atâtor temnițe”. Articolul „dezmorțește în noi vechi amintiri” – scrie Jean Bărbulescu în sus menționatul chapeau – fiind mărturia „aceluiași caracter”, scris cu aceeași tărie, cu aceeași aleasă demnitate”.
Aflăm, așadar, că în 1946 (la trei ani de la eliberarea din Lagărul de la Târgu Jiu), Arghezi continua să citească „Gorjanul” (care, de fapt, circula la miile de abonați în întreaga țară, fiind recunoscut pe Federație ca deținând supremația în presa din provincie).
Apropierea lui Tudor Arghezi de „Gorjanul” lui Jean Brbulescu s-a produs prin colonelul Șerban Leoveanu, comandantul Lagărului, un om deosebit, conțtient de valoarea autorului „Cuvintelor potrivite” (1927) și al „Florilor de mucegai” (1931), care, peste trei ani doar, în 1947, va obține Marele Premiu pentru Literatură. La rândul său, directorul „Gorjanului” era la curent cu mișcarea literară și culturală a vremii, realizând, desigur, că „deținutul politic” cu numărul 5624 era unul din scriitorii de frunte ai literaturii române, pe care critica literară îl socotea la un moment dat cel mai mare poet român în viață. În ziarul său, Jean Bărbulescu îi preluase poetului, în câteva cazuri, poezii și articole, așa că numele poetului era deja familiar publicației târgujiene.
Ion PREDOȘANU

Articolul IN MEMORIAM – Jean Bărbulescu – ziaristul inspirat și creator al publicației Gorjanul apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gorjanul la centenar

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:38 +0000

A sosit momentul să răscolim trecutul și să răsfoim împreună câteva exemplare din ziarul Gorjanul, ziar născut pe malul Jiului, unde exista o mare flacără a culturii în fruntea căreia se găsea Alexandru Ștefulescu. După dispariția timpurie a acestuia flacăra nu s-a stins, ci a reușit să strălucească prin faptul că i s-au alăturat alte forțe puternice.
Lumea aceasta în care a debutat Gorjanul sub conducerea lui Jean Bărbulescu e departe și era gata să nu ne mai amintim de ea. Au trecut 100 de ani și „firul generațiilor” nu s-a întrerupt. Gorjanul a traversat momente dificile și nu de puține ori situația i-a fost periclitată fiindcă „adăpostul” cuvântului nu exista. În peisajul gorjenesc ziarul a apărut ca o necesitate și în jurul lui, în primele rânduri, au fost intelectualii, care au format o armată de „ostași anonimi” ce se împotriveau nedreptății. Au constitut o forță spontană și s-au dăruit total celor mulți. Nu au fost streini față de Țară și prin articole șlefuite sau neșlefuite și-au adus contribuția la construcția unui climat în care omul poate fi un demn cetățean.
Să ne oprim la Gorjanul, numărul festiv, la centenar. Rețin un text scris de reputatul om de știință, Ion Popescu–Voitești, gorjean de la Bălănești, care a adus, în anul 1922, dovezile că Ardealul este românesc. Este un articol fundamental pentru România de astăzi și de mâine. Dacă i-ar fi cunoscut conținutul astăzi, nu ar mai fi o fierbere atât de mare la „nivel înalt”. Gorjeanul și-a făcut datoria și l-a publicat recent…
Am considerat ca măcar acest număr trebuie cunoscut de mai mulți gorjeni care vor găsi, în mod sigur, gânduri frumoase scrise de bunicii și străbunicii lor. Am avut ocazia să aduc la cunoștința conducerii Gorjeanului că posed acest număr deosebit și și-au manifestat dorința de a-l multiplica. Acum îl avem la dispoziție și ne putem bucura de el.
Când cineva voia să vorbească despre Gorj, pentru a impresiona, făcea referire, doar, la sărăcia plaiurilor gorjene, uitând intelectualii și talentele crescute în această sărăcie, adevărate comori care s-au ridicat spre lumină și pe lângă care au înflorit și alte talente mai norocoase.
Mă simt onorat ca la centenarul Gorjanului să scriu câteva rânduri. De fapt e prima dată când continui la un ziar, cu toate că tatăl meu, prof. Grigore Pupăză, a fost un colaborator asiduu, scriind articolele de fond în nenumărate numere și fratele lui, Dumitru Pupăză, care a colaborat de la primele apariții ale ziarului.
Gorjanul ne pune în oglindă timpuri apuse și evenimente nemuritoare… în care găsim soluții pentru vremurile de azi și de viitor. Prezintă trecutul în mod real și aici își găsesc sursa de inspirație cercetătorii pe care îi găsim printre noi și-i admir.
Gorjanul a ridicat prestigiul Gorjului, a răspândit cultura, a susținut românismul, a contribuit la modelarea neamului și la consolidarea lui. A adunat tot ce a fost mai select din viața culturală a Gorjului.
Gorjanul a publicat, în premieră, în anul 1930, un articol despre Constantin Brâncuși, semnat de învățătorul Dumitru Pupăză. Vă prezint câteva idei: Brâncuși a reușit să santifice piatra şi lemnul, realizând ceea ce alţii n-au putut să realizeze: gândirea în sculptură; nu figura ei, ci ideea înnăscută în ea. În această latură a sculpturii, Brâncuşi este unic şi un adânc vizionar, tinzând să ajungă la suprema ei idealitate.
Brâncuşi n-a sculptat niciodată figuri, ci gânduri, ştiind să dea la iveală atâtea taine ale lemnu¬lui, pietrei şi metalului.
Gorjanul era în spiritul oamenilor cinstiți și drepți. Cuvântul scris – arma de luptă a presei -, era de temut pentru cei ce se opuneau bunului mers al societății. Formarea conștiinței naționale era prezentă în multe numere ale ziarului. Fără presă liberă Țara moare… Județul nostru este dator Gorjanului și prietenilor săi. Acest număr festiv ne arată valoarea colaboratorilor. Sunt nume mari. Citind, ne simțim într-o lume mai bună. Ne dăm seama de valoarea ziarului dacă ne întrebăm câte ziare din epocă au reușit să împlinească zece ani? Dar o sută? De obicei presa provincială avea zilele numărate. Iată, în Gorj a fost altfel. S-au numărat și se numără decenii…
Cei care au suținut Gorjanul au gândit, oare, că acesta va scrie o pagină de aur în Istoria Culturii Gorjene? Poate da, poate ba… Directorul Jean Bărbulescu a simțit ceva și printr-o pricepere și o prietenie sinceră a adunat în jurul său tot ce era mai bun.
Iată, ce scria pe numărul festiv, dăruit înv. Dumitru Pupăză, din Dobrița: „La bucuria mea te fac părtaș”. Nimic mai frumos! Ar fi interesant să aflăm ce au putut scrie și celorlalți colaboratori. Directorul Jean Bărbulescu nu a uitat de oamenii grei ai culturii gorjene, care plecând din Gorj, primeau ziarul în cele mai îndepărtate colțuri ale Țării. Avem dovada că Iuliu Moisil primea regulat, acolo unde se agață harta în cui, ziarul care îi aducea vești „de acasă”, un acasă greu de uitat. Nu rămânea pasiv. La multe vești bune răspundea autorilor completând informația și cu fotografii care ilustrau realitatea.
Directorul Jean Bărbulescu expedia Gorjanul și combatanților pe îndepărtatele câmpuri de bătaie ale celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind considerat „o solie din depărtări”, iar ulterior a știut să cinstească cum se cuvine Eroii Patriei.
Pentru toate aceste fapte rodnice, Jean Bărbulescu, a fost „părtaș” în perioada de tranziție a socității și la „tratamentul” administrat, pe nedrept, multor români.
Trecutul de o sută de ani ne arată măreția unui efort concentrat al unor oameni și rămâne un simbol al spiritualității locuitorilor de pe Jiu.
Gorjeanul este continuatorul Gorjanului, este viu și trăiește prin oamenii care-l susțin.
Vă rog, cu această ocazie, să-mi fie îngăduit să urez Gorjeanului, precum şi tuturor susținătorilor și colaboratorilor săi, La mulți ani!, viaţă cât mai lungă, pentru a contribui substanțial la consolidarea națională și la promovarea vieții cul¬turale a poporului român și să nu uităm astăzi, că una din forţele care determină evoluţia societăţii spre progres, că arma de luptă a noastră, a celor mulți este presa.
Dan Gr. PUPĂZĂ

Articolul Gorjanul la centenar apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La aniversară. Gorjeanul – 100

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:34 +0000

I / La Idele lui Marte ale anului 1924 a apărut în Târgul de pe Jiu ziarul Gorjanul, autointitulat „organ de cultură și informații”. A fost creația musceleanului Jean Bărbulescu, un economist de înaltă clasă, îndrăgostit de literatură și de gazetărie. Asemenea unui alt deschizător de drumuri, Constantin Stanciovici Brănișteanu, fondatorul Gorjanului a venit în Gorj la 18 ani și a rămas aici până la sfârșitul vieții, la vârsta de 67 de ani. A lipsit motivat din județul nostru aproape trei ani, fiind mobilizat pe front în 1913 și în 1916-1919 (în al doilea Război Balcanic și în Războiul Reîntregirii) și în perioada (nu știm pentru câtă vreme) în care a fost încarcerat, începând cu anul 1951, în închisorile din Craiova, Ghencea și la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Jean Bărbulescu s-a integrat rapid în valoroasa mișcare culturală târgujiană, plămădită și dezvoltată la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul celui următor, și a fost liantul între cei rămași din generația antebelică și generația interbelică. Facem precizarea că la începutul secolului trecut I. Moisil, A. Diaconovici, W. R. Piekarski au fost nevoiți să părăsească orașul din cauza conflictelor cu politicieni tachiști, iar Al. Ștefulescu a fost tracasat și marginalizat…
Așadar, se împlinesc anul acesta 100 de ani de la nașterea Gorjanului lui Jean Bărbuleascu, 134 de ani de la venirea pe lume a fondatorului și directorului ziarului și 67 de ani de la plecarea sa în veșnicie. Tot în acest an se adună un secol de la moartea lui N. D. Miloșescu, un alt catalizator al mișcării de emulație culturală din Gorj, întemeietorul primei tipografii din județ, tipografie în care s-a tipărit în 1882 Vulcanul, primul ziar din Gorj, urmat de alte peste zece publicații în care au scris cei mai reprezentativi exponenți ai mișcării culturale.
Gorjanul lui Jean Bărbulescu este menționat în Dicționarul presei literare românești 1790-1990, realizat de cercetătorul I. Hangiu, la numărul 859. În fișa de la Biblioteca Academiei Române publicația este menționată cu precizările: „Director-proprietar: Jean Bărbulescu. Inst. de arte grafice N. D. Miloșescu”. Fișa amintită se referă la fondul P. IV.7521 în care se regăsește colecția Gorjanul pentru anul 1924 (15 martie-20 decembrie). Din această fișă mai aflăm: „Apare de două ori pe lună. (…) De la 10 aprilie apare de trei ori pe lună. (…) De la 10 octombrie și de la 1-20 noiembrie 1924, tip. Artistică Lumina, Frații Niculescu; la 20 dec. 1924 revine la tipografia inițială. (…) Numere festive la 20/30 aprilie și 20 dec.1924. (…)”. Deducem din această mențiune că primul număr și următoarele, până în octombrie 1924, au fost tipărite la Tipografia N. D. Miloșescu. Bazându-ne pe aceste consemnări, presupunem că din 1925 până în 1933 ziarul a fost tipărit la Tipografia Miloșescu. Ulterior, din anul 1933, publicația s-a tipărit la Institutul tipografic Gorjanul, cum s-a numit tipografia lui Jean Bărbulescu.
Am încercat să aflăm răspunsul la întrebarea De ce 15 martie 1924? Am găsit doar un răspuns general, și anume acela că în atunci, în 1924, România întregită – împlicit și Gorjul – reușise să depășească marele greutăți provocate de război. Începea o scurtă perioadă de prosperitate, iar Constituția din 1923 garanta libertatea presei.
În zece ani de la apariție, Gorjanul a devenit cel mai important hebdomadar de provincie din România. Numărul aniversar a fost tipărit în 44 de file (o adevărată carte), iar proprietarul și directorul săptămânalului, Jean Bărbulescu, a primit felicitări din partea multor publicații din țară. Tipărit pe hârtie de foarte bună calitate, prezentat într-o ținută occidentală, cu abonamente în toată România, având un conținut foarte divers (doctrină, știință, informații, cultură, literatură) și găzduind articole semnate de personalități importante din județ și din țară, Gorjanul a devenit o adevărată instituție culturală.
Din păcate, viața celei mai importante publicații gorjene a fost de doar 23 de ani. În 30 decembrie 1947, ziua abdicării forțate a regelui și ziua proclamării republicii, Gorjanul a apărut în doar două pagini, iar în ziua următoare și-a încetat apariția. În 1948 tipografia Gorjanul a lui Jean Bărbulescu a fost naționalizată, în 1951 cel mai important om de presă din Gorj a fost întemnițat, iar șase ani mai târziu a părăsit lumea bezmetică în care intrase țara.
II / Au urmat 42 de ani fără presă liberă în Gorj. Multă vreme spațiul publicistic a fost acaparat de ziarele proletcultiste și de propagandă Înainte (cotidian regional apărut la Craiova) și Steagul nostru (publicație raională apărută la Târgu Jiu), iar după reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 va fi editată Gazeta Gorjului (24 februarie 1968), sub patronajul Comitetului județean P.C.R. Gorj. La această din urmă publicație s-a format o echipă de ziariști valoroși care la 22 decembrie 1989 au hotărât să reia publicarea Gorjanului interbelic. Au optat pentru titulatura Gorjeanul și s-au angajat să continue tradiția ziarului fondat de Jean Bărbulescu, deschizând paginile publicației pentru exprimarea opiniei, deși orientarea sa a fost pro-fesenistă și pro-iliesciană, orientare estompată cu trecerea timpului.
Am apreciat în mod deosebit deschiderea ziariștilor de la Gorjeanul manifestată față de activitatea Partidului Alianței Civice în anii 1993-1996, consemnând cu exactitate conținuturile discutate la conferințele de presă ale acestui partid. Le sunt recunoscător pentru aceasta domnilor G. Manoniu (care a participat în calitate de jurnalist la Congresul P.A.C. de la Alba Iulia din 1995 și la Simpozionul Româno-Francez pe teme de administrație locală, organizat la Târgu Jiu, în 1995, de minunatul meu prieten Mihnea Berindei), S. Popescu, I. Ciobanu, D. Prună. Trebuie să amintesc și de interesul manifestat de jurnaliștii N. Brânzan, D. Prună, I. Popescu, Th. Dănescu față de activitatea mea parlamentară, dar și de interviurile realizate de G. Manoniu și I. Popescu cu Nicolae Manolescu.
În perioada mai 2005-iulie 2007 – la inițiativa directorului Victor Buneci – am avut privilegiul să fiu unul dintre editorialiștii Gorjeanului. Am scris 87 de texte despre subiecte pe care eu le-am considerat necesare. M-am bucurat de libertate absolută în alegerea subiectelor și în prezentarea ideilor. Am apreciat în mod deosebit ideea organizării Colocviilor Gorjeanul și a Simpozionului „Gorjeanul” în deceniul IX. Comunicările prezentate au fost publicate în paginile cotidianului.
După pensionarea majorității jurnaliștilor din vechea gardă, cotidianul a fost preluat de domnul Bebe-Viorel Ionică. Meritul său e acela că a asigurat continuarea apariției în format letric a cotidianului. Noi – cititorii clasici ai presei – îi suntem recunoscători pentru aceasta.
Trebuie să mai spunem că sărbătoarea de acum – centenarul Gorjeanul – deschide seria aniversărilor. Vor urma împlinirea a 35 de ani de existență a seriei noi, în 22 decembrie 2024, și împlinirea a 60 de ani de ființare a publicației (serie veche și serie nouă), la începutul anului 2026.
Închei scrierea acestor rânduri după ce am citit excepționalul eseu Brâncuși fără sfârșit scris de Marin Sorescu. Textul a fost readus în atenția noastră de neobositul și omniprezentul om de cultură Vasile Vasiescu, în numărul 8887 din 1 martie 2024 al cotidianului Gorjeanul (serie nouă).
Îi doresc Gorjeanului să trăiască, să crească și să înflorească! La mulți ani! Doamne-ajută!
Gheorghe GORUN

Notă! / Pentru documentare, am folosit scrierile următorilor autori: D. Căun, Zoia Elena Deju, Z. Cârlugea, G. Manoniu, I. Mocioi, T. Pânișoară, S. Popescu, Al. D. Șerban, C. Șomîcu, I. Tarbac, N. Vasile, M. Vasilescu.

Articolul La aniversară. Gorjeanul – 100 apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Firea noastră, a gorjenilor

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:34 +0000

”Gorjeanul” este de 100 de ani, de când noi nu eram și ar putea fi și peste alți 100, când noi toți vom fi uitați, cu toții, de mult. Acest ziar face parte din patrimoniul identitar al județului, fiindcă el dă seama despre firea noastră, a gorjenilor. Un amestec de calități și defecte duse la extrem, de exaltare și de deznădejde. O pepinieră de oameni excepționali, care evadează la timp de aici și dau ora exactă în țară și străinătate, dar și o cloacă cu mediocri și oportuniști specializați în complimentarea fără motiv a autorităților. Oameni cu adevărat talentați, dar și nepermis de multe genii închipuite, a căror boală e alimentată de alții ca ei. Își dau unii altora diplome, se aplaudă între ei și-și ridică statui încă din timpul vieții. Nu este, așadar, de mirare că pentru bieții Tătărăști nu se mai găsește material și că nici nu s-ar mai zări, ei, ctitorii Axei Brâncuși, prin pădurea asta de statui vii.
În ”Gorjeanul” i-am găsit mereu, și pe unii și pe alții, de aceea cred că a fost și a rămas, în felul lui, cel mai sincer ziar local, dar și un campion al umorului negru, involuntar.
Am deschis ochii pe ”Gazeta Gorjului”, cum se numea atunci, în anii 80. În redacție erau niște ziariști monumentali, care, fiecare în parte, erau mult mai interesanți decât ceea ce scriau. În vremea aceea cruntă nici măcar o virgulă nu putea fi pusă, neregulamentar, într-un text. Dar ziarul era citit, fiindcă era de-al nostru, de-aici, de la noi. Din păcate, oamenii aceia nu s-au auzit suficient de tare după 1989, și nici nu și-au lăsat urmași pe măsură în presa de astăzi. Arhiva ”Gorjeanului” de după ”Revoluție” e cea mai fidelă mărturie despre unde am fi putut fi, ca județ. Cu tunel prin munți, de la Bumbești Jiu la Petroșani, termocentrală la Sărdănești, cu chinezii la Rovinari, cu teleferic de la Rânca la Baia de Fier, cu heliport la ultimul etaj al spitalului nou-nouț și cu drumuri expres pe fiecare uliță înfundată. Povești nemuritoare, mereu aceleași, repetate de candidați la fiecare alegeri. Niște bancuri proaste la care ne grăbim să râdem, cu respect, de fiecare dată.
”Gorjeanul” e ziarul pe care-l țin și-acum în mână, pe băncile din centrul orașului, niște oameni mai dedemult care și-au câștigat dreptul ca timpul lor să rămână pe loc. Da, este ziarul care sparge în fiecare zi singurătatea din cutia poștală a bătrânilor uitați de copii.
”Gorjeanul” va exista și peste 100 de ani, dacă astăzi, nu mâine, vom înființa o școală de presă în jurul lui. Altfel, îl dăm în primire inteligenței artificiale, și-i spunem să scrie multe știri de bine. Nici parolele de la site nu e nevoie să i le dăm, că se descurcă, le știe.
Narcis Daju

Articolul Firea noastră, a gorjenilor apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Iulian POPESCU – Prefectul Județului Gorj

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:32 +0000

Sunt onorat să vă felicit pentru 100 de ani de excelență în jurnalism și îmi exprim recunoștiința pentru contribuția semnificativă pe care ați avut-o în informarea și educarea comunității noastre. Toți cei care au contribuit la succesul ziarului de-a lungul anilor, jurnaliști, redactori, colaboratori, martori și cronicari ai timpului, au devenit o parte esențială a patrimoniului cultural al Gorjului, iluminând mințile și inimile cititorilor. Vă doresc viață lungă și să continuați să inspirați generațiile viitoare de jurnaliști.
La mulți ani, Gorjeanul!

Articolul Iulian POPESCU – Prefectul Județului Gorj apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gorjeanul – ziarul care surprinde

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:32 +0000

O sută de ani de la publicarea primului număr al ziarului Gorjeanul reprezintă, în primul rând, o sută de ani de istorie, o istorie care a fost traversată de către societatea românească și de către comunitatea din Târgu Jiu și din Gorj. În 1924, România aniversa șase ani de la momentul 1 decembrie 1918, când provinciile istorice românești s-au unit pentru totdeauna cu România. Apariția acestui ziar coincide cu anii cei mai frumoși ai perioadei interbelice, ani în care România a urmat un parcurs extraordinar, care s-a datorat unor excepționale generații de intelectuali și nu numai, care s-au implicat pentru ca, la sfârșitul anului 1918, România să își recupereze provinciile istorice. În 1924, România era regat, un regat care fusese, într-un fel sau altul, garanția marii realizări de la 1 decembrie 1918. Libertatea de exprimare este probabil pilonul principal al libertății sub orice formă a sa, iar accesul la informație și posibilitatea de a o oferi celorlalți au reprezentat, cred, principalele obiective ale apariției acestei gazete.
Gorjeanul este ziarul care surprinde și trăiește și celelalte momente importante ale evoluției României și, mă gândesc, aici, la renunțarea la tron a lui Carol al II-lea în 1925, moartea regelui Ferdinand I în 1927, urcarea pe tronul României a micului rege în 1927, Mihai I, întoarcerea regelui Carol al II-lea pe tronul României în 1930 și, desigur, cei zece ani dificili și plini de evenimente din ce în ce mai tensionate până în 1940. Dar tot Gorjeanul este cel care surprinde și un moment extraordinar pentru ceea ce înseamnă un reper în arta modernă internațională, și anume inaugurarea în toamna anului 1938 a Ansamblului Calea Eroilor, operă a celui mai important exponent al culturii române, sculptorul Constantin Brâncuși.
Ziarul Gorjeanul este martor și la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, la pierderea prin ultimatum și dictat a provinciilor istorice românești, recâștigate la 1 decembrie 1918, la intrarea în război, la momentul 23 august 1944, la sprijinirea aliaților pentru a obține victoria împotriva Germaniei Naziste, la ciuntirea României și pierderea Basarabiei, Nordului Bucovinei, Cadrilaterului, la traversarea perioadei comuniste, ani în care libertatea a încetat să mai existe, cenzura a început să-și producă efectele pe toate spațiile de comunicare, inclusiv cea scrisă, în așa fel încât Gorjeanul a trăit inevitabil și acest moment foarte dificil. Au fost ani în care pușcăriile comuniste au suprimat orice fel de exprimare liberă. Sunt anii în care conducerea comunistă încearcă inclusiv demolarea Coloanei Infinitului de care s-a tras cu tractoarele, lanțurile s-au rupt și Coloana a rămas în picioare.
La jumătatea lunii decembrie a anului 1989, oamenii au strigat libertate, au murit, și comunismul a căzut după aproape cincizeci de ani de dictatură. România începea să învețe să fie liberă, un proces greu de implementat, cu care s-a obișnuit treptat. Frigul și cozile comuniste rămăseseră un reflex inevitabil din perioada comunistă. Începutul anilor ’90 este oglindit și în paginile ziarului Gorjeanul. Îmi aduc aminte de începutul restaurării Coloanei Infinitului la jumătatea anilor ’90, de reușita finalizării acestui proces greoi la sfârșitul anului 2000, de toate lucrurile cel puțin ciudate ale acelei societăți care încă bâjbâia în căutarea adevărului și a libertății, de apariția Festivalului de Folk și Baladă „Poarta Sărutului”, sub atenta îngrijire a domnului profesor Viorel Gârbaciu, festival care între timp a devenit unul dintre cele mai importante festivaluri de gen din țară, de polemicile inevitabile ale oamenilor de cultură din județul Gorj, polemici care ne-au arătat mereu că gloria nu e niciodată suficientă pentru orașele de provincie, dar, mai cu seamă, pentru cei care vremelnic stăpânesc domnia absolută a acestui domeniu fabulos care este definit prin cuvântul „cultură”.
Ziarul Gorjeanul a reprezentat, din perspectiva mea, o punte de legătură între evenimente cu adevărat esențiale, dar și între episoade de o banalitate absolut incredibilă. Până la urmă, posibilitatea de a extrage din banalitate esențe memorabile ține, cumva, și de capacitatea noastră de a reînvăța să fim liberi. Această bucurie a libertății a fost redobândită și datorită existenței acestui ziar, care, în timp, nu a fost doar un observator fin al vieții sociale, dar și o tribună a exprimărilor culturale, atunci când, din varii motive, cele câteva reviste culturale nu au funcționat. Cred că această aniversare este un simbol al libertății totale, a unei societăți care se schimbă, așa cum e și firesc, continuu. Între timp, după 1990, România a rămas republică, statut conferit de actul de abdicare forțată a regelui Mihai. A avut, după 1990, patru președinți. Istoria ne demonstrează că lucrurile care se vor întâmpla în următorii o sută de ani nu pot fi nici măcar intuite. Rămâne ca ziare, așa cum este Gorjeanul, care au traversat, într-un fel sau altul, timpul, să rămână, să observe și să lupte pentru libertatea firească a celor care vor veni.
Andrei Novac

Articolul Gorjeanul – ziarul care surprinde apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

O stare de spirit!

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:31 +0000

Ziarul de suflet al gorjenilor este pentru cititorii săi ceva mai mult decât o gazetă, un ziar cotidian ce apare de exact 100 de ani, fără întrerupere, este o stare de spirit. Altfel spus, un dat esenţial remarcabil prin evenimentele ce populează spaţiul nostru public, un mod de a fi, sau, mai mult spus, un mod de a fi autentic într-o lume a contradictoriului în care omul îşi găseşte cu greu sensul propriei sale vieţi.
Străbătând epoci diferite, din anul 1924 şi până astăzi, la pas împreună printr-o istoria ce ne-a supus unui continuu travaliu existenţial, dar şi unui demers etic fără de care ne-am fi rătăcit în propria noastră lipsă de noimă, „Gorjeanul”, aşa cum i-a fost consfiinţit numele în 22-23 decembrie 1989, sau „Gorjanul”, aşa cum inspirat i s-a spus încă de la prima sa apariţie, trecând, totodată, şi prin meandrele tiraniei comuniste, când „Gorjanul” a devenit „Gazeta Gorjului”, a fost multă vreme un semn după care ne-am prefigurat momentele noastre de graţie şi eroism cotidian, de avânt şi cumpănă, de echilibru şi rătăcire într-un mediu social ce a trecut, pe rând, de la „încremenirea în proiect”, la o schimbare semnificativă de conţinut şi mesaj.
În cariera mea de jurnalist am avut numeroase ocazii să-i întâlnesc pe cei care dau viaţă „Gorjeanului”, apreciindu-le munca şi entuziasmul creator. Ei au fost şi rămân cei care fac din demersul lor jurnalistic o profesiune de credinţă.
În ceea ce mă priveşte, rămân cu nostalgia scrierii unui articol, un scurt text dedicat momentului de schimbare pe care l-am trăit în decembrie 1989, publicat în „Gorjeanul”, la data de 27 decembrie.
A fost articolul care mi-a deschis un lung şi frumos drum prin întortocheatul labirint al jurnalismului ce tocmai se năştea în democraţie, eliberat de ideologia simptomatică de partid care a distrus vieţi şi conştiinţe şi de cenzura macabră care ne-a siluit mintea, ridicând minciuna la nivelul politicii de stat.
Acum, la ceas aniversar, transmit întregii redacţii a „Gorjeanului”, jurnalişti, proprietari şi acţionari ai ziarului, întreaga mea gratitudine. Le mulţumesc pentru colaborarea pe care am avut-o de-a lungul vremii şi le doresc tuturor viaţă bună şi prosperă dedicată adevărului, precum şi valorilor etice, spirituale şi profesionale care fac din meseria de jurnalist una dintre cele mai frumoase şi apreciate meserii din lume.
La mulţi ani, „Gorjeanul”!
Doru STRÎMBULESCU

Articolul O stare de spirit! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Dragul meu şi iubitul meu de suflet, «Gorjeanule»!

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:31 +0000

La cei 100 de ani de «tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte», îţi transmit gândurile mele cele mai curate şi sentimentele sincere de preţuire şi respect, pentru că eram în vara anului 1968 şi aveam doar 21 de ani, iar, tu, care te numeai pe atunci «Gazeta GORJULUI», mi-ai publicat în paginile tale prima mea poezioară despre Ţicleni (,,Pe nicăieri, nu-s nopţile mai clare/, Păduri bătute în mărgăritare…”, dar, de atunci, nopţile parcă s-au mai întunecat şi pădurile de pe dealuri s-au uscat de atâta secetă a minţii! În vremurile care au trecut, cu timp şi fără timp, am realizat că oamenii sunt sub vremi, cum spune cronicarul, dar, am preferat să greșesc prin generozitate şi bunătate, nu prin răutate sau prin aversiune, fiindcă trebuie să-i dai fiecărui om șansa pe care o merită, fără a face prin aceasta și anumite compromisuri stânjenitoare, care să nu ducă până la urmă nicăieri, cu atât mai puțin, pentru un ziar de suflet al gorjenilor!
Atunci când am scris şi când scriu în paginile tale, am un punct de vedere care porneşte dintr-o inevitabilă subiectivitate!
Ştiu că jurnalistul şi publicistul visător, își asumă riscul pe cont propriu în legătură cu ceea ce scrie, dar, o ştire primită cu entuziasm și fără menajamente, nu poate salva pe nimeni şi se respinge singură din context, mai ales că moralitatea criticii critice exclude cu eleganță, deopotrivă, subtilitatea şi amatorismul!
Pe acei oameni care nu au fost şi nici nu sunt judecaţi pe criterii ideologice, îi poţi numi contrafăcuţi, iar, darul de a scrie cu adevărat este talantul de la Dumnezeu!
Îţi mulţumesc din inimă, că exişti, dragă «Gorjeanule», iar, la cei 100 de ani de la naşterea ta sublimă, să adaugi alte sute, întru vecii-vecilor! Amin. (G. VASILE)

Articolul Dragul meu şi iubitul meu de suflet, «Gorjeanule»! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Vivat, crescat, floreat!

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:29 +0000

Reapariția ziarului „Gorjeanul”, în anii 1990, a fost pentru mine un reviriment mult așteptat. Și asta, după o lungă întârziere, trăită dureros în anii în care am fost elev de liceu în orașul lui Brâncuși, neavând șansa de-a lua act de evenimentele culturale ale județului natal (spectacole de teatru la Sala „23 August”, întâlniri cu scriitorii ș.a.). Precum și după revenirea mea în această urbe, unde noua publicație ne oferea pagini memorabile despre activitățile unor iluștrii cărturari ai locului (profesori, medici, juriști, ingineri) sau despre opera nemuritorului Brâncuși, îndeosebi despre tripticul său: Masa, Poarta și Coloana, „Trigemenea mea”, după cum îi plăcea să spună.
Sunt încântat că în paginile cotidianului apar adesea articole de specialitate, legate de viața și opera marelui sculptor, semnate de personalități gorjene.
Felicit echipa ziarului „Gorjeanul” și le urez: „Vivat, crescat, floreat!”.
profesor, Iancu POPESCU

Articolul Vivat, crescat, floreat! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La ceas de sărbătoare

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:29 +0000

Ziarul Gorjeanul împlinește 100 de ani. Iată o știre de prima pagină într-o lume a presei cotidiene de astăzi, atât cât mai există și cât mai are trecere la cititori. E o știre aproape „de senzație”, pentru că nu-i puțin lucru ca un ziar de provincie să se ambiționeze și să treacă încă viu și plin de curaj pragul unui veac însemnat în scriptele istoriei recente, la ceas de Sărbătoare, cu litere de… aur.. Mai cu seamă că timpul, atât cât a trecut peste alții și chiar și peste noi, a fost de fiecare dată învelit în povești credibile, zi de zi, în pagini alese cu litere de… plumb și împodobite cu frumoase fotografii cu marginile argintate. Am rămas un nostalgic. Amintirile de pe vremea cât „am activat” în presă încă nu-mi dau pace și mă fac să trăiesc acele timpuri și astăzi cu aceeași emoție. De la începuturile puse la cale de ziaristul de mare fală – Jean Bărbulescu – până la cei de astăzi, care și ei merită cu prisosință aprecierile noastre, Gorjeanul a răzbit ținând sus, la vedere, steagul presei gorjenești, atât de inventivă și uneori imprevizibilă de-a dreptul, mereu aflată la fața locului, în mijlocul evenimentelor de tot felul, spre informarea corectă a cititorilor. Pentru asta ne-am zbătut și noi, aș putea spune, cu mâna pe inimă. Și am făcut-o cu pasiune. Zi de zi. Gorjeanul a fost și rămâne, îi doresc și eu, un ziar adevărat, care nu va duce lipsă de cititori atâta vreme cât vom fi cu toții martorii întâmplărilor lumii ăsteia.
La mulți ani, Gorjeanul!
Nicolae BRÂNZAN
fost director la Gorjeanul

Articolul La ceas de sărbătoare apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Marcel ROMANESCU – Primarul Municipiului Târgu Jiu

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:27 +0000

O sută de ani în slujba adevărului, alături de gorjeni. Cotidianul Gorjeanul este un exemplu de presă de calitate și nu doar un brand, ci o adevărată tradiție. Un ziar foarte cunoscut, care nu s-a lăsat niciodată înfrânt și a continuat să aducă știri gorjenilor chiar și în cele mai grele perioade. Generații de jurnaliști foarte cunoscuți au semnat în paginile publicației, iar tradiția este continuată de o echipă redacțională tânără, de calitate și căreia îi port un deosebit respect. Ca om politic, dar și ca profesor universitar, m-am bucurat mereu de o relație deosebită cu reprezentanții mass media. Este o profesie onorabilă, de o importanță crucială pentru democrație. Gorjeanul și-a făcut din plin datoria față de cititorii săi pe care nu i-a dezamăgit niciodată. O misiune nu tocmai ușoară dacă este să luăm în calcul perioadele dificile pe care publicația le-a traversat cu capul sus. Faptul că și acum, după 100 de ani de la prima ediție, citim Gorjeanul pe tipar se datorează și celor care țin în mâini destinele acestui ziar. Sunt oameni deosebiți care au înțeles importanța acestei publicații atât de strâns legată de gorjeni. Au depus eforturi mari pentru ca Gorjeanul să rămână ceea ce a fost din totdeauna: ziarul de suflet al gorjenilor. La mulți ani!

Articolul Marcel ROMANESCU – Primarul Municipiului Târgu Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Câteva cuvinte, la ceas aniversar

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:25 +0000

Am publicat în „Gorjeanul” de pe vremea când acesta se numea „Gazeta Gorjului”, adică de prin anul 1974. Redactorul care m-a ajutat atunci nu era altul decât gazetarul George Manoniu, iar poezia cu care am debutat se intitula „Stau undeva”. Nu era o poezie dedicată „conducătorului iubit” sau „partidului care era-n toate”, ci genialelor opere brâncușiene. Fiind prima mea apariție, mi-a adus o bucurie pe care nu am mai trăit-o decât mult mai târziu, când am început să public în „România Literară”. Până în 1989 am mai publicat și alte poezii, bucurându-mă de fiecare dată, chiar dacă nu cu aceeași intensitate ca la debut.
După revoluție, când „Gazeta Gorjului” a devenit „Gorjeanul”, am continuat să colaborez la el cu aceeași dragoste. Până la un punct. Până când criteriul valoric a început să dispară și să aibă acces în paginile sale și o sumedenie de veleitari. Supărat, din cauza asta, o vreme îndelungată am încetat și să-l mai citesc. Cred că aș fi însistat mai mult în această hotărâre dacă nu aș fi dat, din întâmplare, peste un articol semnat de Vasile Vasiescu, scris parcă altfel și care mi-a plăcut. Din momentul acela am început să cumpăr din nou ziarul. Am înțeles că primii pași în noul centenar vor fi făcuți de „Gorjeanul” dintr-o altă perspectivă editorială și cu o formulă redacțională de la care cititorii să poată avea altfel de pretenții. Dacă aceasta va fi așa cum am auzit, sunt sigur că va deveni o publicație de înaltă ținută care se va bucura de respectul tuturor celor interesați de ziar.
Mie, acum la încheierea acestor rânduri, nu-mi rămâne decât să-i urez un sincer „La mulți ani”!

Inscripție pe o coloană

Gorjeanul e o pasăre măiastră,
Cu porți în suflet și tăceri în joc,
Cu infinitul sângelui de fontă
Și cântec smuls din fluierul de soc

O pasăre ce-și laudă lumina
Prin crengi de piatră aplecate-n mit –
Numele ei, plecând spre nemurire,
Străbate ruta Târgu Jiu – Zenit.
Spiridon POPESCU

Articolul Câteva cuvinte, la ceas aniversar apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La mulți ani, Gorjeanule!

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:25 +0000

Dintotdeauna – încă pe când eram la cursul postuniversitar de jurnalism – am apreciat ziaristica de bună calitate, în interiorul căreia, publicația Gorjeanul m-a impresionat în chip strălucit.
Nu numai prin promptitudinea, oportunitatea și corectitudinea informațiilor, dar și prin excelența articolelor, în spiritul cărora, mi-am cultivat dragostea față de oamenii și ținutul de legendă al Gorjului natal.
Iar, acum, la centenar aniversar, nu pot să nu mă gândesc la cel care m-a pus în legătură cu prestigioasa publicație: maestrul Titu Pânișoară, ale cărui vorbe îmi stăruie și astăzi în suflet: „Gorjeanul nu este un simplu ziar, este o altfel de creație de tip brâncușian!”.
La mulți ani, Gorjeanule! La mulți ani minunatului grup redacțional!
General-locotenent (r) dr. Grigore STAMATE

Articolul La mulți ani, Gorjeanule! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La împlinirea unui secol

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:23 +0000

Împlinirea unui secol de la apariția primului număr al ziarului „Gorjeanul”… Nu multe publicații se pot mândri cu o asemenea performanță. Și ce secol! Unul cu multe schimbări istorice, sociale și politice, 100 de ani în care s-au concentrat atât de multe întâmplări și perioade. „Gorjeanul” a reușit, prin oamenii care și-au legat numele de el de-a lungul timpului, să țină pasul cu vremurile și, în același timp, să își păstreze ținuta și aerul clasic și atemporal. Această publicație a fost mereu altceva, așa cum s-a vrut de la început, încă de la primul număr apărut la 15 martie 1924, ca „organ de cultură și informațiuni”, cum îl prezenta fondatorul Jean Bărbulescu (1890-1957). Mereu echidistantă, politica ziarului a făcut din el un martor obiectiv al vremurilor, punând, mai ales în primele decenii, accentul pe jurnalismul cultural și oferind spațiu de exprimare atât pentru oamenii simpli, cât și pentru personalități ale culturii gorjene și române, depășind adesea granițele județului prin vizibilitatea sa.
După 100 de ani, „Gorjeanul” reușește să păstreze aerul și statutul de ziar al județului, puțini fiind cei care nu l-au citit măcar o dată și nu îi recunosc numele. Cu gândul la toți cei care au crezut în puterea cuvântului scris și în importanța informației, urez mulți ani de acum încolo acestei publicații și puterea de a rămâne relevantă și de a se adapta într-o realitate în care presa scrisă se reinventează periodic.
Dumitru HORTOPAN, Managerul Muzeului Județean Gorj

Articolul La împlinirea unui secol apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Despre sensul mass media

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:22 +0000

Cred că cel mai potrivit la aniversarea unui ziar este să evoci sensul mass media și să verifici prin istoria acelui ziar întruchiparea sensului. Mă refer în acest cuvânt de salut la acest sens, lăsând întruchiparea lui în seama relatărilor pe care la asemenea ocazie le face Redacția ziarului. Știm prea bine că presa, incluzând ceea ce ea și-a adăugat cu timpul – radio-ul, televiziunea, internetul, mediile sociale, devenind mass media – are deja o istorie de cotituri. Am arătat detaliat în alt loc (A.Marga, Sensul mass media, 2024), că s-au produs schimbări în toate direcțiile – sporirea volumului informațiilor, mărirea suprafeței și a vitezei obținerii lor, viteza și organizarea obținerii lor, extinderea adresării, mărirea șanselor de dialog și multilog în societate. Explicația este, așa cum ne arată cercetări de referință și cum am scris deja în alte analize, că societatea bazată pe libertăți individuale, genuin liberală, dar și mass media s-au schimbat odată cu procese caracteristice modernității târzii: erodarea micii proprietăți și a grupului social al micilor producători, pe umerii căruia s-au clădit împreună democrația liberală, cultivarea interesului public și suveranitatea statală; declinul sferei publice a vieții în societate odată cu concentrările de putere economică în mâini mai puține; adjudecarea de mari unități ale presei și privatizarea lor de persoane cu considerabilă forță financiară; transformarea mass media în industrie profitabilă, odată cu lărgirea pieței și sporirea importanței reclamei. Și sfera media a ajuns astfel să fie dominată de mari interese economice și financiare și, corelat, de schimbări în statutul jurnalistului. Angajarea și activitatea tuturor celor implicații sunt privite tot mai direct pe linia profitului întreprinderii, înainte de orice. Oarecum în același timp, așa cum a arătat, printr-o examinare statistică, un cercetător italo-american, folositorul de informații este interesat tot mai mult de ceea ce incită. Epoca „post-adevărului” s-a deschis pe față, „fake news”-urile devenind parte a vieții actuale. În această situație, jurnalistul are de luat decizii deloc ușoare între a deveni un simplu funcționar și a se exprima pe sine. El nu are cum să se exprime pe sine fără o atitudine într-un anumit înțeles exemplară, poate eroică. Îmi stăruie în minte personalitatea lui Frank Schirrmacher, regretatul editor al ziarului conservator „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, și inițiator al proiectului unei analize a realităților din punctul de vedere al valorii autonomie de gândire. Când, pentru atitudinea sa oarecum nonconformistă, a fost întrebat, „resimțiți ca o ofensă să fiți desemnat astăzi de stânga?”, Frank Schirrmacher a răspuns: „Ofensă? Nicidecum. Nici nu găsesc că m-am schimbat. Eu sunt ca toți ceilalți martor la o gândire care duce cu necesitate la privatizarea câștigurilor și la socializarea datoriilor” (Apud Jakob Augstein, Hrsg., Reclaim autonomy. Selbstermächtigung in der digitalen Weltordnung, Suhhkamp, Frankfurt am Main, 2017, p.9). În alte cuvinte, trăim în societăți în care se privatizează câștigurile în timp ce se socializează datoriile! Și în care jurnalistul este chemat să aibă o opinie proprie, care să conteze în viața publică a comunității sale! Dar câte conștiințe, din indiferent din care domeniu de activitate, au ajuns să ia în seamă această corelație a timpului nostru între privatizarea câștigurilor și socializarea eforturilor și să o abordeze? Câți dintre jurnaliști sunt gata să o observe? Dar și dacă ar fi mulți, nu este destul, căci chestiunea nu mai este doar de atitudine a jurnalistului, ci și de orientare a instituțiilor media. Opinia mea este că prima datorie a celui care reflectează asupra mass media este să le reactualizeze sensul. În mod firesc, acesta a fost mai evident la începuturi și a avut două laturi: informarea publicului asupra a ceea ce interesează viața și activitatea oamenilor și întreținerea unei dezbateri asupra chestiunilor de interes public, soldată cu ameliorări ale condițiilor de viață din jur. Fapt este că nu mai poți înțelege societatea de azi fără media. „Ești mediatizat, deci exiști”, s-ar putea spune! Dar nu poți înțelege nici sensul mass media fără a lua în seamă societatea de azi. Mă limitez să subliniez că mass media au fost concepute de la origine ca mijloace de promovare a rațiunii în viața socială. Iar această concepere redevine, din multe cauze și motive, tot mai necesară și mai actuală. Doresc din toată inima principalei publicații a Târgu Jiului să fie mereu la înălțimea acestui imperativ! La mulți ani!
Andrei Marga

Articolul Despre sensul mass media apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Ziarul ,,Gorjeanul’’, la ceas aniversar

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:21 +0000

Într-o societate cum este cea contemporană, presa, în toate ipostazele ei, joacă un rol foarte important. Se spune, pe bună dreptate, că presa este ,,câinele de pază al democrației’’. Varietatea informaților, calitatea articolelor, spiritul liber au caracterizat și caracterizează în continuare activitatea ziarului ,,Gorjeanul’’, aflat astăzi la ceas aniversar.
Consider că obiectivitatea este calitatea care a stat la baza unei apariții atât de longevive a ziarului. Mai mult decât atât, numărul cititorilor a crescut, odată cu trecerea timpului. Ori de câte ori a fost necesar, redactorii ziarului au știut să își mențină o poziție neutră și să ofere cititorilor o perspectivă obiectivă, completă, asupra evenimentelor relatate, să promoveze adevăratele valori. Și nu a fost un lucru ușor. Destul de multe derapaje sau situații critice au fost prezentatate într-o manieră imparțială. Rezultatul a fost acela că foarte mulți oameni valoroși, din diferite domenii de activitate și care au avut ceva de spus au ales să își exprime ideile și punctele de vedere în paginile sale. Cotidianul ,,Gorjeanul’’ a reușit să mențină o stare de normalitate și a știut să se adapteze la noile tendințe ale epocii noastre, să se afirme și în mediul online ca un adevărat etalon al obiectivității.
Istoria ziarului ,,Gorjeanul’’ este îndelungată și se împletește cu istoria județului nostru însuși. Să ne gândim numai la zbuciumata perioadă interbelică, la epoca atât de grea a refacerii economice de după Al Doilea Război Mondial, când țara noastră a trebuit să renască din propria-i cenușă, ca o pasăre Phoenix. Paginile ziarului „Gorjeanul” au oglindit fiecare eveniment din istoria Gorjului, precum vizitele regale, inaugurarea unor monumente semnificative pentru noi, gorjenii. Înființarea și dezvoltarea unor instituții precum Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” sunt legate de numele cotidianului ,,Gorjeanul”.
Apariția presei scrise la noi se leagă de activitatea lui Nicu D. Miloșescu, cel care a deschis o tipografie la Târgu Jiu, în anul 1882. Cu sprijinul unor personalități de seamă, precum istoricul Alexandru Ștefulescu, apar primele publicații la noi: ,,Vocea Gorjului” și… ,,Săteanul”.
100 de ani de la apariția ziarului înseamnă 100 de ani de istorie scrisă a județului Gorj, înseamnă tradiție. Ziarul ,,Gorjeanul” a reprezentat și reprezintă în continuare comunitatea noastră și face parte din patrimoniul județului nostru.
Calde felicitări pentru întreaga activitate ziarului gorjenilor de pretutindeni!
Acum, la ceas aniversar, urez La mulți ani și sănătate tuturor colaboratorilor și cititorilor ziarului ,,Gorjeanul”!
Marcela MREJERU, Inspectoratul Școlar Județean Gorj

Articolul Ziarul ,,Gorjeanul’’, la ceas aniversar apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Dosare la vedere

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:21 +0000

BĂRBULESCU, Jean (11 iunie 1890, Bogați-Dâmbovița – 8 mai 1957, Bumbești-Jiu). Cel mai de seamă jurnalist al Gorjului în toată perioada cât a apărut ziarul „Gorjanul” (1924-1947), al cărui director-proprietar a fost, s-a născut la 11 iunie 1890, în localitatea Bogaţi – Dâmboviţa, în familia învăţătorului Ion Bărbulescu. A urmat şcoala primară în satul natal, Bogaţi, şi la Câmpulung-Muscel, după care s-a înscris la Şcoala Superioară de Comerţ din Bucureşti, după absolvirea căreia, în 1909, devine funcţionar la Hurezani, unde funcţiona un oficiu al Băncii Generale a Gorjului, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu „cu zel şi probitate”, după cum atestă un certificat eliberat la 3 aprilie 1915. Pasionat de literatură, editează în 1909, la Târgu-Jiu, împreună cu poeţii Sebastian şi Victor Hortopan, publicaţia lunară „Zorile – Biblioteca tinerimii”, care, din 1910 devine „revistă literară şi artistică”, scoasă cu intenţia „de a încuraja talentele” şi de a cultiva, în general, gustul pentru literatură şi artă.
El însuşi va publica aici poezii şi proză, însă nu a perseverat. În 1913 va fi, timp de câteva luni, mobilizat, iar în perioada 1916-1918 şi în 1919 va participa la campaniile Războiului de Reîntregirere, fiind decorat pentru fapte de eroism. După război, va reveni în calitatea de funcţionar la bancă, dar chemarea de a înfăptui un serios organ de presă în capitala Gorjului este mai mare, astfel că părăseşte postul şi înfiinţează la 15 martie 1924 ziarul „Gorjanul”, care, în scurt timp, se impune drept o publicaţie de ţinută, serioasă şi cu tiraj sporind de la o lună la alta. Ziarul, tipărit aproape vreme de zece ani la Craiova – de aici legăturile şi relaţiile deosebite cu publicişti şi scriitori craioveni, – a avut mai întâi o apariţie bilunară, apoi trilunară, pentru a deveni, din 1926, săptămânal, având redacţia pe strada Grigore Săftoiu, nr. 4, apoi Victoriei nr 57…
Din 1932, secretarul de redacţie va fi studentul Sotir Poliopol. Pe lângă angajaţii permanent (ca Ion Vulpe ori Dionisie Căun), directorul-proprietar conta pe foarte mulţi colaboratori din Tg.-Jiu, din judeţ şi din ţară.
În 1932, ziarul apărea editat la „Institutul Tipografic Gorjanul – Societate Cooperativă din Tg.-Jiu”, graţie tipografiei achiziţionate, la care primea comenzi diferite, punându-se accent deosebit pe calitatea execuţiei tipografice. Ca „organ de cultură şi informaţiuni”, „Gorjanul” a avut o prestaţie corectă, impunându-se ca un ziar serios, bine informat şi bine scris. Paginaţia ziarului, iconografia, varietatea caracterelor uzitate şi potrivite cu specificul materialelor publicate, promptitudinea şi corectitudinea informaţiei, efortul de a surprinde atât evenimentele social-cultural-politice locale cât şi pe cele naţionale, ba făcând loc mereu şi evenimentelor de pe scena politică internaţională, şi, nu în ultimul rând, atragerea unor condeie talentate (C. I. Goga, Sotir Poliopol, Octavian Rovenţa – Picador, Sabin Velican, Constantin Uscătescu, Vasile Militaru, Stelian Sterescu, Constantin Bâcă, Dumitru Tătăroiu, Ella Frunză, Aurelia Stamatoiu şi mulţi alţii) – toate acestea au contribuit la definirea profilului cultural-informativ al „Gorjanului”. La jubileul de 10 ani, din 1934, „inimosul director al Gorjanului” primeşte felicitări de la confraţii săi din ţară, care recunosc că „biruinţa Gorjanului este biruinţa presei din provincie, zece ani de muncă, de perseverare, de luptă cu toate greutăţile inerente unei publicaţiuni” (Revista Funcţionarilor Publici Administrativi din Judeţul Teleorman). Un alt ziar, „Cuvântul Sanitarului” din Buzău, consemna: „Gorjanul este o podoabă a presei, iar directorul lui d. Jean Bărbulescu, o mândrie a ziarismului de provincie”. Primind numărul festiv din 1934, „Gazeta Noastră Cooperativă” din Teleorman scria: „Am primit şi noi numărul festiv al gazetei «Gorjanul», care îşi sărbătoreşte cu mândrie un deceniu de existenţă.
Directorul ei, d. Jean Bărbulescu, este azi Vice-Preşedintele Sindicatului Presei din Oltenia. Numărul acesta are un cuprins bogat, admirabil selectat şi ordonat. Găsim în el articole şi poezii de-ale nenumăraţilor colaboratori, care au ţinut să răspundă cu scrisul lor la apelul acestei gazete, supranumită «decanul ziarelor din provincie». Geloasă de asemenea reputaţie meritată, Gazeta Noastră Cooperativă se leagă cu jurământ s-o urmeze pe aceeaşi cale, cu vrednicie.”
Şi „Muscelul Nostru” are cuvinte de laudă pentru „Numărul Festiv al Gorjanului apărut la finele anului 1933 în 44 de pagini, un eveniment în presa noastră (…).
Formatul, coperta, hârtia, litera, clişeele, dar mai ales conţinutul variat şi complet al acestui număr, sunt un minunat ghid pentru cei cari vor să scoată numere festive.
Mintea iscusită a valorosului director îmbrăţişează toate ramurile de activitate ale judeţului: Nimic nu lipseşte.”
Şi „Nădejdea” din Turnu-Severin salută „cam târziu”, însă „cu regret”, „evenimentul gazetăresc”, recunoscând „cununa de lauri a inimosului Jean, care a trasat o dâră de lumină creatoare pe ogorul gazetăriei provinciale.”
La fel „Tractorul” din Turnu-Măgurele recunoaşte că numărul festiv, apărut într-o ţinută grafică deosebită, „face cinste publicisticii provinciale”. 1
„Tribuna” din Sibiu aprecia că săptămânalul târgujian este un ziar atât de reuşit încât „se ridică deasupra tuturor ziarelor de provincie, servind drept exemplu”.
Şi ziarele centrale consemnează ţinuta publicistică a „Gorjanului”. Dacă „Viitorul” consideră că ziarul fondat de Jean Bărbulescu constituie „un serios document asupra ţinutului oltenesc”, „Dâmboviţa”, ca şi „Românul”, îl apreciază drept „model al publicaţiilor regionale”, care reuşeşte să facă „operă de românească unificare şi armonizare socială”.
Aceleaşi cuvinte de laudă le vor avea „Luceafărul literar şi artistic” şi „Tribuna tineretului”.
În primăvara lui 1944, cu prilejul împlinirii a două decenii de apariţie constantă majoritatea publicaţiilor din provincie consemnează cu admiraţie ţinuta publicistică a „Gorjanului” şi efortul directorului-proprietar Jean Bărbulescu, care, cu jertfe şi pasiune deosebită, a asigurat „longevitatea” publicaţiei, care s-a impus atât în viaţa judeţului, cât şi în topul Federaţiei Presei din Provincie”.
După anii războiului, când ziarul se confrunta cu lipsa de hârtie, întreruperile de curent electric, restanţieri din ce în ce mai risipiţi în ţară şi multe alte greutăţi, Jean Bărbulescu cade în disgraţia noului regim. Ultimul număr apare la 30 decembrie 1947 în doar 2 pagini, fără a-şi preveni cititorii în privinţa întreruperii sale forţate.
După confiscarea din 1948 a tipografiei, Jean Bărbulescu va fi arestat în 1951 şi încarcerat la Craiova, Ghencea, apoi va fi dus la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
După eliberarea din închisoare, va lucra ca muncitor la „Sovrom Petrol” Târgu-Jiu. Îmbolnăvindu-se, va deceda, în mai lipsuri, la 8 mai 1957, în spitalul din Bumbeşti-Jiu (Sadu) – Gorj şi va fi înmormântat în Cimitirul Ortodox din Târgu-Jiu.
Cam în aceleaşi vremuri şi colonelul Şerban Leoveanu îşi va căuta sănătatea prin spitalele din Bucureşti, fiind vizitat pe patul de suferinţă de Tudor Arghezi, mai vechiul său „lagărist” de la Târgu-Jiu (conform precizării lui Valeriu Anania).
Abandonând poezia şi proza literară cultivate la început, Jean Bărbulescu s-a impus prin editorialele şi mai ales prin reportajele realizate, care reproduceau in integrum cuvântările, discursurile, luările de cuvânt, venind cu informaţii exacte şi clişee din cele mai expresive privind evenimentele consemnate.
Directorul-proprietar al „Gorjanului” era un om de spirit, ceea ce i-a permis să publice atâtea şi atâtea intervenţii epigramistice, semnând când Ion Mohor, Ion Ţelină (nume cu care iscălea şi unele articole de fond), când Tytica, C.R. Dinciosu, C. Titorul, Grj., Bb. etc.
Zenovie CÂRLUGEA

Articolul Dosare la vedere apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

O instituție media

I.I. — Thu, 14 Mar 2024 22:00:19 +0000

Am intrat în presă în urmă cu mai bine de 20 de ani. Era o perioadă mult diferită pentru mass-media față de ceea ce este acum. Accesul la informații era mult mai dificil, munca, în general, era mult mai grea. În cariera mea de jurnalist, alături de câțiva colegi, am pus bazele unui ziar de succes și am contribuit la dezvoltarea altor instituții media care încă există și sunt apreciate. În toți acești ani, în presa locală a existat o constantă: cotidianul Gorjeanul. Un ziar cu tradiție, cu o echipă editorială de excepție, care a rezistat în timp, în ciuda dificultăților, mai ales financiare, cu care se luptau toate instituțiile de presă la începutul anilor 2000. Îmi amintesc faptul că, într-o perioadă destul de lungă, au apărut și au dispărut nenumărate publicații care nu au reușit să supraviețuiască pe o piață saturată și cu o concurență acerbă. Am fost invitată să fac parte din echipa Gorjeanul în anul 2019. Nu am stat pe gânduri și am acceptat. Pentru mine a contat în primul rând modul în care această publicație este privită la nivelul județului Gorj. Este un ziar în care vechiul se împletește cu noul, care poate fi citit în ediția printată, dar și online, un cotidian care a rămas și va rămâne independent. Cotidianul Gorjeanul poate fi considerat un ziar-școală. Generații de jurnaliști au trecut pe aici, au învățat cum se face presă în mod profesionist și au școlit, la rândul lor, alte generații. Ceea ce fiecare cititor vede zilnic în paginile ziarului sau în ediția online reprezintă munca unei echipe nu foarte numeroase, dar bine pregătite și cu o experiență bogată, dobândită în mulți ani de presă. Iar aici mă refer la oamenii de pe tehnic, la colegii jurnaliști, la oamenii din publicitate și la conducerea publicației, care nu și-a dorit niciodată o afacere, ci o instituție de presă liberă și independentă. Cotidianul Gorjeanul împlinește 100 de ani. Un martor al istoriei acestor locuri, a cărui existență a început cu o generație de jurnaliști împătimiți, care ne privesc peste timp. Astăzi, o altă echipă depune aceleași eforturi, pentru cititori și în numele adevărului.
La mulți ani, Gorjeanul!
redactor, Irina Irinoiu

Articolul O instituție media apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gorjeanul…

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:17 +0000

În urmă cu foarte mulți ani (eram copil) am luat pentru prima oară contact cu acest ziar. Tatăl meu a fost abonat al acestui ziar așa că, în fiecare zi, trebuia să aduc în casă ziarul pe care un poștaș vechi îl lăsa la poartă. Se poate spune că am crescut cu acest ziar… Dincolo de chestiile politice (obligatorii), eu căutam în ziar știri mondene, artistice. Tata avea obiceiul să colecționeze acest ziar și revista… „Cinema”. Asta i se trăgea, pesemne, de la faptul că era un filatelist împătimit, cu multe colecții adunate… Așa că, la sfârșitul fiecărui an, tata aduna toate ziarele și revistele și le lega frumos cu o sfoară, după care le depozita într-o magazie meșterită de el.
Au trecut anii, iar teancurile de ziare „Gorjeanul” se adunau cuminți în stive modice, adică, întreaga viață a orașului Târgu Jiu era îndosariată și pusă la păstrare… Ce era haios, pe vremea aceea, era că tata nu folosea niciodată ziarul „Gorjeanul” că să împacheteze te miri ce (după obiceiul vremii). Nu, dacă voia să împacheteze ceva într-un ziar folosea ziarul… „Scânteia” pe care îl cumpăra ocazional. Relația mea cu ziarul „Gorjeanul”, pe lângă faptul că a fost de durată, a fost și… interesantă. În paginile sale, prin anii ‘70 – ‘80 a început să îmi apară numele. Mai întâi în articole despre „Teatrul Popular” din Târgu Jiu, unde începusem să „mă joc”, apoi multe alte articole despre trupa de muzică în care cântam, trupa „Sideral”. Despre toate aceste succese s-a scris în „Gorjeanul”. Mama tăia pe ascuns articolele despre mine și le păstra într-un loc numai al ei. Nu dădea bine dacă tata își vedea colecția ciuntită… Apoi au fost articole despre intrarea mea la facultate (IATC), ziarul alocând spații generoase acestei povești. Apoi ziarul a scris despre spectacolele de la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, unde am jucat 4 ani, apoi despre cei 13 ani plini de succese de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova.
Ziarul „Gorjeanul” a avut gentilețea să scrie în paginile lui despre cariera mea artistică. Apoi, după ce am fost numit Director al Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”, participând la înființarea lui, „Gorjeanul”, din nou, a marcat în paginile sale toate aceste realizări. Până la un punct. Din senin, chiar era senin!, ziarul acesta atât de drag inimii mele, a început să mă facă praf și pulbere de-a lungul a nu mai puțin de… 2 ani! Târziu am aflat că și publicitatea negativă se… plătește. Nu am răspuns niciodată acestor terfeliri. Nici nu puteam, de altfel, în calitatea mea de fost… abonat al acestui ziar. Acuma, „Gorjeanul” nu mă mai bagă în seamă… nici măcar negativ.
Ei, cam așa arată legătura mea cu Ziarul aflat acum în prag de sărbătoare. Ceea ce am vrut să spun, este că relația mea cu „Gorjeanul” durează, sub toate formele, de o… Viață.
Pentru cei care au înființat acest ziar, dar și pentru cei care au dat viață redacției în toți acești ani, vreau să vă spun că mă înclin! Celor de azi le doresc să facă performanță și să lupte, mereu, doar pentru oameni… Adică, pentru adevăr!
Marian NEGRESCU

Articolul Gorjeanul… apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Ion CĂLINOIU – Președintele Consiliului Județean Gorj (2004-2016)

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:15 +0000

Sub lumina tiparului, „Gorjeanul” a strâns în timp atât de multe amintiri, mărturii și dovezi despre Gorj, devenind un liant de zi cu zi al generațiilor, de la oameni simpli până la personalități marcante. Cred că sunt foarte puține publicații în țară care au reușit să reziste timpului fără întrerupere și să-și transforme cititorii într-un nucleu fidel și constant. Dovadă că spiritul adevărului și realitatea de zi cu zi a vieții gorjenești reflectate în paginile cotidianului, sub condeiul mai multor generații de jurnaliști care și-au respectat statutul și principiile, s-au regăsit în sufletul fiecărui cititor. La împlinirea unui veac de existență a cotidianului „Gorjeanul” urez echipei de jurnaliști care aduce în fiecare zi noi informații cititorilor gorjeni, să cunoască tot mai multe succese în activitatea redacțională.

Articolul Ion CĂLINOIU – Președintele Consiliului Județean Gorj (2004-2016) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

GORJEANUL, peste vremuri

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:15 +0000

După întâmplările din decembrie ’89, redacția ziarului, găzduită într-o frumoasă clădire de epocă din Târgu Jiu, a schimbat cu entuziasm macazul. Mai întâi, prin revenirea inspirată la genericul tradițional. Abandonând scrisul la comandă politică de la fosta gazetă, aceiași redactori au trecut la o abordare curajoasă a evenimentelor, încercând să-și construiască identitatea proprie, ca ziariști liberi. În mare parte, schimbarea s-a produs fără sincope: tumultul vieții postdecembriste și reflectarea ei fidelă în paginile ziarului au prefigurat matricea nouă a publicației gorjene.
Cam în acele momente am fost cooptat, după diverse peregrinări, în colectivul său redacțional. Fiind considerat, probabil, „învățăcel”, am fost plasat cu nădejde la rubrica agrară. Ca absolvent de filozofie, inițial, nu mi-a căzut prea bine treaba asta. Noua mea condiție de “muncitor cu sapa” în jurnalistică s-a dovedit însă a fi de bun augur pentru evoluția mea profesională. Pentru că, ceea ce se petrecea atunci în lumea satelor – descătușarea oamenilor simpli, trezirea poftei de proprietate și retrocedarea gliei strămoșești – contura substanța profundă și sensul adevărat al numitei revoluții. Cuprinsă de euforia marilor speranțe și așteptări, o lumea de tot felul venea la redacție, ținând să-și exprime public opiniile, bucuriile și păsurile. Interesul pentru presă devenise enorm.
Ca jurnal de tradiție, “Gorjeanul” își consolida întâietatea, devenind lider de piață. Ce vremuri?! Cei mai în vârstă se înghesuiau cu noaptea-n cap la chioșcuri să prindă ziarul, iar abonamentele curgeau de la sine. Cum tirajul zilnic depășise 40.000 de exemplare, “Gorjeanul” se afla efectiv pe masa fiecărei familii din satele și orașele noastre.
În aventura sa de o sută de ani, jurnalul nostru a trecut cu fruntea sus peste vremuri, devenind, nu fără temei, ziarul de suflet al gorjenilor de pretutindeni.
Ca și în viață, a avut urcușuri și coborâri, a întâmpinat greutăți, dar prin deschiderea sa spre oameni, prin simbioza permanentă cu cititorii săi, iubitori ai cuvântului scris, ziarul a fost și rămâne o coloană vie, un reper important în peisajul cultural al ținuturilor oltene. Aceasta a fost și “linia” de bază trasată cu un veac în urmă de fondatorul său, luminatul cărturar Jean Bărbulescu.
În epoca de avânt democratic din zilele noastre, marcată de libertatea de expresie și tehnologia informației, presa, sub toate formele ei, parcurge un drum nu lipsit de obstacole. Supusă ca orice afacere legilor de fier ale economiei concurențiale, mass-media trebuie să-și găsească sursele și resursele pentru supraviețuire, pentru împlinirea rosturilor sale sociale și culturale.
Condițiile sunt din ce în ce mai complexe, pentru că, internetul și rețelele de socializare – prieteni de nădejde ai omului modern – “mușcă” și ele din pâinea amară a presei vorbite sau scrise.
Este, de aceea, un merit remarcabil al editorilor de azi, al vrednicilor redactori și colaboratori care, înfruntând această menghină a timpului, reușesc să mențină nestinsă făclia vie a “Gorjanului” istoric, să ofere permanent cititorilor săi un ziar proaspăt și decent, liber și independent.
Din toată inima pentru ”GORJANUL” nostru centenar: VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!
Dumitru PRUNĂ, redactor șef în perioada 1996 – 2008

Articolul GORJEANUL, peste vremuri apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gorjeanul e toată tinerețea mea

Izabella Molnar — Thu, 14 Mar 2024 22:00:14 +0000

Sunt atât de multe de spus despre ,,Gorjeanul”, dar mă voi rezuma la esențial. Nu pot vorbi despre acest ziar, acum la Centenar, decât prin prisma activității mele din ultimii 15 ani în echipa redacțională. Realizez faptul că acest ziar a fost ca o piatră de hotar în istoria Gorjului și numai. A fost trainic și continuă să fie, indiferent de schimbările sociale și politice din viața românească. Ziarul a rămas ancorat în realitatea zilei indiferent de vremuri. ,,Gorjeanul”, pentru mine, e acasă… E cumva ca o prelungire a familiei mele, este toată tinerețea mea, începând de la vârsta de 19 ani când am pășit prima dată în redacția ziarului. ,,Gorjeanul” este jumătate din sufletul meu…
Astăzi este o zi specială pentru ,,Gorjeanul”, atât pentru ceea ce înseamnă el în prezent, cât și pentru prima lui sută de ani. Suntem mândri să fim cea mai veche voce a județului Gorj și nu ne dorim decât să vă fim alături vouă, cititorilor, și mai departe cu informații esențiale despre ceea ce se întâmplă în regiunea noastră. În această zi nu putem decât să aducem recunoștință și mulțumire tuturor celor care au contribuit în cei 100 de ani de existență la redactarea paginilor ”Gorjeanul”. Promitem să fim aici și în continuare, redactând cu patos și încredere știri, astfel încât avântul ,,Gorjeanul” să continue. Nu îmi doresc decât ca și viitoarele generații de ziariști care își vor pune amprenta în aceste pagini să aibă încredere în el, în ,,Gorjeanul”, mânați de dorința de a-l duce spre următorii alți 100 de ani.
La mulți ani ,,Gorjeanului” nostru și al vostru, al cititorilor!
redactor șef, Izabella Molnar

Articolul Gorjeanul e toată tinerețea mea apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Omagiu „GORJANULUI”

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:13 +0000

Am debutat la „Gazeta Gorjului” în noiembrie 1984. Trecuse ceva peste un an de la repartizarea mea ca profesor și știam deja multe despre meleagul „Jiului de Sus”. Încercam să impun atenției cititorilor un personaj mai puțin cunoscut, Ion Gherasim-Gorjanu, răpit de turci din Bengeștii Gorjului pe la 1800, cu studii solide la Constantinopol, deschizător de orizonturi în învățământul public românesc, la Vălenii de Munte, în fostul județ al Săcuienilor, desființat pe la 1845. Așadar, pe meleagurile natale ale subsemnatului, depistasem o portiță de comunicare cu județul care începea să mă prindă în mrejele sale. Eram mândru și mă bucuram de primul meu succes publicistic în presa Gorjului. „Ce ai spune, dacă ai intra puțin pe urmele lui Jean Bărbulescu, întemeietorul „Gorjanului»”?, mi-a sugerat cu maximă seriozitate, privindu-mă după ochelarii săi mari și închiși la culoare, profesorul George Manoniu, reputatul gazetar gorjean, în cercul căruia mă învârteam de ceva vreme. Se împliniseră 60 de ani și unul dintre cei mai importanți intelectuali ai Gorjului nu fusese evidențiat decât într-un modest colț de pagină. Erau vremuri complicate, când toată greutatea ziarului comunist apăsa pe realizările și grandoarea „Epocii de aur”. Rar, o dată, de două ori pe lună, vedea lumina tiparului ceva istorie, cu articole atent redactate. Mărturisesc, nu știam prea multe, nici despre om, nici despre gazeta înființată de el la Târgu-Jiu, în 1924. Prin colecții particulare, ascunse în locuri tainice, greu accesibile, se mai găseau unele exemplare ale „Gorjanului”, dar erau riscante asemenea lecturi. Cu timpul, mai cu seamă din anii ’90, ai veacului trecut, am ajuns la paginile sale îngălbenite de vreme și nu mi-a părut deloc rău. Unul dintre cei care m-a ajutat a fost vrednicul meu elev, Andrei Popete-Pătrașcu, în prezent distins profesor de istorie în București, cu o minicolecție depistată de el prin cine știe ce unghere. Libertatea de care ne bucuram în exprimarea ideilor noastre mă convingea tot mai mult de necesitatea folosirii venerabilei gazete în cercetările proprii. Un coleg de specialitate, prof. Filimon Văduva, a reușit să ne atragă atenția cu o lucrare de grad ce valorifica informații din anii Marii Crize Economice (1929 – 1933). La rândul meu, am profitat din plin, în mai toate cărțile de istoria Gorjului pe care le-am elaborat. Nu mai vorbesc de profesorul Zenovie Cârlugea, posesor al unei bogate colecții moștenită de la tatăl său și încă alții. Din start, am fost surprins de încărcătura informațională, echidistanța și bunul simț al colaboratorilor, neremunerați, veniți din toate spațiile românești. Citeam tot, notam ce puteam (la Biblioteca Academiei, nu era timp de pierdut!), inclusiv pagina de publicitate era de interes. Cât îl privește pe Jean Bărbulescu, venise de pe meleaguri dâmbovițene (vecine cu Prahova natală!), un motiv în plus să „facem cunoștință”. Lucrător o vreme în sistemul bancar local, apoi avocat, a devenit un ziarist neobosit, luptător și veritabil animator cultural. Ziarul său a strâns cele mai talentate condeie ale Gorjului, din județ, dar și ale celor răspândiți prin țară. Sunt abonamente, acolo unde nici gândul nu te duce, în Oltenia, Vechiul Regat, Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia (de unde curg articolele lui Sabin Velican, învățător și scriitor de peste Prut), ba chiar și de dincolo de granițele României Mari. Între Gorj și ei se stabilise o puternică legătură, benefică pentru toți.
În primul său număr, din 15 martie 1924, cititorii aveau prilejul să afle amănunte cu privire la stadiul lucrărilor la calea ferată Bumbești-Livezeni, o dorință și o necesitate de mare actualitate pentru românii de pe cele două versante ale Carpaților. O lună mai târziu, în numărul 3, directorul Jean Bărbulescu comentează Consfătuirea de la Viena, încheiată fără rezultate pozitive întrucât „delegația rusă n-a recunoscut alipirea Basarabiei la România”. În spatele pseudonimului I. Mohor, tot el protestează vehement în legătură cu alegerea ca senator al României a lui Barabas Bella, fost vicepreședinte al Parlamentului Ungariei, „în timp ce venerabilul luptător Ștefan Cicio-Pop cade în alegeri”. Sunt numai câteva exemple care ilustrează conduita permanentă a publicației.
Alături de fondator, în paginile gazetei se vor exprima de-a lungul anilor personalități de anvergură ale vieții publice și politice gorjene, de felurite orientări, cum ar fi: Gheorghe Tătărescu, Nicolae Hasnaș, I. Mihai-Gele, V. Arjoceanu, Grigore Iunian, Petre Petrescu, N. P. Tomovici-Plopșor, Gh. Ciorogaru, Gh. Mitescu, C. S. Nicolăescu-Plopșor și alții.
„Gorjanul” era, înainte de toate, un ziar de informare, dar și o publicație culturală cu prezentări de cărți, critică literară, poezii, foiletoane, conferințe, spectacole artistice, biografii de personalități etc. În 1934, la aniversarea unui deceniu de existență, a fost răspândit într-o ediție festivă de 44 pagini, cel mai frumos cadou ce se putea face numeroșilor săi, de-acum, admiratori. Ca tiraj se situa întotdeauna pe primul loc. În mai 1943, de exemplu, săptămânal fiind, scotea 7000 exemplare, pe locul doi situându-se „Gazeta Jiului”, gazetă bilunară condusă de dr. Nicolae Hasnaș, cu numai 2500 exemplare.
În ultima zi din 1947, odată cu înlăturarea suveranului și proclamarea Republicii Populare, „Gorjanul” și-a încheiat existența. Lui Jean Bărbulescu i se confiscă tipografia, casa și alte bunuri, și peste trei ani va fi încarcerat, odată eliberat lucrând ca muncitor la „Sovrom Petrol” Târgu-Jiu. Dezamăgit și bolnav se stinge din viață la 8 mai 1957.
Raionul Târgu-Jiu, regiunea Gorj (în efemera sa existență) și județul Gorj au beneficiat de alte publicații („Gorjul liber”, „Steagul nostru”, „Gazeta Gorjului”), purtând puternic amprenta activismului comunist, ce nu au reușit (în ciuda unor temporare puseuri calitative) să atingă performanțele „Gorjanului”. După evenimentele din decembrie 1989, beneficiind de un mănunchi de gazetari talentați, „Gorjeanul” a ridicat ștacheta, însă diversificarea mijloacelor de informare o plasează, după câțiva ani, într-o arie de interes mult diminuată. Frumoasa istorie scrisă de predecesorul său impune reluarea tradițiilor, fie și numai din orgoliu gorjenesc.
Mulțumim, „Gorjanule”!
Gheorghe NICHIFOR

Articolul Omagiu „GORJANULUI” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Gorjeanul” la 100 de ani

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:07 +0000

Cămin gorjenesc
În adăpostul pământean,
Împărtășesc aleanul,
O gorjencuță, un gorjean
Și, zi de zi… “Gorjeanul”!

Gorjeanul de 100 de ani
Un turist venit cu pluta,
Mă întreabă încurcat:
Vrei să spui că face suta
Și-i atât de… căutat!

Relația cu “Gorjeanul”
Pe drumul vieții, când devii o stâncă
Și neprecupețit îți e elanul,
La școală, sport sau locul tău de muncă…
Ai vrea să fii în pagini la Gorjeanul.

Când ai făcut greșeli nenumărate,
Și simți că râul, mările, oceanul,
E greu să te mai spele de păcate…
N-ai vrea să fii în pagini la Gorjeanul.

C-ai fost mai mult sau mai puțin integru,
Când viața a-ncheiat cu tine planul,
Într-un chenar discret, pe fondul negru…
Ajungi, o zi, în pagini la Gorjeanul!
Mihai LUNGESCU, președintele Cenaclului „HOHOTE”

Articolul „Gorjeanul” la 100 de ani apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La zi aniversară a Ziarului «GORJEANUL», cuvinte duhovniceşti şi pline de har din partea Î.P.S. Părinte Dr. IRINEU, Mitropolitul Olteniei

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:07 +0000

Gorjeanul este o expresie, o modalitate sau mai bine zis un simbol al cuvântului scris, pentru că întotdeauna oamenii au simţit nevoia de a construi! Pentru că vorbim despre o «construcţie» reprezentativă în Municipiul Târgu-Jiu, în judeţul Gorj, aşa cum vorbim despre o şcoală, despre o primărie, despre un centru al creaţiei.
La fel putem vorbi şi despre un ziar, pentru că şi un ziar este un edificiu pe care l-au făcut înaintaşii noştri, care de acum o sută de ani l-au gândit cum trebuie să fie, iar când au lansat această publicaţie, ei deja văzuseră «construcţia» aceasta din perspectivă istorică!
Construim ceva, realizăm un ziar, apoi vedem cum se va duce ca mesaj, ca ecou al culturii şi civilizaţiei oamenilor, în spaţiu şi timp! Evident, că atunci când te gândeşti, şi vorbesc despre un grup de oameni, acest Ziar «Gorjeanul» s-a creionat în mintea cuiva şi după aceea, această idee a fost discutată şi propusă tuturor, ca în final să vezi că a ieşit foarte frumos, cu un nume sugestiv, «Gorjeanul», de la Gorj!
E foarte interesant că înaintaşii noştri au avut în minte această dimensiune bărbătească, pentru ca acest ziar să aibă o putere sugestivă de educare și în mod sigur articolele, studiile care s-au publicat, chiar şi anunţurile, au adus cu sine mesajul ziarului, iar ziarul a apărut şi a prezentat secvenţe din viaţa socială, din viaţa contemporană în care oamenii trăiau Ziarul a devenit o colecţie de vieţi!
Mulţi dintre cei care au scris au fost oameni cu multă cugetare, cu multă competenţă, au transmis din experienţa lor, prin cuvinte frumoase din care toată lumea să înveţe ceva! Deci, jurnalistul este acela care îmbracă studiul său cu o haină frumoasă și acesta este în plan profesional o datorie.
Oricum, am văzut întotdeauna Gorjeanul ca pe un ziar echilibrat, un ziar care vine să le vorbească oamenilor din judeţul Gorj despre viaţa de aici, despre tradiţii, obiceiuri, despre cultură.
Aş dori să-l felicit pe domnul patron al ziarului, pe care îl cunosc şi îi spun să-i dea Dumnezeu sănătate, ca să ducă mai departe ziarul şi să facă tot ceea ce este mai bun pentru cultura şi tradiţiile Gorjului!
Vă promit că voi fi întotdeauna alături de dumneavoastră! La mulți an, Gorjeanul!

Articolul La zi aniversară a Ziarului «GORJEANUL», cuvinte duhovniceşti şi pline de har din partea Î.P.S. Părinte Dr. IRINEU, Mitropolitul Olteniei apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

La vremuri noi, tot Gorjeanul!

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:02 +0000

Mass-media a fost şi va rămâne o trebuinţă pentru cei ce sunt preocupaţi de mersul evenimentelor din spaţiul public, la noi şi din lumea largă, fiind şi cel mai important mijloc de informare şi opinie, întrucât reliefează deopotrivă momente, stări de spirit şi atitudini legate de diversele probleme ale vieţii social-politice, economice, cultural-spirituale ale „cetăţii”, de istorie, tradiţii şi obiceiuri, habitat uman, etc. În consecinţă, la începuturile sec. XIX, se editează, ieşind de sub tipar, şi în România primele ziare şi reviste, cele mai importante publicaţii pătrunzând și în județul Gorj.
În fine, o tipografie proprie (1933-1947) a avut și ziarul enciclopedic judeţean „Gorjeanul”, condus de Jean Bărbulescu, cu o primă apariţie la 15 martie 1924, la aceeaşi tipografie apărând şi „Barda umoristică” (1933) a lui Sotir Poliopol, dar şi revista tineretului gorjan „Străjerul” (1937).
După 1947, starea de spirit şi libertatea de exprimare se va schimba radical, întreaga activitate publicistică din Gorj, de altfel în toată ţara, fiind impus orientată spre mesaje propagandistice menite să servească un sistem politico-ideologic nou instalat.
După reorganizare, va funcţiona la Târgu Jiu, din 1948, tipografia „30 Decembrie” – secţie a Întreprinderii Poligrafice, ce îşi avea sediul la Craiova – reşedinţă a regiunii administrative-teritoriale Oltenia.
Zăbovim totuşi mai mult aici întrucât acest cotidian judeţean a fost şi continuă a fi de peste 100 de ani fanionul presei locale sau altfel spus, este şi va rămâne ziarul de suflet şi mândrie al gorjenilor.
Au lucrat aici de-a lungul timpului adevăraţi profesionişti, dar găsim şi colaboratori de marcă ai societăţii civile şi din toate domeniile de activitate în “Gorjeanul” (Gazeta Gorjului/1968-1990) vremurilor trecute şi în prezent. Dincolo de disputele politice, adesea pline de venin, ceea ce își propunea Jean Bărbulescu încă de la primele numere rămâne și astăzi perfect valabil: „ziarul trebuie să servească numai ca aducător de veşti de la un colţ în celălalt al judeţului, să facă cunoscute tuturor faptele frumoase, dar şi să aducă la cunoştinţă tuturor rele şi nedreptăţile care împovărează viaţa oamenilor…”.
Acesta avea să fie şi rostul scrierilor marilor personalităţi jurnalistice, dar şi a colaboratorilor ziarului. Reamintind şi câteva nume de prestigiu din „viaţa cetăţii” de odinioară şi până în prezent: Pantelimon Nicolescu-Monu, Dumitru Pupăză, Vasile Militaru, Stelian Sterescu, Sabin Popescu-Lupu, Ilarie Popescu, Teodor Gâlcescu, Ion Rădoi, Vasile Carabiş, Titu Rădoi, Nicolae Brânzan, Xenofon Iacob, Ion Mocioi, Dan Neguleasa, Elena Udrişte, Octavian Ungureanu, Grigore Lupescu, Cornel Cârstoiu, Grigora Pupăză, Dorin Brozbă, Ion Elena şi mulţi alţii. Mai este de remarcat că actualul cotidian „Gorjeanul” continuă să desfăşoare o activitate editorială echilibrată, implicată obiectiv în dezlegarea şi cunoaşterea celor mai importante şi arzătoare probleme ale judeţului Gorj, dar nu numai, meritele revenind deopotrivă patronatului, tânărului şi vrednicului colectiv redacţional, care girează profesionist „politica” editorială şi cu sprijinul actualilor colaboratori ai ziarului.
În aceste zile de sărbătorire, la 100 de ani de activitate ai ziarului „Gorjeanul”, urez întregului colectiv de redactori şi colaboratorilor, tânărului director general – dl. Dragoş Ionică, succese deosebite în plan profesional.
Cu prilejul aniversării existenţei ziarului, vreau să le mulţumesc celor ce-l redactează, să le doresc sănătate, performanţă şi La mulţi ani!
Emanoil Popescu director al cotidianului OPINIA

Articolul La vremuri noi, tot Gorjeanul! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Un brand de județ

Cătălin Pasăre — Thu, 14 Mar 2024 22:00:00 +0000

Totul a venit natural. Am dorit să lucrez pentru cel mai bun cotidian din Gorj și fac asta de aproape 10 ani. Sportul a fost și va fi mereu o parte din viața mea, iar “Gorjeanul” mi-a dat posibilitatea, fără opreliști, să vă aduc, zi de zi, informații care pentru mine contează. Mi-am dat seama că trebuie să trăiești cu pasiune și să-i cauți mereu pe cei care o încurajează. Eu asta am găsit aici. M-am mândrit întotdeauna că fac parte dintr-o echipă dinamică, cu oameni care mă înțeleg și mă sprijină necondiționat. Fără îndoială, vorbim de un brand al județului și al regiunii, iar acest statut se consolidează cu fiecare material apărut. Onoarea este de partea mea. Azi sunt unul dintre voi, unul dintre oamenii care, timp de 100 de ani, s-au zbătut să țină în viață o idee. Pentru că m-ați adoptat imediat, pentru că mi-ați dat credit și pentru că m-ați încurajat în momentele grele, nu pot decât să-mi exprim recunoștința. Vă mulțumesc! Este datoria noastră, a tuturor, să predăm această moștenire generațiilor următoare. O comunitate fără credibilitate nu poate progresa.
La mulți ani, Gorjeanul!
redactor, Cătălin Pasăre

Articolul Un brand de județ apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Scriitor la Gorjeanul

Echipa Gorjeanul — Thu, 14 Mar 2024 22:00:00 +0000

Am publicat în „Gazeta Gorjului” şi în „Gorjeanul” vreme de 55 de ani. Anii au trecut „ca clipele”, iar ziarul gorjenilor, născut în 1924, sărbătoreşte şi el un secol de existenţă, în acest an, 2024. Cu o constanţă nobilă, cu efervescenţă social-politică, Gorjanul/ Gorjeanul s-a vădit a fi o vatră de cultură, un motor al artelor, dar şi un cultivator de atitudini tranşante, un promotor al celei mai autentice poezii. Scriitori, istorici, specialişti în varii domenii, poeţi de talie naţională, ba chiar şi mondială, au tipărit în jurnalul de suflet al gorjenilor. Repet, cu o strategie bine pusă la punct, această veritabilă instituţie culturală şi spirituală a mizat mereu pe valoare, pe distincţie, pe unicitate, pe patriotism şi (g)localism creator. O trăsătură ce-a menţinut planul generos al tribulaţiilor cotidiene a fost continuitatea morală a publicației cu care a sprijinit vocile reprezentative ale epocii şi le-a permanentizat, făcând din ele guri rostitoare, uneori sacrificiale, ale atâtor adevăruri, necesităţi, directitudini etico-estetice şi mentalităţi tradiţionale dar şi moderne, ori transmoderne actualmente.
Ion POPESCU-BRĂDICENI

Articolul Scriitor la Gorjeanul apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.