Profitând de expertiza echipei sibiene și a vastei lor experiențe în comercializarea și montajul profesional al unui întreg univers de soluții termice alternative (de la șeminee pe lemne, electrice sau pe gaz și până la sobe pe peleți sau modele de gratar de gradina pentru toate buzunarele), am ales ca în acest articol, să dezbatem subiectul șemineelor construite sau placate cu cărămidă și avantajele acestora, pe categorii de produse.

Prima categorie este reprezentată de șemineele construite în întregime din cărămidă sau cel puțin în care predomină acest material atât de simplu, dar foarte eficient din punct de vedere funcțional și estetic. Din această categorie fac parte modelele clasice cu randament termic mult mai crescut, tradiționale sau cu note rustice, cărora le putem găsi un loc perfect în casele de vacanță sau în cabanele de la munte, ca o alternativă la simpla și uneori insuficienta sobă pe lemne, dar și în living-urile cu tendințe clasice spre modern. În aceeași categorie vom regăsi și modernele tipuri de șemineu îmbrăcate cu cărămidă decorativă albă (care revoluționează aspectul complet al unei case), neagră, crem sau gri, cu suport TV sau consolă media, dispuse pe colț, având un design avangardist, putând fi amplasate practic oriunde: în dormitor, în sufragerie sau chiar la mansardă.

Următoarea categorie se referă la șemineele cu elemente sau porțiuni din cărămidă. În cazul acestora, chiar dacă sunt construite în proporție mai mare din materiale specializate precum plăcile de silicat, vermiculita la interior, la exterior pot fi configurate porțiuni sau elemente decorative sau structurale secundare, în care s-a folosit cărămida așezată longitudinal sau lateral, ceea ce plusează la capitolul design sincronizat perfect vizual cu arhitectura sau stilul de amenajare al locuinței, reușind să sincronizeze modernismul cu notele tradiționale.

La ultima categorie, ne vom opri la șemineele cu perete background din cărămidă. Amplasate strategic în fața sau în laterala unui perete îmbrăcat în cărămidă, creează o ambianță vizuală deosebită, urmărind combinațiile de design și stilul decorativ al camerelor unde acestea sunt amplasate. Aceste modele se adresează în mod special celor cărora le place stilul contemporan, dar în combinație cu liniile rustice sau vintage pe care le oferă cărămida pusă în contrast cu elementele moderne.

Specialiștii sibieni sunt pregătiți să răspundă întrebărilor tale și să-ți ofere consultanță gratuită în vederea construirii șemineului perfect. De asemenea, în magazinul online pefoc.ro, veți putea găsi o gamă suficientă de produse din universul soluțiilor de încălzire alternativă, precum: focare premium, șeminee de tip centrală sau pe curent, sobe rustice, soluții profesionale de horn inox sau ceramic pentru evacuarea în siguranță a fumului, modele de șemineu decorativ sau alte accesorii, toate într-un singur loc și disponibile imediat din stocul propriu de la Sibiu sau de la partenerii afiliați, din întreaga țară.

Articolul Păreri Pefoc – mai este la modă șemineul din cărămidă? apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Ziua Europeană a Limbilor Străine la CNTV apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Nu trebuie neapărat să fim detectivi ori agenţi din clasa 007 pentru a deduce că activităţile cu pricina sunt desfăşurate de mai mulţi indivizi, care aruncă resturile de la diverse localuri, care nu au probabil contracte de salubritate, iar alţii curăţă cabluri “împrumutate” de pe la unităţile din zonă pentru a lua metalul din ele, iar pentru faptul că nu pot da foc la izolaţii (ar atrage prea mult atenţia) sunt aruncate peste parapetul drumului, ce traversează dealul în zona crestei, unde panta este mai abruptă, iar respectivele gunoaie ori izolaţii de cabluri sunt mascate de vegetaţie (cu excepţia cazului când din grabă “meseriaşii” nu şi-au făcut treaba cum trebuia), şi în plus s-a mai nimerit şi unul ca mine care a vrut să facă nişte fotografii şi a dat peste respectivele deșeuri aruncate.

Bine, bine or să spună unii, dacă nu se văd din drum ce te bagi matale “ca mărarul în ciorbă”? Păi mă bag (zic eu) că aşa au dispărut componente metalice de pe căile ferate, capacele de utilităţi publice, de la hidranţii subterani, şi nu în ultimul rând, de pe drumuri (parcă în urmă cu câţiva ani a fost un ambuteiaj cu mai multe accidente pe Autostrada Soarelui legat de nişte mirişti care dacă nu mă înşel li s-a dat foc şi din cauza vizibilităţii reduse s-a întâmplat evenimentul, iar oficialii au afirmat cu seninătate că nu au putut semnaliza situaţia participanţilor la trafic pentru că echipamentele ce trebuiau să facă asta fuseseră furate cu ceva timp înainte cu tot cu cabluri). Başca accidentele pe care le vedem aproape zilnic la televizor a căror victime sunt cei ce vor să fure părţi metalice, componente electrice sau cabluri de alimentare ori semnalizare ce nu de puţine ori sunt sub tensiune.
Mugurel Petrescu

Articolul Gunoaie peste parapet, pe Bujorăscu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Unul dintre acestea a fost (profitând de şoseaua asfaltată) cel care uneşte Tg- Cărbuneşti de Ţicleni. Drumul străbate un teritoriu de un pitoresc aparte parcurgând pădurea trecând prin Măceşu pentru a ajunge la final în oraşul petroliştilor gorjeni. Am fost plăcut surprins să constat că locurile erau într-o stare curată (inclusiv refugiile pentru maşini), la ora trecerii mele pe acolo neîntâlnind deja cunoscutele (şi omniprezentele ca să fiu un pic răutăcios) grămezi de moloz ori resturi menajere, cum am văzut cu generozitate prin alte locuri.

Şi drumul spre Tg Jiu mai bine zis porţiunea ce o străbate în perimetrul Pădurii Botorogi mi s-a părut a fi curat. Ca să nu mai vorbim de faptul că însăşi pădurea este declarată arie protejată dacă nu mă înşel, unde cresc chiar plante ocrotite de lege. În această perioadă întreaga zonă are un farmec aparte. Natura ce se află la apogeul dezvoltării sale în contradicţie cu lăstarii ori plante verzi (ce se căznesc ca să-i spunem aşa) să iasă la lumină, florile crescute din stratul gros de frunze de stejar, ce la nivelul solului acţionează după cum mi-a spus un biolog ca un veritabil îngrăşământ natural, şi nu în ultimul rând, vietăţile ce se strecoară timid prim luminişurile pădurii de stejari impresionează plăcut ochiul. De multe ori presaţi de grijile cotidiene trecem prin locuri ca acesta fără să le dăm importanţă şi este păcat pentru că tocmai acestea funcţionează ca veritabili plămâni verzi ai zonelor şi de ce nu ai întregului Mapamond.
Este impetuos necesar spunem noi ca membrii comunităţilor locale să cunoască faptul că deversarea la întâmplare a resturilor din gospodării la întâmplare nu mai este demult un fapt acceptat.
Pentru că toate aceste operaţiuni se fac numai în baza unor programe ori proceduri bine puse la punct, ce caută ca impactul asupra ecosistemelor ori factorilor ambientali să fie cât mai redus. Să nu mai vorbim despre amenzile ce se dau pentru neconformităţi şi care se plătesc până la urmă din bugetele locale, bani ce ar putea fi folosiţi mult mai eficient în acoperirea altor nevoi ale locuitorilor. Şi „colac peste pupăză” cum zice olteanul refacerea ambientelor cu cheltuielile de rigoare (deloc neglijabile) cad tot pe spinarea poluatorului. Vorba aceea (care în ziua de azi a devenit un veritabil principiu) „poluatorul plăteşte”.
O să mai merg prin câteva perimetre pentru a monitoriza starea de fapt chiar a unor locuri şi a vedea dacă banii se folosesc efectiv pentru ecologizare ori iau alte căi, ce nu au legătură cu păstrarea curăţeniei şi a protejării factorilor locali de mediu. Dar până atunci cum spun ardelenii „la bună vedere!”.
Mugurel PETRESCU

Articolul În crucea verii/Prin pădurea Botorogi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Venind spre oraş într-unul dintre acestea din Costeni, la Tismana am luat-o pe traseul pe sub munte, mai precis prin Gornoviţa (nume ce a dat denumirea unui întreg fenomen de eroziune), Topeşti (unde se află cea mai întinsă pădure de castani comestibili din ţară), iar după parcurgerea unei porţiuni de un pitoresc aparte să ajung la Boroşteni, (unde în apropiere, mai precis la Peştera Cioarei au fost descoperite rămăşiţe ale vieţii omului pe acele locuri, spun unii cele mai vechi din Europa), iar Piatra Boroştenilor veghează locurile întocmai ca o santinelă pentru ca apoi să trec prin Peştişani, Runcu şi ieşind la Leleşti spre oraş.
Spre plăcuta mea surprindere locurile de pe marginea drumului dintre Topeşti şi Vâlcele, unde văzusem şi semnalasem veritabile movile de molozuri si alte resturi din construcţii erau acum curate cu toate reziduurile ridicate şi terenul nivelat.

Şi în locul aflat la ieşirea din Dobriţa spre Leleşti pe unde mi-am mai abătut drumul şi unde de asemeni semnalasem mai demult aruncarea unei cantităţi deloc neglijabile de resturi din construcţii ori gospodării, un loc de o frumuseţe aparte de unde dacă ai noroc de cer senin şi un pic de vânt care să clarifice atmosfera, poţi vedea o bună parte a crestei Vâlcanului cu sătucurile presărate la poalele sale ca pe nişte poliţe, iar Pleşa Sohodolului străjuind zarea întocmai ca un bastion din vechime, locul arăta curat probabil în urma unei acţiuni specifice a administraţiei de acolo. Pitorescul locului poate nebănuit chiar de cei ce trec chiar de mai multe ori pe zi pe acolo, dar grăbiţi ori cu grijile cotidiene pe cap, ezită să oprească fie chiar pentru câteva minute pentru a contempla peisajul ce este fără seamăn şi îţi impresionează ochiul. Vegetaţie abundentă, flori de câmp în culori vii, lanuri de grâu în pârg, veritabile covoare de sânziene ce în ceasul serii foşnesc şi se mişcă într-un joc aproape mistic la adierea vântului, şi nu în ultimul rând, fântâna cu umbrar şi masa cu băncuţele de-o parte şi de alta făcute probabil pentru săteni ori trecătorii care fiind prin acele locuri pe ploaie ori caniculă să se poată adăposti, şi de ce nu şi potoli setea, sunt tot atâtea motive ca şi pe viitor aceste locuri să rămână curate fără a mai fi urâţite de tot felul de deversări ori aruncări de deşeuri.

Pentru că toate lucrările de ecologizare şi refacere a factorilor ambientali locali costă, iar cheltuielile sunt suportate din bugetele locale luându-se banii poate de la alte necesităţi ale comunităţilor. Şi asta numai pentru faptul că unii dintre membrii lor nu au înţeles că în contextul actual nu mai este permisă depozitarea ori aruncarea la întâmplare a deşeurilor existând proceduri ori programe specifice la nivel local care să preîntâmpine aceste apucături ce denotă lipsa de respect atât faţă de vecini, cât şi de comunitatea în care vieţuiesc.
Mugurel PETRESCU

Articolul Prin grija autorităţilor locale/Perimetre ecologizate apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Căci altfel cum s-ar explica gunoaiele aruncate de-a lungul văii, precum şi vetrele de foc făcute mult prea aproape de pădure ori de trunchiurile tăiate (nu mai suflă nimeni o vorbă despre legea picnicului mult “pritocită” cu ceva timp în urmă, dar căzută în uitare). Fără a părea cârcotaşi trebuie să atragem atenţia că focurile (ori mai bine zis resturile ce pot fi văzute) se pot constitui într-o serie de riscuri de incendii în pădure (parte şi datorită secetei) cu consecinţe dintre cele mai grave.
Să nu mai vorbim de mizeria aruncată, ce conferă locurilor (trebuie menţionat că de aici încep o serie de poteci dintre care cea mai cunoscută duce la schitul Cioclovina) un aspect jalnic.
Este nevoie (şi iarăşi trebuie repetat chiar dacă apărem ca pisălogi) de o schimbare profundă de mentalitate la o parte din semenii noştri, precum şi de înfiinţarea (haideţi să-i spunem aşa) instituţiei “trasului de mânecă”. Pentru că dacă vom asista cu toţii pasivi la aceste agresiuni asupra mediului ambiental nu mai trebuie să ne mire incendiile provocate (câteva recente şi la noi în Gorj), unde s-a intervenit cu importante forţe umane şi s-au consumat resurse materiale apreciabile ori degradări ale mediului cu consecinţe dintre cele mai neplăcute în primul rând pentru comunităţile umane din zonă.
Am convingerea (aşa cum îmi exprimam speranţa într-un alt articol) că numai printr-un turism civilizat în deplină armonie cu mediul ambiant perimetrele turistice din Gorj vor putea continua să ne încânte şi pe viitor prin bogăţia fenomenelor naturale şi a diversităţii lor biologice. Iar cei pentru care vorbele româneşti “din avion nu se vede” ori “las că merge şi aşa” se constituie ca principii trebuie combătuţi aprig de comunitate.
Mugurel Petrescu

Articolul Turism necivilizat, pe Valea Tismanei apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Nu vă speriaţi că nici de această dată nu intenţionăm să vă anunţăm deschiderea unor magazine cu articole de construcţii ori obiecte casnice, precum şi promoţii din partea acestora. Din păcate toate cele prezentate pot fi văzute aruncate pe malul amonte al Sohodolului în porţiunea în care acesta străbate podul rutier dintre Arcani şi Rasoviţa.
Am mai sesizat şi în trecut aruncarea unei cantităţi impresionante de resturi de geamuri tot prin acele locuri. Ne este greu ca să nu spunem jenant să ne facem că nu vedem că la 10-12 km de Târgu-Jiu mai există „tolomaci” care să arunce resturi lângă râu (după cantitate se vede că au fost lucrări de montaj serioase resturile de construcţii răspândite sugerând că se ştia probabil de mai mult timp de „cei din zonă” ).
Acum să fim sinceri, gunoaiele aruncate acolo ce formează (fără a exagera prea mult) un fel de minirampă de gunoi nu onorează în nici un fel nici autorităţile locale, nici pe respectivii „deponenţi”, ce cu siguranţă nu au venit din Craiova ori Petroşani cu gunoiu-n portbagaj. Nu trebuie să ne ascundem „după deget” şi să inventăm scenarii înainte de a verifica noi autorităţile locale dacă nu cumva din cadrul comunităţii noastre există „şmecheri” ce de cele mai multe ori la adăpostul întunericului deversează resturile activităţilor în albia râurilor şi apoi vorba lui Zdreanţă „se jură că nu fură”. Pentru că repet locul cu pricina se află pe malul Sohodolului în apropierea podului ce leagă localităţile Arcani de Rasoviţa la aprox 100 m în amonte de pod.
Lăsând gluma la o parte aş putea spune că toţi acei care cred că aruncând gunoaiele ori resturile din construcţiile proprii la întâmplare vor face „o afacere oltenească” s-ar putea să aibă cele mai neplăcute surprize. Inclusiv la buzunar unde s-ar putea „pricopsi” cu amenzi usturătoare pentru care vor fi nevoiţi să facă împrumuturi să le plătească ca să nu se transforme în ştim noi ce.
Mugurel Petrescu

Articolul Depozit ilegal de deşeuri, între Arcani şi Rasoviţa apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Locurile par desprinse din filmele documentare ce prezintă regiunile Europei şi nu numai. Vegetaţia ce acoperă în unele locuri drumul formând culoare unde traseul le străbate ca printr-un veritabil tunel, şi nu în ultimul rând, cântecele ori chiar zgomotele vietăţilor pădurii toate acestea formează un veritabil ecosistem ce poate destinde ori încărca energetic până şi pe cei mai stresaţi semeni de-ai noştri după o perioadă petrecută prin aceste locuri de vis.
Păcat că totul este „băgat în ceaţă” cum se spune pe româneşte de inconştienţa câtorva localnici care-şi aruncă resturile din construcţii ori au gospodăriile personale pe marginea drumului, pe lângă poluarea factorilor ambientali locali, urâţind şi locurile care repet par desprinse din canalele de călătorii ce urmăresc promovarea potenţialului zonelor prezentate. Îmi exprimam cu ceva timp în urmă opinia că la nivelul comunităţilor locale cu astfel de probleme educaţia celor ce nu înţeleg că în condiţiile actuale aruncarea resturilor din gospodărie la întâmplare este inacceptabilă ar trebui făcută atât prin mass-media cât şi de liderii comunităţilor în cauză. Lideri ce ar trebui să se implice direct în stoparea depozitărilor de reziduri, pentru că organele abilitate (se ştie foarte bine care sunt acelea) dau amenzi administraţiilor locale. Iar banii ce se plătesc sunt din bugetele locale, sume ce ar putea fi folosite mai bine în acoperirea altor nevoi ale comunităţilor în cauză.
Îmi povestea cu ceva timp în urmă un primar care s-a implicat personal în stoparea depozitării deşeurilor pe malurile apelor ori a drumurilor că a fost ameninţat în toate felurile de consătenii săi de la faptul că nu va mai fi votat până că o să-i ia casa foc (aşa din senin). Dar aşa cum vă spuneam pe la începutul zicerii mele în condiţiile actuale de aderare a României la structurile comunitare aceste fapte sunt inacceptabile şi nu mai trebuie să continue sub nici o formă. Pentru că la ora actuală există şi am văzut containere de la cele de 1,1 mc până la cele mari de 14 mc amplasate în diverse locuri în comunităţile rurale pentru ca respectivele resturi de molozuri ori deşeuri să fie aruncate de localnici în ele şi apoi transportate în locurile special amenajate.
Resturi din construcţii ori gospodării au fost şi or să mai fie şi de acum înainte. Ce trebuie schimbat radical (şi sunt iarăşi nevoit să mă repet) este percepţia comunităţilor faţă de acestea.
Adică faptul că nu mai pot fi aruncate fără nici o răspundere şi că eventualele sancţiuni primite se plătesc din banii comunităţii, sume ce se pot folosi mai eficient în alte activităţi să nu mai vorbim de cheltuielile de ecologizare ale perimetrelor respective efectuate de cele mai multe ori tot din banii comunităţii.
Mugurel Petrescu

Articolul Depozit ilegal de deşeuri, între Curpen şi Rugi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Râul pe alocuri secat de tot, pe aici pe colo numai un firişor de apă abia spală malurile prin unele locuri, pentru ca mai apoi să dispară în subteran pentru a apărea cu unda firavă împuţinată de seceta prelungită pe Valea Sohodolului, mai precis în perimetrul La Cuptor- Gârla Vacii.
Ori cam în aceeaşi porţiune (din dreptul Ocolului Silvic local şi până mai jos pe cursul apei undeva în dreptul noului punct al Salvamontului din zonă) hidrologii în colaborare cu speologii de la ISER Bucureşti au determinat folosind trasori clasici şi speciali mai multe puncte unde apa Şuşiţei Verzi dispare în subteran prin multitudinea de fisuri carstice.
Rezultatele determinărilor (efectuate încă de acum trei decenii) au confirmat faptul că în zonă există o circulaţie subterană a apei prin carst în perimetrul Şuşiţa Seacă-Şuşiţa Verde – Sohodol, apele ce se pierd în carst împreună cu cele din precipitaţii din perimetrul celor două Şuşiţe circulând prin subteran pe o direcţie NE-SV până în apropierea cursului Sohodolului. Mai precis în dreptul peşterii Gârla Vacii (unde o parte a râului dispare în munte), unde hidrologii susţin că există un acvifer (o acumulare subterană de apă) de unde se alimentează izbucurile din zonă bineînţeles astăzi cu debite foarte mici cauzate de seceta extremă din acest an.
Adică spus mai pe româneşte apele Şuşiţei Verzi se pierd în subteran (lucru cunoscut de localnici şi care se poate observa cel mai bine în perioadele secetoase când se vad chiar fisurile pe fundul albiei Susitei Verzi) în mai multe zone ieşind la suprafaţă în condiţii normale sub formă de izvoare. Care ape pot fi contaminate accidental de la deşeurile ce pot fi aruncate de turişti şi nu numai acţiunea necugetată a unora putând afecta negativ comunităţile din aval.
Meritoriu este faptul că în perioada când am fost prezent pe vale şi am făcut fotografii (unde în unele dintre acestea se poate vedea debitul foarte mic din porţiunea după cascadă) curăţenia albiei şi a porţiunilor învecinate era bună ce ne face să credem că nici pe viitor nu vom avea surprize neplăcute din punct de vedere al deversărilor, iar albia fie şi aproape seacă nu va fi poluată cu nici un fel de reziduri ori deşeuri.
Pentru cei care nu au înţeles încă trebuie să repetăm pentru a nu ştiu câta oară la final că nu suntem în căutare de subiecte şi vom fi primii care vom evidenţia activităţile ori demersurile ce vor fi făcute fie de autorităţile locale ori instituţiile deconcentrate pentru protejarea mediului ambiental local, dar şi primii care vom sesiza derapajele de la regulile ori legile de protecţie a mediului ori a locurilor protejate prin efectul legislaţiei în vigoare.
Mugurel Petrescu

Articolul În „Cercul de foc al caniculei” pe Valea Şuşiţei Verzi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

„Baiul” cum zic ardelenii este că tot prin aceste locuri s-au învăţat şi mai mulţi localnici certaţi cu civilizaţia să arunce tot felul de resturi sau reziduuri de prin gospodării ori cum se vede în recentele fotografii făcute de mine pe acolo, haine vechi pe care „Coleusurile” ambulante pe care le vedem cu toţii prin sate, le-au abandonat taman pe malul apei. Şi în susul Jaleşului (pe undeva pe lângă fostul pod al mocăniţei) se mai aruncă într-un fel de groapă tot felul de resturi menajere, să nu mai vorbim iarăşi despre deja omniprezentele PET-uri de toate formele şi mărimile aruncate fără nici o noimă de multe ori chiar în albia râului ce le poartă la vale în unele locuri formându-se adevărate grămezi pe cursul apei la câte vreun obstacol.
Nu este singurul caz şi nici prima dată cu zona respectivă prezentat în paginile ziarului, de aceea sunt de părere că este nevoie de o adevărată „cruciadă” atât din partea factorilor în drept, cât şi a mass-mediei prin localităţile aflate pe malul apelor în scopul conştientizării locuitorilor că a arunca la nimereală resturile din gospodării ori alte activităţi umane în apă, nu este o soluţie acceptată în contextul actual când ecologia şi protejarea factorilor ambientali locali au devenit activităţi primordiale la nivelul comunităţilor şi nu numai. Să nu mai vorbim că întregi ecosisteme pot fi poluate cel mai adesea grav şi a căror refacere cere timp şi adesea sume importante de bani.
Pentru că în multe dintre localităţi există servicii locale de salubritate de aceea aruncatul la întâmplare ori mai grav în albiile râurilor devine de neexplicat. Iar cât de curând diferenţele dintre sat şi oraş în domeniul utilităţilor aproape că nu se vor mai cunoaşte.
De aceea, cred că la nivelul comunităţilor rurale trebuie implementate de pe acum principiile traiului ecologic, şi nu în ultimul rând, avertizarea că unele activităţi ce produc dereglarea ecosistemelor locale pot avea repercursiuni serioase la nivelul întregii comunităţi.
Mugurel Petrescu

Articolul Cugetări caniculare – Ecologia şi „Trasul de mânecă” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Locurile pe care râul le parcurge prin mai multe sate gorjene până la unirea cu Jiul şi de acolo mai departe în călătoria sa spre sud par desprinse din filmele documentare. Repeguşuri urmate de toaie adânci, vegetaţia ce acoperă în unele locuri malurile cu totul formând culoare, unde râul le străbate ca printr-un veritabil tunel şi nu în ultimul rând cântecele ori chiar zgomotele vietăţilor pădurii, toate acestea formează un veritabil ecosistem ce poate destinde ori încărca energetic până şi pe cei mai stresaţi semeni de-ai noştri după o perioadă petrecută prin aceste locuri de vis.
Păcat că totul este “băgat în ceaţă” cum se spune pe româneşte de inconştienţa câtorva localnici din Peştişani care-şi aruncă resturile din construcţii ori gospodăriile personale direct pe malul râului pe lângă poluarea factorilor ambientali locali urâţind şi locurile care repet par desprinse din canalele de călătorii ce urmăresc promovarea potenţialului zonelor prezentate. Îmi exprimam cu ceva timp în urmă opinia că la nivelul comunităţilor locale cu astfel de probleme educaţia celor ce nu înţeleg că în condiţiile actuale aruncarea resturilor din gospodărie pe malul apelor este inacceptabilă, ar trebui făcută atât prin mass-media locală, cât şi de liderii comunităţilor în cauză.
Lideri ce ar trebui să se implice direct în stoparea depozitărilor de reziduri pe malurile apelor ce le tranzitează localităţile şi nu să se mărginească la pusul unor afişe pe malul râurilor( neluate în seamă de nimeni din păcate după cum se vede şi în fotografiile făcute la sfârşitul lui iunie), pentru că organele abilitate (se ştie foarte bine care sunt acelea) dau amenzi administraţiilor locale. Iar banii ce se plătesc sunt din bugetele locale sume ce ar putea fi folosite mai bine în acoperirea altor nevoi ale comunităţilor în cauză.
Îmi povestea cu ceva timp în urmă un primar care s-a implicat personal în stoparea depozitării deşeurilor pe malurile apelor că a fost ameninţat în toate felurile de consătenii săi de la faptul că nu va mai fi votat până că o să-i ia casa foc (aşa din senin). Dar aşa cum vă spuneam pe la începutul zicerii mele în condiţiile actuale de aderare a României la structurile comunitare, aceste fapte sunt inacceptabile şi nu mai trebuie să continue sub nici o formă. Pentru că la ora actuală există şi am văzut containere de la cele de 1,1 mc până la cele mari parcă de 14 mc amplasate în diverse locuri în comunităţile rurale pentru ca respectivele resturi de molozuri ori deşeuri să fie aruncate de localnici în ele şi apoi transportate în locurile special amenajate.
Resturi din construcţii ori gospodării au fost şi or să mai fie şi de acum înainte. Ce trebuie schimbat radical (şi sunt iarăşi nevoit să mă repet) este percepţia comunităţilor faţă de acestea. Adică faptul că nu mai pot fi aruncate fără nici o răspundere şi că eventualele sancţiuni primite se plătesc din banii comunităţii, sume ce se pot folosi mai eficient în alte activităţi să nu mai vorbim de cheltuielile de ecologizare ale perimetrelor respective efectuate de cele mai multe ori tot din banii comunităţii.
Mugurel Petrescu

Articolul “Bistriţă cu apă lină” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Am fost pe acolo şi anul trecut iar recent am făcut prima „recunoaştere” din acest an şi cum albia se poate modifica în timp după debitul râului puteam descoperi locuri noi dar şi vedea pe cele deja cunoscute.
Într-adevăr râul în acea porţiune poate oferi pescarilor şi nu numai (bineînţeles vorbim despre pescuitul legal ) dar şi celor ce vor pur şi simplu să petreacă o după amiază ori chiar un week-end la iarbă verde cadru natural de excepţie.
Dar (şi iarăşi se iveşte un „dar” ) în una din locaţiile mai sus amintite situată undeva în apropierea Gilortului pe nişte locuri parcă făcute pentru o odihnă la iarbă verde, unde localnicii au amenajat un izvoraş cu o troiţă în miniatură de unde se poate lua apă de băut mai mulţi cheflii ce sărbătoriseră nu ştiu ce prin acele locuri şi-au lăsat resturile petrecerilor pe malul apei. Am cugetat câteva momente şi iar mi-a venit în minte ce cu altă ocazie spusese un oficial european în timpul unei acţiuni de protejare a mediului : „voi românii dacă nu v-aţi da singuri cu firma-n cap aţi realiza enorm într-o multitudine de domenii şi activităţi ale vieţii cotidiene”.
Şi iarăşi vorbesc singur( bine că nu mă vede nimeni): „domnule da bine o nimereşte oficialul ăsta ca şi în chestiunea molozului de pe malul apei ( despre care am scris la timpul potrivit) de parcă ar fi fost acolo”. Degeaba avem peisaje de excepţie chiar pe plan local (cum este cazul de faţă) dacă de cele mai multe ori se vor găsi nişte nătărăi care la chefurile lor în loc să strângă deşeurile rezultate, le împrăştie pe tot malul râului. Am strâns deşeurile într-un sac de plastic (am întotdeauna cu mine o rolă de saci menajeri)şi i-am dus până la primul container întâlnit .
Mi-ar plăcea să cred că la următoarea descindere pe acele locuri nu voi mai întâlni gunoaie aruncate alandala de tot soiul de cheflii ori veniţi la iarbă verde ce urâţesc întreg peisajul de pe malul apei. Nici că dacă vor mai fi or să dispară ca prin minune ori la comanda vreunui scamator ce va face hocus-pocus. Cel mai probabil comunitatea locală trebuie să se implice, astfel încât locuri de o frumuseţe şi un pitoresc aparte aflate pe malul Gilortului(şi nu numai) să-şi recapete aspectul iniţial pentru a bucura pe adevăraţii iubitori ai naturii veniţi pe malurile sale pentru peisaj şi aer curat.
Mugurel Petrescu

Articolul Atitudini estivale – Mersul „La iarbă verde” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Acum eu mai de curiozitate, mai de respectivul harapnic (nici nu mai ştiu dacă am pronunţat bine numele lui) „vira” cum spun marinarii direct la castru. Trebuie să mărturisesc că într-adevăr cunoştinţa mea „cea agitată” avea în mare parte dreptate. Am avut totuşi norocul să văd un apus de soare „ca-n filme”, iar pentru câteva minute am încercat chiar cu ochii minţii să îmi închipui ce vedeau la orizont acum mai bine de două milenii legionarii romani împreună cu centurionii lor.
Peisajul crestei Vâlcanului într-un cadru aproape ireal cu nori de toate formele încântă ochiul oricărui privitor cu certitudine si pe cei ai soldaţilor romani ce vegheau de pe zidurile castrului tot ce mişca de jur împrejur.
Nu acelaşi lucru se întâmplă şi dacă ne uităm astăzi pe jos. Grămezi de geamuri, cutii de vopsea, saci de ciment şi nu în ultimul rând crengi aduse de nu se ştie unde, urâţeau locul întocmai ca nişte cicatrice inestetice.
Acum eu nu mă pricep, dar totuşi am vizitat ceva construcţii de acest fel şi aş enumera aici doar Sarmisegetuza Regia, precum şi pe cea construită după cucerirea Daciei, Ulpia-Traiana. Dar nu am văzut (ori nu erau la momentul trecerii mele pe acolo) grămezi de ambalaje de construcţii, sticle ori geamuri aruncate de-a valma în jurul lor. Şi parcă şi zidurile năpădite de iarbă ori ce buruieni or fi fost dau (chiar dacă este să fiu răutăcios) un aer de ceva lăsat în paragină ori neîngrijit.
Încă o dată sunt nevoit să subliniez că am fost emoţionat chiar dacă pentru câteva clipe când am încercat să-mi închipui cu ochii minţii ce vedeau ori la ce se gândeau paznicii de acum două milenii ai castrului când îşi făceau rondul de pază pe ziduri.
Mi-ar plăcea să cred că la proxima descindere a mea pe aceste locuri o să pot admira cu adevărat un monument al reputaţiei constructorilor romani, care după cum opinau istoricii a fost plasat în acest loc tocmai pentru a controla militar întreaga zonă, inclusiv drumul prin Pasul Vâlcanului ce se spune că a fost folosit chiar de legiunile romane în drumul lor spre inima Daciei.
Mugurel Petrescu

Articolul Atitudini estivale – Veghe la Castrul Roman apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Pe unul dintre acestea obişnuiam să opresc de câte ori veneam prin zonă şi sincer să fiu mă bucuram că era curat fără omniprezentele PET-uri, ambalaje ori cutii de bere. Fiind acoperit aproape în totalitate de vegetaţie oferea o umbră sănătoasă pentru perioadele caniculare când în alte locuri abia se putea respira din cauza căldurii. Şi maşina se putea parca în tunelul umbros, iar pârâiaşul oferea pe lângă peisajul pitoresc briza de răcoare pe care orişicine şi-ar fi dorit-o într-o zi caniculară.
Poposind acolo cu ceva timp în urmă am văzut că podeţul ce asigura scurgerea apei pârâului în Tismana fusese astupat probabil din neglijenţa celor ce tăiaseră o porţiune din pădure, dar nu le dăduse prin cap să protejeze în vreun fel tubul ce făcea scurgerea şi evacuarea apei. Ce vă relatez eu acum se întâmpla pe la jumătatea anului trecut când am crezut că dacă nu urgent tot se va găsi în timp o soluţie de drenare a pârâiaşului.
Şi uite aşa acesta a început să erodeze drumul forestier pe care îl traversează în ziua, de azi formându-se un şenţuleţ care de acum începe să dea de furcă maşinilor ce vor să urce la munte. Pe lângă aspectul total inestetic ce îl oferă nici eroziunea drumului nu este de neluat în seamă, să nu mai vorbim că aşa după cum ne informează un panou (cam dintr-o rână ce-i drept) ne aflăm într-un perimetru protejat, unde (cel puţin teoretic) orice lucrare nu trebuie să afecteze factorii ambientali sub nici o formă. Sper ca fotografiile mele făcute cu ocazia ultimei mele descinderi prin acele locuri să ilustreze mai bine decât modestele mele cuvinte situaţia şi faptul că proprietarii locului trebuie să facă până la final ceva şi nu să aştepte până când şanţul format de curgerea pârâului se va adânci, iar o mare parte dintre maşini se vor afla în imposibilitatea de a trece mai departe.
Profund mâhnit de cele văzute am părăsit locul cu convingerea că odată şi odată trebuie să conştientizăm faptul că nu a pune o pancartă ori un banner prin care aducem la cunoştinţă celor ce vin că respectivele perimetre sunt protejate într-o formă sau alta, rezolvă problemele, ci doar o implicare şi conştientizare activă poate oferi soluţii la clasificarea multitudinii de probleme ambientale ale zilei de astăzi.
Mugurel Petrescu

Articolul Atitudini estivale – Povestea unui pârâiaş apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Acum odată cu parcurgerea drumului spre Motru m-am oprit pentru câteva minute pe acolo şi am constatat că, deşi perimetrul respectiv fusese ecologizat, în trecut, la ora trecerii mele pe acolo gunoaiele începeau iarăşi să-şi facă masiv apariţia. Este necesar la nivelul comunităţilor ce sunt legate de respectivul curs de apă (şi nu numai căci fenomenul nu este singular) să se explice localnicilor de către autorităţi că aruncarea resturilor menajere ori din construcţiile personale pe malul pâraielor ori drumurilor nu mai este demult o soluţie acceptată nici măcar în mediul rural, iar în urma acestor nereguli organele de resort pot aplica amenzi „generoase” care sunt plătite din bugetele locale.
Adică din banii tuturor localnicilor ca să o spunem mai pe româneşte. Iar sumele respective ar putea fi folosite mult mai eficient în acoperirea unor nevoi reale ale comunităţii ca să nu mai vorbim de aspectul total inestetic al locurilor unde sunt aruncate de cele mai multe ori la adăpostul întunericului acele mizerii şi de costurile curăţirii respectivelor zone.
Pentru că în ziua de azi când protejarea mediului şi a factorilor ambientali locali a devenit o necesitate stringentă educaţia membrilor comunităţilor atât la nivel de administraţii locale, precum şi prin mass-media pentru prevenirea deversărilor de deşeuri poate fi răspunsul nostru la problemele actuale de mediu atât pe plan local, cât şi chiar la nivel naţional.
Mugurel Petrescu

Articolul Educaţie prin media apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Trebuie să precizez de la bun început, că pe durata anului ce s-a scurs, am constatat o îmbunătăţire a stării de curăţenie în locaţia cu pricina şi lipsa unor focare în măsură să poată afecta mediul ambiental ori ecosistemele locale. Acum, nu aş putea să precizez, dacă şi gradul de civilizaţie al celor ce au tranzitat ori poposit prin acele locuri, a crescut, dar ca imagine din exterior repet s-a văzut că s-a făcut ceva. Nu mai sunt gunoaiele din locurile de parcare de pe defileu, locurile de unde se poate lua apă parcă sunt mai curate, s-a amenajat şi locuri de picnic, rămâne şi ca automobiliştii ce parcurg ori poposesc prin acele locuri, să aibă grijă unde aruncă resturile ori ambalajele menajere.
Dacă s-ar găsi o modalitate, ca în acest an, să fie urgentată modernizarea căii rutiere ce străbate defileul, s-ar putea scuti multe enervări ale celor nevoiţi să parcurgă traseul şi să scrâşnească printre dinţi tot felul de “urări populare” cu trimiterile de rigoare (ştiţi dumneavoastră unde).
Am făcut aceste consideraţii pentru a sublinia faptul că, presa obiectivă nu caută numai subiectele negative ori de senzaţie , atunci când este cazul critică, dar şi evidenţiază dacă lucrurile se remediază şi merg spre normalitate. Şi respectivul perimetru va fi monitorizat, în acest an, pentru a nu se înregistra evenimente nedorite. Păstrarea curăţeniei şi evitarea poluărilor în perimetrele gorjene (şi nu numai) nu este aşa cum îmi exprimam opinia şi cu altă ocazie, un moft al nimănui, iar fenomenul nu se monitorizează aşa ca “să se bage unii în seamă”, ci toate acestea sunt o cerinţă a zilei de azi.
Să nu mai vorbim despre acordurile şi proiectele comunitare în accesare ori derulare ce vizează protejarea mediului şi a factorilor ambientali locali. Iar în acest context, presa trebuie să aibă, în opinia mea, un rol primordial în prezentarea atât a neajunsurilor cu formularea propunerilor de îmbunătăţire, cât şi a lucrurilor bune ce s-au făcut ori se fac cu evidenţierea celor implicaţi în buna funcţionare a demersurilor respective.
Mugurel Petrescu

Articolul La început de an / Prin cel mai nou parc naţional apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Căci altfel cum s-ar putea explica distrugerea continuă a lucrărilor artiştilor plastici de atunci cu toate că într-un trecut nu prea îndepărtat s-au strâns bucăţile de piatră de pe jos (o parte chiar de mine care le-am depozitat pe malul Bistriţei) iar locul părea în mare parte curat.
Iată că şi acum la început de an tot felul de netoţi aflaţi (probabil) în lipsă de ocupaţie au deteriorat sculpturile plăsmuite acum mai bine de trei decenii astfel încât dacă turiştii veniţi pentru vizitarea casei memoriale a Titanului de la Hobiţa vor dori să văd şi lucrările din luncă (nu spunem încă nimic despre “starea” drumului din Peştişani până acolo) ar fi total dezamăgiţi de modul cum este respectată memoria maestrului (căci manifestările gen Brâncuşiana s-au dorit dintotdeauna a fi un omagiu adus celui ce avea să fie numit peste timp Părintele Sculpturii Moderne). Să nu mai vorbim de faptul că locul a început a fi folosit pentru deversarea resturilor menajere, din construcţii ori finisările interioare ale localnicilor din zonă.
Respectivele lucrări de artă (pe care se mai poate vedea numele artiştilor ce au trudit vrând să-şi lase amprenta artistică pe aceste locuri) par să se încadreze cum nu se poate mai bine cu peisajul format din arbori crescuţi parcă dintr-o singură rădăcină şi cu aspect ciudat, tufe viguroase de arbuşti ai pădurii ori brusturi cu frunzele cât pălăria pe timp de vară şi nu în ultimul rând poieniţa în care au fost amplasate sculpturile, totul dând locului în aceste zile, când se poate pune o pâclă străpunsă de razele soarelui, un aspect de-a dreptul mistic făcut parcă “la comandă” pentru respectivul ansamblu sculptural.
Din discuţiile cu localnicii am reţinut că respectivul teren ce găzduieşte sculpturile nu ar fi fost revendicat (posibil căci începutul de aruncare a resturilor din gospodării prin acele locuri nu ar fi fost permis) şi chiar de-ar fi, ce bucurie să ai tu proprietarul potenţial al locului să distrugi nişte lucrări de artă plastică care (s-o spunem pe româneşte) nu-ţi cer de mâncare şi, după părerea mea nu ar putea să afecteze cu nimic pământul. Doar dacă vrei cu tot dinadinsul să faci rău pentru că, repet, sculpturile se armonizează fericit cu locaţia aflată pe malul Bistriţei.
Cred că pe o ceaţă ce dă să se destrame sub razele din ce în ce mai puternice ale soarelui împreună cu peisajul nişte fotografii contre-jour făcute “de meseriaşi” ar putea concura cu brio la orice manifestare dedicată memoriei lui Brâncuşi din ţară şi nu numai.
Îndemnul meu de final ar fi ca respectivul ansamblu sculptural să nu ajungă prin neglijenţă ori delăsare (căci mi-ar fi greu să cred că distrugerile ar fi făcute chiar de cei ce sunt sub o formă sau alta urmaşii Părintelui Sculpturii Moderne) în stadiul în care să fie nevoie ca el să fie spart şi transformat în piatră, care să fie dusă la final pe marginea Bistriţei. Căci spiritul lui Brâncuşi sălăşluieşte atât în aceste lucrări de piatră chiar sculptate acum mai bine de trei decenii cât şi în cele ale ediţiilor mai noi a Simpozionului de Sculptură Brâncuşiana, unde mai tinerii săi discipoli îşi lasă amprenta artistică pe plaiurile Cetăţii Jiului de Sus.
Mugurel Petrescu

Articolul Sub ochii administraţiei locale / Sculpturile de la Hobiţa se degradează apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Mai prin toamnă când relatasem ultima dată despre veritabili munţi de gunoaie şi resturi din construcţii ce erau pe acolo, după ceva timp prin acţiunea factorilor de resort a fost făcută o igienizare în mare a zonei iar locurile arătau parcă mai curate. După ceva timp perimetrul cu pricina a început a se umple din nou cu tot felul de resturi pornind de la saci cu ambalaje de plastic ori sticlă aruncaţi de la tot felul de cârciumi ori localuri ce nu au probabil contracte de colectare a deşeurilor provenite din activităţile specifice şi până la resturile, aşa cum vă mai spuneam, din cunoscutul “coleus” ambulant ce circulă prin sate iar prin acele locuri aruncă probabil obiectele pe care nu le-au putut vinde şi cu care nu se mai întorc acasă.
Un loc de o frumuseţe aparte acolo unde apele bătrânului Rhabon, cum era cunoscut Jiul în antichitate, acum curăţate de cărbunele ce înainte se spăla în “vale” îşi uneşte undele cu una dintre cele mai pitoreşti ape curgătoare din Gorj ce au inspirat de la vechii rapsozi populari la mai nou coborâtorii pe ape repezi în sportul importat, nu cu multă vreme, “din state” numit rafting este asaltat de o grămadă de resturi şi deşeuri unele posibil chiar aduse din alte părţi şi aruncate acolo.
Mi-am manifestat mâhnirea cu alte ocazii şi nu o spun pentru prima dată acum. Acele acţiuni de ecologizare de care mass-media este prompt informată (şi convocată să le mediatizeze) se desfăşoară cu predilecţie în proximitatea unor zile atunci când o puzderie de organizaţii care de care cu nume mai pompoase „se agită” culegând trei pungi şi două pahare de plastic (bineînţeles cu cameramanii în spatele lor), scopul lor fiind după părerea mea nu de a igieniza ci mai degrabă de a se vedea la televizor ori la ziar. Ca o bună dovadă a spuselor mele este faptul că odată trecute zilele respectivelor evenimente majoritatea organizaţiilor cad “în letargie” aducându-şi aminte abia anul următor, în apropierea zilelor ce presupun aşa-zisele acţiuni de ecologizare, făcute aşa cum opinam de cele mai multe ori “de ochii lumii” ori mai bine zis ai mass-mediei.
Şi uite aşa iarăşi ne furăm singuri căciulile constatând că, deşi se fac o mulţime de acţiuni de acest fel, locurile în care trăim ori mergem pentru petrecerea timpului liber sunt tot mai murdare, când normal ar trebui să fie invers. Reglementarea prin demersuri clare ar putea fi cea mai indicată soluţie a problemei precum şi aplicarea sancţiunilor “ca-n Occident” (şi aici iarăşi vin cu părerea mea că este mai simplu şi mai civilizat în acelaşi timp să se menţină curăţenia decât să se meargă periodic în tot soiul de acţiuni ecologiste regizate de cele mai multe ori cu scopul de a se vedea unii “pe sticlă” ori la ziar).
Ei acum la început de an, dacă tot am demarat aceste identificări de zone cu probleme, o să încercăm să parcurgem mai multe locuri să vedem şi chiar o să indicăm (fără nici o pretenţie materială), celor ce chiar doresc să dea o mână de ajutor cu adevărat la curăţenie, locurile unde se poate acţiona eficient la păstrarea factorilor de mediu şi conservarea ambientului natural. Şi toate acestea în mod permanent, nu numai atunci când lucrurile se fac aşa mai mult “pentru poză”.
Mugurel Petrescu

Articolul Atitudini hivernale / “La evacuator” mizeria persistă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Aceste legi necuprinse în decrete ori acte normative se transmit de la cel bătrân la cel tânăr, de la cel cu mare experienţă la ucenic. Căci cel care cunoaşte aceste legi şi le respectă cu sfinţenie, nu va fi niciodată o victimă a muntelui ci doar un cuceritor al acestuia. Iată deci câteva dintre acestea decantate din experienţa multor generaţii de montaniarzi ori cunoscători ai muntelui sub toate aspectele sale:
– să nu călătoreşti niciodată de unul singur pe munte;
– la munte se pleacă numai cu echipament corespunzător;
– este contraindicat să te avânţi pe trasee necunoscute;
– turismul montan este incompatibil cu băuturile alcoolice;
– la munte trebuie să şti ce, cât şi când să mănânci;
– toţi pentru unul, unul pentru toţi;
– pe munte nu se vorbeşte mult, nu se ţipa, nu se face zgomot;
– cine iubeşte muntele trebuie să-l ocrotească;
– nu deterioraţi indicatoarele cu marcaje turistice;
– refugiile alpine sunt locuri sfinte pe munte;
– când ajungeţi la o cabană notaţi în registru locul de unde veniţi şi unde intenţionaţi să mergeţi;
– circulaţi numai pe trasee marcate;
– iarna în munţi pericolul avalanşelor este permanent;
– începătorii trebuie să facă ucenicie pe lângă montaniarzi cu mare experienţă;
– când pe munte este o situaţie urgentă, oricine trebuie să răspundă solicitării;
– este obligatoriu pentru turişti să urmeze sfaturile şi indicaţiile salvamontului;
– codul de semnalizare în caz de pericol trebuie cunoscut şi însuşit de toţi turiştii montani;
– turistul montan trebuie să ştie să acorde la nevoie primul ajutor.
Este bine să medităm serios la fiecare în parte, să ne gândim că doar una din aceste reguli ale muntelui când nu se respectă poate duce un om sau mai mulţi la situaţii greu de anticipat.
În situaţiile în care un turist montan se află în dificultate, se foloseşte un cod de semnalizare montană stabilit pe plan internaţional:
– chemarea în ajutor – se face prin semnale optice sau acustice repetate de 6 ori pe minut (la interval de 10 secunde). Urmează o pauză de un minut după care se reîncepe semnalizarea;
– răspunsul la cererea de ajutor (pentru ca cel aflat în dificultate să ştie că cererea a fost interceptată corect) se face prin semnale optice sau acustice repetate de trei ori pe minut (la intervale de 20 secunde), după un minut pauză, răspunsul este repetat până când semnalul de ajutor încetează;
– semnale optice de zi: – se fac agitând un obiect de culoare cât mai vie de la stânga la dreapta şi invers, pe traiectoria unui semicerc;
– semnale optice de noapte: – se fac cu ajutorul unei lumini fixe acoperite la intervalele indicate mai sus;
– semnale acustice: – se fac de preferinţa cu ajutorul unui fluier, iar în lipsă cu vocea, mâinile servind drept pâlnie;
– semnale sol-aer: – o persoană aflată în dificultate poate semnaliza unui pilot de avion sau elicopter, cererea de ajutor aşezându-se în picioare cu cele două braţe ridicate în formă de V în imobilitate.
– Se recomandă respectarea cu stricteţe a semnalizărilor convenţionale, fără a schimba sau adăuga nimic, pentru a nu crea confuzii. Este de asemenea o datorie a fiecărui turist montan de a veghea ca luminile pe care le folosesc să nu producă confuzii.
Pe durata participării la acţiuni de turism montan:
– toţi membrii grupului se supun celui mai experimentat dintre ei (ghid, conducător de excursii, montaniard cu experienţă);
– cel care conduce grupul răspunde pentru toţi: de integritatea grupului, de comportamentul pe munte, de respectarea regulilor de drumeţie, nimeni nu are voie să părăsească grupul în timp ce se parcurge un traseu (din snobism, în urma unei certe, dintr-o subapreciere a celorlalţi);
– grupul nu poate alunga, îndepărta din mijlocul său pe cineva, nu-l poate lăsa să o ia înainte sau să rămână în urmă;
– cel care merge încet sa fie aşteptat de toţi, cel care nu-şi mai poate căra rucsacul sa fie ajutat, cine are apa si mâncare să dea şi celui ce nu are, când un om de lângă tine suferă de frig dă-i o haină călduroasă, când este speriat dă-i curaj, când cineva este în pericol ajută-l, dar cu calm, luciditate, inteligenţă alegând soluţia optimă.
Toate acestea alcătuiesc sunt de părere montaniarzii, o nobilă deviză a solidarităţii umane, ce în turismul montan capătă drept de lege în comportamentul fiecăruia.
Mugurel Petrescu

Articolul Etica şi legile muntelui apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Iată aşadar câteva date şi repere cronologice legate de  Mănăstirea Vodiţa obţinute prin amabilitatea societăţii omonime înfiinţată în anii‚ 90 la Drobeta Turnul Severin.
Mănăstirea Vodiţa este în opinia specialiştilor cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar şi în acelaşi timp primul aşezământ monahal  din ţara noastră administrat autonom  în samovlasie după regulile bisericii orientale stabilite de Sfântul Vasile cel Mare. Edificiul monahal a fost ridicat în perioada 1370-1373 de Sfântul Nicodim cu acoperirea cheltuielilor de către voievodul Vladislav I.
Încă de la înfiinţare a fost dotată de domnitor cu valoroase obiecte bisericeşti, bani precum şi alte venituri. Daniile făcute Mănăstirii Vodiţa de către Vladislav Voievod au fost întărite de urmaşii acestuia: Dan I, Mircea cel Bătrân, Dan II, Vlad Dracul şi Radu cel Frumos. Chiar şi Regele Ungariei Sigismund de Luxemburg (1387-1437) a recunoscut şi confirmat posesiunile acordate de domnitorii români iar Ştefan Lazarovici despotul Serbiei  îi dăruieşte în anul 1406 zece sate ca metocuri.
Expansiunea Imperiului Otoman de la sfârşitul secolului 15 şi acţiunile militare ale acestuia pentru cucerirea popoarelor Europei a avut o influenţă majoră asupra Mănăstirii Vodiţa. Astfel după cucerirea Cetăţii Severinului de armatele turceşti conduse de Beliberg în anul 1524 toate  vechile moşii ale ctitoriei Sfântului Nicodim sunt confirmate pe rând Mănăstirii Tismana. Mănăstirea Vodiţa mai este pomenită apoi abia într-un hrisov din anul 1662 când stareţul chinoviei arhimandritul Nicodim primeşte un ajutor în valoare de 350 de ruble de la Ţarul Rusiei Alexei Mihailovici.
Ceva mai târziu în 1689 într-un document din 15 iulie se spune că Vodiţa ar fi fost refăcută din temelie de Cornea Brăiloiu când acesta avea funcţia de agă. Mai este menţionată alături de celelalte mănăstiri din Oltenia pe harta întocmită în anul 1700 de stolnicul Constantin Cantacuzino. Chiar şi domnitorul Constantin Brâncoveanu acordă într-un hrisov datat din 10 martie 1705 scutiri schitului „ce iaşte la Vodiţa care iaşte lângă Dunăre acolo unde şi mai înainte scaun de mănăstire au fostu făcută de Sfântul Nicodim”. Din acelaşi document reiese că unele lucrări de refacere a sfântului locaş ar fi fost executate de Atanasie egumenul de atunci al Tismanei.
În urma războiului ruso-turc încheiat cu pacea de la Passarovits din 1718 Vodiţa cunoaşte o nouă perioadă de decădere. Mai este menţionată doar pe harta întocmită de Samuelis Koleseri în anul 1720. La 5 sept 1891 episcopul Ghenadie al Râmnicului face o vizită canonică la Vodiţa  cu această ocazie făcând şi o descriere a ruinelor mănăstirii. Din locaşul monahal de altădată cu cele mai mari ctitorii atestate documentar  rămăseseră doar câteva ziduri şi se mai vedeau doar temeliile chiliilor dimprejur.
Pentru reconstrucţia acestui locaş de cult în luna martie a anului 1990 s-a constituit la Drobeta Turnul Severin  Societatea „Vodiţa”  având binecuvântarea Mitropolitului de atunci al Olteniei IPS Nestor Vornicescu. La propunerea societăţii Vodiţa Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în sfânta adunare din ianuarie 1991 reînfiinţarea Mănăstirii Vodiţa ca mănăstire de călugări cu viaţă de obşte. În perioada 1991-1995 s-a construi pe aceste locuri un corp de chilii unde se află stareţia  mănăstirii.
De asemeni în anul 1995 au fost demarate lucrările de construcţie a unei biserici de lemn la realizarea căreia au fost preluate elemente din stilul tradiţional maramureşan. Astăzi noua biserică este terminată şi a fost sfinţită la data de 29 iulie 2001 de către IPS Teofan Mitropolitul de atunci al Olteniei.
Începând din anul 1997 stareţul Mănăstirii Vodiţa  este PC Protos Ioanichie Nicolăiescu.
Mugurel Petrescu

Articolul De la Dunăre spre cel mai vechi lăcaş monahal din ţară apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Circulaţia subterană a apei în acest perimetru constituie şi la ora actuală fenomenul cel mai complex şi în acelaşi timp cel mai interesant. Această circulaţie este favorizată de constituţia geologică a locului (în cea mai mare parte calcare carstificabile) precum şi de particularităţile complexului carstic delimitat de Sohodol şi Şuşiţa Verde.
Astfel, cea mai mare parte din apa izvoarelor Cucute şi Bordului, după un scurt traseu de suprafaţă, pătrund în subteran şi după o circulaţie subterană determinată de hidrologi pe direcţia NE-SV ajung în perimetrul Cheilor Sohodolului mai precis în sectorul Nările, Gîrla Vacii, Cuptor şi chiar mai departe unde împreună cu pierderile din zona carstică a Sohodolului dau naştere izbucurilor Albulescu şi Balaurul.
Creasta Dâlmei Cucutelor, fenomenul carstic cel mai reprezentativ din perimetrul Şuşiţei Seci însoţeşte cheile pe o lungime de aprox. 3 km constituind versantul lor vestic şi fiind formate în cea mai mare parte din calcare puternic carstificate cu o mare varietate de cleanţuri, abrupturi, lapiezuri şi alte fenomene carstice.
În opinia speologilor de la Clubul de Speologie Emil Racovita din Bucureşti,  care în perioada 1980-1983 au efectuat primele explorări şi măsurători în acest perimetru, creasta Dâlmei Cucutelor s-a format prin acţiunea combinată a Şuşiţei Seci şi a pârâului Valea Seacă, cursurile acestora fiind în final drenate în subteran cu scurte porţiuni de apariţie la suprafaţă. În cadrul explorărilor efectuate în acea perioadă au fost identificate şi avenele: Bidăroaia din Dâlma Cucutelor(-22m), avenul F(-37m), avenul I(-12m) precum şi avenul Perseverenţei din Bordul Dobriţei(-88m).
Pentru parcurgerea integrală sau parţială a crestei Dâlmei Cucutelor există mai multe trasee cu menţiunea că accesul în avenele întâlnite pe parcurs nu poate fi permis decât cu echipament speologic şi cu solide cunoştiinţe legate de alpinismul subteran.
În primul dintre acestea se poate parcurge porţiunea cheilor până la confluenţa cu Valea Seacă de unde se urcă pe creastă şi se parcurge traseul până în şaua La Pârleaz. În alt traseu se poate parcurge drumul forestier cam 1km după Valea Seacă unde o potecă abia vizibilă ne poartă nu fără efort spre creasta dâlmei. În sfârşit într-un al treilea traseu se pot parcurge cheile pe drumul forestier până la pârâul Bordului, de unde se urcă pe firul său până la şaua La Pârleaz. De aici se poate continua traseul până în Bordul Dobriţei sau se poate parcurge Dâlma Cucutelor în sens invers până la confluenţa cu Valea Seacă.
Mugurel Petrescu

Articolul Dâlma Cucutelor -un curios fenomen natural din Muntii Gorjului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Respectiva locaţie se prezintă ca o veritabilă groapă de gunoi (clandestină bănuiesc). Tot felul de resturi menajere, ambalaje şi, nu în ultimul rând, resturi de materiale de construcţii ori din demolări zăceau aruncate în acel loc din apropierea drumului, ce de la podul de peste Jiu, în dreapta, merge către Şomăneşti de-a lungul liniei de înaltă tensiune. Chiar pe coasta digului putem întâlni tot soiul de haine vechi abandonate, probabil, de cei ce se plimbă prin sate cu „coleusul” ambulant iar ce nu pot vinde abandonează la întâmplare.
Un loc de o frumuseţe aparte, acolo unde apele bătrânului Rhabon, cum era cunoscut Jiul în antichitate, acum curăţate de cărbunele ce înainte se spăla în „vale”, îşi uneşte undele cu una dintre cele mai pitoreşti ape curgătoare din Gorj  ce au inspirat de la vechii rapsozi populari la mai nou coborâtorii pe ape repezi în sportul, importat nu cu multă vreme „din state”,  numit rafting  (traseu de dificultate medie) este asaltat de o grămadă de gunoaie şi deşeuri, unele posibil, chiar aduse din alte părţi şi (după cantitatea lor) chiar basculate acolo.
Cu această ocazie mi-am adus aminte ceva legat de acest fapt. Acele aşa-zise acţiuni de ecologizare, de care mass-media este prompt informată (şi convocată să le mediatizeze) se desfăşoară cu predilecţie în proximitatea Zilei Mediului ori altele asemenea zile  atunci când o multitudine de organizaţii care de care cu nume mai pompoase „se agită” culegând trei pungi şi două pahare de plastic (bineînţeles cu cameramanii  în spatele lor), scopul lor fiind după părerea mea nu de a curăţa, ci mai degrabă de a se vedea la televizor ori la ziar. Cea mai bună dovadă a spuselor mele (şi aici nu am pretenţia că am descoperit eu America ori mersul pe jos) este faptul că odată trecute zilele respectivelor evenimente, majoritatea organizaţiilor cad „în letargie” aducându-şi aminte abia anul următor, în apropierea zilelor ce presupun aşa-zisele acţiuni de ecologizare făcute de cele mai multe ori „de ochii lumii” ori ai mass-mediei.
Şi uite aşa, iarăşi ne furăm singuri căciulile constatând că, deşi se fac o mulţime de acţiuni de acest fel, locurile în care trăim ori mergem pentru petrecerea timpului liber sunt tot mai murdare când normal ar trebui să fie invers.
Pentru că mulţi au văzut dar poate nu au făcut legătura între faptul că, o serie de unităţi ori organizaţii „dau în bâlbăială” cu câteva zile ori săptămâni înainte de anumite sărbători unde se fac acele, hai să le zicem cu indulgenţă ecologizări, dar mai puţin din dorinţa de a reglementa (şi aici iarăşi vin cu părerea mea că este mai simplu şi mai civilizat în acelaşi timp să se menţină curăţenia  decât să se meargă în acţiuni de ecologizare „regizate” de cele mai multe ori cu scopul de a ne vedea „pe sticlă” ori la ziar).
Ei acum, dacă tot am demarat aceste identificări de adevărate focare de infecţie (şi trebuie să o spunem răspicat fără să ne fie frică), o să mergem  prin mai multe locuri să vedem   şi chiar o să indicăm celor ce chiar doresc să dea o mână de ajutor, cu adevărat, la curăţenie în locurile unde se poate acţiona cu succes la păstrarea factorilor  de mediu şi conservarea ambientului natural. Şi  toate acestea în mod permanent  nu numai în proximitatea  sărbătorilor specifice  unde lucrurile se fac aşa mai mult „pentru poză”.
Mugurel Petrescu

Articolul Astenii de toamnă – Groapă de gunoi „La Evacuator” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Acestea sunt marcate la est de masivele Sturi, Feţîia şi Cioara iar la vest de muntele Borzi. Şuşiţa Verde, ce se formează sub vârful Straja prin unirea mai multor pâraie dintre care cele mai importante sunt Amaru şi Cartianu, parcurge în prima parte o porţiune de şisturi cristaline şi granite specifice zonei de creastă a Vâlcanului, ca mai apoi pierzând altitudine să străbată perimetrul calcaros cuprins în zona platformei de eroziune Gornoviţa.
În acest fel prin trecerea râului prin cele două unităţi geologice respectiv şisturile şi granitele, roci impermeabile şi cu o duritate mare şi calcarele  mai slabe şi cu permeabilitate carstică pronunţată se formează cele două porţiuni ale cheilor. Datorită acestui fapt lăţimea acestora variază de la 30-40 m în porţiunea străbătută în şisturi şi granite la 150-200m în porţiunea parcursă în calcare.
Şuşiţa Verde curge de regulă pe toată lungimea cheilor dar debitul ei scade  în perioadele de secetă prelungită ce pot apărea în opinia hidrologilor o dată la 7-10 ani, prin infiltraţii precum şi printr-o puternică penetrare a apei în carst începând din punctul de confluenţă cu Pârâul Sec până la limita nordică a satului Curpen. În perimetrul platformei de eroziune Gornoviţa, formele carstice sunt bine reprezentate prin peşteri şi avene dar şi prin câmpurile de lapiezuri din apropierea vârfurilor Leşu şi Cioclovina Vălarilor ce formează una dintre cele mai spectaculoase zone cu forme de eroziune endocarstice din Carpaţii Meridionali. Peştera Borzii lui Oană este localizată pe malul drept al Şuşiţei Verzi în porţiunea pe care aceasta o străbate în calcarele cretacice şi jurasice ale cheilor. Lungimea galeriilor ce au putut fi explorate până la ora actuală însumează 450m dar se consideră că lungimea ar putea fi mai mare dacă s-ar găsi o modalitate de străpungere a galeriilor înguste ce pornesc din a treia sală a peşterii.
În majoritatea lucrărilor de specialitate este cotată ca o peşteră dificilă atât datorită faptului că prezintă  pasaje greu de străbătut chiar şi cu echipament şi pregătire de specialitate dar si pentru  că fiind în legătură cu  multitudinea de fisuri carstice ce drenează apa de o mare parte a  masivului Borzi la cea mai mică aversă galeriile sunt inundate de şuvoiul ce colectează apele din „buretele carstic” aflat deasupra peşterii, pune galeriile sub presiune  şi  sfârşeste prin a se vărsa cu furie în albia Şuşiţei Verzi. Acest lucru constituie o teribilă capcană pentru cei care se încumetă să o străbată  fără a ţine cont de previziunile meteo chiar şi pe timp de iarnă atunci când  încălzirea vremii poate produce topirea bruscă a zăpezii.
Peştera prezintă două intrări de mici dimensiuni care se unesc după aprox.10m într-o mică sală. Urmează o galerie lungă de 6m şi cu o înălţime de 40-60cm ce pune serios la încercare toate cunoştinţele de deplasare  a celor dornici să străbată acest tărâm al Lumii lui Hades şi care sfârşeşte cu o restricţie înaltă de 30cm foarte greu de depăşit şi datorită faptului că  galeria, în acel loc îşi schimbă direcţia cu 90 de grade. Ajungem în prima sală, mică dar unde ne putem regrupa şi ”trage sufletul”. De aici pornesc mai multe galerii una spre V, alta spre SE şi ultima spre NE ce pare să ne poarte către finalul peşterii. Galeria nu mai înaltă de 2m sub formă de tub de presiune după aprox. 30m şi parcurgerea unei noi galerii-laminor înaltă de 40cm ne duce în a doua sală plină cu roci prăbuşite. Şi din această sală se ramifică trei galerii una spre NE care după câţiva metri se colmatează, a doua spre NE şi ea colmatată după aprox.10m iar a treia pe direcţia SV ce continuă având o înălţime de 2,5m şi o lăţime  de 50-60cm şi unde după parcurgerea a 35m ajunge în a treia sală. Din aceasta se ramifică două galerii principale, una către NV iar cealaltă spre SV si mai multe galerii de mici dimensiuni. Toate acestea se îngustează iar după puţin timp devin prea înguste pentru a mai putea fi explorate. Poate va fi nevoie  de ample lucrări de derocare ori denisipare sau chiar procedee distructive pentru ca acele porţiuni să poată fi depăşite. Dar aşa cum opinau şi membrii CSER Bucureşti cei care în perioada 1980-1981 au efectuat primele explorări şi măsurători în peşterile din bazinul Şuşiţei Verzi pentru a se câştiga câţiva metri de explorare nu este recomandată folosirea procedeelor distructive mai ales în cazul peşterii de faţă care deşi  foarte aproape de aşezările omeneşti  şi-a păstrat intacte formele şi fenomenele carstice tocmai datorită dificultăţilor pe care le-a aşezat în calea celor ce au încercat să-i cunoască adâncurile. Peştera Borzii lui Oană poate că  nu e cea mai frumoasă din perimetrul carstic Şuşiţa Verde dar este indiscutabil prima în ce priveşte dificultatea. Niciodată nu va fi o peşteră mult vizitată, niciodată nu va putea străluci ca o peşteră turistică dar va rămâne veşnic  o piatră de încercare, de rezistenţă şi de voinţă în calea celor dornici de cercetarea fascinantei lumi subterane indiferent dacă prin aceasta s-ar putea obţine vreun record sau nu.
Mugurel Petrescu

Articolul Borzii lui Oană – o peşteră încă neînvinsă apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Pe timpul precipitaţiilor atmosferice apele spală respectivele deşeuri iar apoi pătrund în multitudinea de fisuri şi galerii carstice de mici dimensiuni şi de acolo exact în cursul de apă din apropiere, contaminându-l.
Ori cam în aceaşi porţiune (din dreptul Ocolului Silvic local şi până mai jos pe cursul apei, undeva în dreptul noului punct al Salvamontului din zonă) hidrologii în colaborare cu speologii de la ISER Bucureşti au determinat, folosind trasori clasici si speciali mai multe puncte unde apa Şuşiţei Verzi dispare în subteran prin multitudinea de fisuri carstice. Rezultatele determinărilor (efectuate încă de acum trei decenii) au confirmat faptul că în zonă există o circulaţie subterană a apei prin carst în perimetrul Şuşiţa Seacă-Şuşiţa Verde- Sohodol, apele ce se pierd în carst împreună cu cele din precipitaţii din perimetrul celor două Şuşiţe circulând prin subteran pe o direcţie NE-SV până în apropierea cursului Sohodolului. Mai precis în dreptul peşterii Gârla Vacii (unde o parte a râului dispare în munte) unde hidrologii susţin că există un acvifer (o acumulare subterană de apă) de unde se alimentează izbucurile din zonă.
Adică spus mai pe româneşte apele Şuşiţei Verzi împreună cu cele din precipitaţii se pierd in subteran (lucru cunoscut de localnici si care se poate observa cel mai bine in perioadele secetoase când se văd chiar fisurile pe fundul albiei Şuşiţei Verzi) în mai multe zone printre care şi în cea unde se aruncau mizeriile,   ieşind la suprafaţă sub formă de izvoare. Care izvoare  pot fi  contaminate accidental de la respectivele deşeuri, acţiunea necugetată a câtorva localnici  putând afecta negativ  comunităţile din aval.
Meritoriu este faptul că în perioada când am fost prezent pe vale şi am făcut fotografii (unde în unele dintre acestea se poate vedea  porţiunea după cascadă,  unde este şi una dintre staţiile de captare a apei  pentru alimentarea mun. Tg –Jiu ) curăţenia albiei şi a porţiunilor învecinate era bună, ce ne face să credem că deversarea gunoaielor şi a altor materiale uzate în vale a fost accidentală şi sperăm să nu mai relatăm alte deversări de reziduuri ori resturi ale activităţilor casnice în albia Şuşiţei Verzi. Trebuie menţionat în acest context ca meritorie amplasarea de către administraţia locală  Stăneşti  a unui container de mari dimensiuni(14 mc ) la ieşirea din localitate unde sătenii să poată arunca resturile menajere ori din gospodării fără a o mai face în albia râului ori la îmtâmplare cu toate consecinţele ce decurgeau până acum, de aici.
Pentru cei care nu au înţeles încă suntem nevoiţi  să repetăm la final că  nu suntem (şi nici nu am fost vreodată) în căutare de subiecte de senzaţie  şi vom fi primii care vom evidenţia activităţile ori demersurile ce vor fi făcute fie de autorităţile locale ori instituţiile deconcentrate pentru protejarea mediului ambiental local dar şi primii care vom sesiza derapajele de la regulile ori legile de protecţie a mediului ori a locurilor protejate prin efectul legislaţiei  în vigoare.
Mugurel Petrescu

Articolul Pe Şuşiţa Verde în sus apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În cele ce urmează vom prezenta  câteva date şi informaţii legate de acest fenomen natural   ce se întinde în mare parte pe teritoriul judeţului Gorj.
Cursurile celor două Jiuri,  de Est şi  de Vest îşi unesc apele  în apropiere de Livezeni. De aici şi până în cealaltă parte a muntelui, la Bumbeşti râul a ferestruit cel mai impresionant defileu aflat pe râurile interioare din ţara noastră. Este vorba despre Defileul Jiului care prin sălbăticia, asprimea şi greutatea cu care a putut fi amenajat este pe bună dreptate recunoscut ca cel mai frumos şi mai lung defileu pe care îl au Carpaţii Româneşti.
Sectorul dintre Livezeni şi Bumbeşti ce reprezintă defileul propriu-zis are o lungime de 33 km şi s-a format cu foarte mult timp în urmă, apele Jiului săpând necontenit în stânca masivelor Parâng şi Vâlcan. Ferestruirea a fost uşurată şi de faptul că Jiul coboară de la altitudinea de 556m la intrarea în defileu la 305m la ieşire. Locul prin care Jiul iese din defileu este aşa dosit încât cu greu îţi dai seama că te afli în vecinătatea unui râu mare. De abia după ce pătrundem în munte vom putea admira frumuseţea defileului prin care Jiul iese la lumină.
La Bumbeşti există şi azi ruinele unui castru roman construit iniţial din pământ de Traian, refăcut şi modernizat în piatră mai apoi de împăratul Septimiu Sever. Rolul castrului  era acela de a închide Valea Jiului contra unui atac dinspre munţi, precum şi de a controla drumul prin Pasul Vâlcanului, construit cam tot în acea perioadă  Cel mai probabil  dificultăţile întâmpinate i-au determinat pe romani, reputaţi constructori de drumuri să taie o cale de legătură cu Ardealul prin Pasul Vâlcanului şi să evite construcţia prin defileu.
Să fi reuşit totuşi romanii să construiască un drum pe defileu şi să învingă fiorosul Surduc al Jiului?  Nici o dovadă nu a fost găsită până acum. Dacă pe Defileul Oltului resturile drumului roman se mai pot observa şi astăzi (unde se mai văd încă găurile în munte folosite pentru montarea grinzilor de lemn, procedeu utilizat în premieră de constructorii romani) pe Defileul Jiului acestea lipsesc cu desăvârşire. Cu toată reputaţia lor constructorii romani îşi dăduseră seama că a săpa şi a întreţine un drum printr-o vale atât de strâmtă şi sălbatică era un lucru aproape imposibil pentru tehnicile de atunci.
Odată cu apariţia şi dezvoltarea industriilor în Ardeal a devenit din ce în ce mai necesară construcţia unei căi de comunicare cu sudul ţării, lucru ce ar fi redus distanţa dintre Valea Jiului şi Oltenia cu aproape 200km.Comitetul de Direcţie  CFR al cărui preşedinte era reputatul Anghel Saligny a ales sectorul Bumbeşti- Livezeni cu toate că traseele de pe Valea Sadului şi Valea Porcului erau mai scurte, dar necesitau ample lucrări de construcţii şi tuneluri de lungimi impresionante.  Construcţia căii ferate a început în anul 1924, dar a fost de mai multe ori oprită astfel că până în anul 1937 nu a înaintat decât 4km. După cel de-al doilea război mondial, în anul 1948 lucrările au început şi s-au finalizat în acelaşi an. Pentru a străbate cei 33 km ai defileului a fost necesară construcţia a 43 tuneluri, 15 bolţi de susţinere din beton, 109 poduri. 2,5 km ziduri de sprijin şi aproximativ 3 milioane  mp de terasamente. Din anul 1973 calea ferată a fost electrificată permiţând astfel creşterea considerabila a capacităţii de transport şi a vitezei garniturilor de tren prin defileu.  Astăzi,  Bumbeşti- Livezeni este sectorul de cale ferată cu cele mai multe tuneluri aflate într-un defileu din ţara noastră. Geneza Defileului Jiului este şi astăzi dezbătută în literatura de specialitate, iar defileul în sine se prezintă ca un reper pentru lucrările de analiză geologică şi de geografie fizică. Elementele caracteristice ale acestuia sunt: o denivelare accentuată a profilului longitudinal de 250m pe distanţa de 33 km, o meandrare accentuată a Jiului pe parcursul defileului, artere hidrografice cu rupturi de pantă, o posibilă cumpănă de ape la mijlocul defileului şi prezenţa aproape compactă a învelişului forestier ca o consecinţă a precipitaţiilor de aprox. 970 mm pe an.  Chiar şi un simplu vizitator al defileului la o privire mai atentă poate constata un lucru surprinzător. Intrând în defileu dinspre Sadu după ce trece de pasul Lainici (450 m alt.) albia Jiului devine mai îngustă, iar râul mai vijelios. Sunt semne că albia este mai tânără şi nu a fost şlefuită suficient ca în porţiunea Lainici -Sadu unde valea este mai largă iar cursul,  mai liniştit. Luându-se în calcul aceste considerente, precum cumulate cu  alte observaţii pentru explicarea genezei defileului s-au emis trei ipoteze.  În prima din ele, P. Lehmann este de părere că defileul s-a format datorită unui accident tectonic. Referitor la cea de-a doua ipoteză G. Murgoci crede că formarea defileului este în strânsă legătură cu inflexiunile pânzei getice. Cea mai complexă explicaţie îi aparţine lui Emm. de Martonne care arăta că în trecutul geologic al Carpaţilor  s-a produs o denivelare între munţi şi depresiunea Haţeg. Jiul care pe atunci începuse să-şi croiască drum prin defileu, dar curgea spre NV prin pasul Merişor şi se vărsa probabil în Strei, în condiţiile nou create a fost nevoit să-şi modifice cursul şi să înceapă să-şi croiască un culoar spre sud.  În sprijinul ipotezei sale stă faptul că în perimertul Pui- Merişor s-au descoperit aluviuni vechi formate din şisturi şi granite specifice munţilor Vâlcan şi Parâng. Trebuie menţionat că toate aceste fenomene s-au produs cu foarte mult timp în urmă, când pe crestele Parângului erau gheţari ce prin topire au format circurile glaciare, iar în munţii Căliman -Gurghiu- Harghita activitatea vulcanică era foarte activă. Astăzi fenomenul este cunoscut sub numele de captare prin eroziune regresivă şi s-a aplicat şi în cazul altor râuri ce  străbat  masive muntoase: Oltul, Mureşul şi mai ales Buzăul cu vestita sa Întorsură a Buzăului ce în principiu a avut o evoluţie similară cu cea a Jiului  formând Cheile Buzăului sau  Drumul Tătarilor cum erau cunoscute în trecut.
Mugurel Petrescu

Articolul Defileul Jiului- o minune a naturii apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Desfăşurându-se pe o distanţă de aproximativ 12 km între Poiana Contului şi comuna Runcu acestea pot fi împărţite în trei sectoare: Cheile Runcului, Cheile Vidrei şi Cheile Pătrunsa. Delimitarea este rezultatul configuraţiei geologice unde calcarele care ocupă cea mai mare parte a zonei sunt întrerupte de două ori de bare de şisturi cristaline şi granit. Acest lucru se poate observa şi cu ochiul liber de cei ce parcurg cheile de la un cap la altul şi urmăresc modificările de pe parcursul traseului. Astfel vor putea observa că de la intrarea în chei şi până la fostele cuptoare de var roca este sfărâmicioasă şi apar numeroase conuri de grohotiş, iar pereţii sunt abrupţi, lucru normal pentru că ne aflăm într-o zonă calcaroasă. De la fostele cuptoare de var şi până la Nucet, în apropierea peşterii Căldarea se poate observa lipsa aproape în totalitate a conurilor de grohotiş, valea este mai largă iar pantele sunt împădurite. Este locul unde una din barele de granit intersectează zona calcaroasă a regiunii. Peştera Căldarea ne semnalează că drumul parcurge o nouă porţiune de calcare. Sunt Cheile Vidrei scurte, dar foarte spectaculoase. La ieşirea din aceste chei, cam pe locul unde se află barajul lacului din faţa complexului turistic, se intră în porţiunea traversată de cea de-a doua bară de granit şi şisturi cristaline. Valea se lărgeşte, înclinarea versanţilor este mai mică, iar pantele sunt din nou împădurite. Continuându-ne drumul după confluenţa Sohodolului cu Valea Rea intrăm în cea de-a treia şi poate cea mai frumoasă porţiune, Cheile Pătrunsa. De  aici şi până în Poiana Contului unde se consideră că se termină Cheile Sohodolului doritorii pot admira forme şi fenomene ce impresionează ochiul cum ar fi puternicele izbucuri Prelegele venite din inima muntelui, pereţi de o verticalitate absolută, peşteri cu intrări monumentale ori avene cu adâncimi ameţitoare. O mare parte dintre acestea sunt concentrate în muntele Pleşa supranumit pentru adâncimile  avenelor sale Muntele Marilor Verticale. Calcarele  predominante în perimetrul Cheilor Sohodolului prezintă o mare permeabilitate carstică datorită unui sistem bine dezvoltat de fisuri şi galerii subterane formate ca urmare a unui îndelungat proces de dizolvare provocat de apele meteorice şi din râuri. Prin acest sistem carstic apele se infiltrează şi circulă cu uşurinţă dând naştere la o multitudine de fenomene. Configuraţia geologică a zonei este şi ea în strânsă legătură cu reţeaua hidrografică, apele râului Sohodol pierzându-se aproape în totalitate pe porţiunile calcaroase şi circulând pe cursuri subterane pentru ca la întâlnirea unor formaţiuni impermeabile să apară la suprafaţă pe vechea albie ori sub forma unor izbucuri.
Foarte mult vizitate, dar din păcate extrem de puţin cunoscute Cheile Sohodolului prezintă o multitudine de fenomene rare unele chiar unicate la nivel naţional:
• Peştera Gârla Vacii este printre puţinele peşteri din ţară şi chiar la nivel european ce prezintă un caz de difluenţă subterană. Apa ce pătrunde în ea din Sohodol după un traseu subteran de aprox. 500m se împarte în două într-o sală de difluenţă naturală şi porneşte pe două galerii: Vâlceaua ce după un parcurs de aproape un kilometru apare la suprafaţă în izbucul cu acelaşi nume ce a fost captat pentru alimentarea cu apă a mun. Tg-Jiu şi Jaleşul care după ce parcurge prin subteran mai bine de un kilometru apare la suprafaţă în izbucul cu acelaşi nume, locul fiind considerat ca obârşie a pârâului Jaleş.
• Câmpurile de lapiezuri (formaţiuni carstice de suprafaţă ce iau naştere prin coroziune pe roci carstificabile) localizate între Sohodol şi Şuşiţa Verde formează cea mai spectaculoasă zonă de lapiezuri din Carpaţii Meridionali.
• Depozitele de terra rossa formate prin alterarea calcarelor în combinaţie cu oxizii de fier din natură (de unde şi denumirea) ating în unele locuri grosimi de până la 6m. Localizate între Sohodol şi Deleş acestea formează un fenomen foarte rar chiar pe plan european.
• Cheile Sohodolului deţin două recorduri naţionale în domeniul speologiei. Este vorba despre două avene (peşteri cu dezvoltare verticală) localizate în muntele Pleşa: Clocoticiul din Scoaba Sărăturii (-99m) unde se află cel mai mare grup stalagmitic din ţară (10m )şi Clocoticiul din Cârca Păreţeilor (-149m) unde se află cel mai mare puţ vertical din ţară (-121m).Măsurătorile şi explorările au fost făcute de speologii de la C.S.E.R Bucureşti
• La nivelul şoselei ce parcurge cheile se pot observa două tuneluri ovoidale săpate de Sohodol  numite Nările: Tunelul Mare lung de 76m şi Tunelul Mic de 57m, iar puţin în aval tunelul numit La Cuptor cu o lungime de 12m.
• Inelul de Piatră sau Inelul Domniţei cum mai este cunoscut, o curioasă formaţiune carstică se constituie într-un alt fenomen rarisim. Aflat la o altitudine de 190m faţă de nivelul şoselei acesta poate rivaliza pe plan naţional numai cu Podul Natural de la Ponoare sau Podul Uriaşilor cum mai este cunoscut. Asupra originii Inelului de Piatră  s-au formulat mai multe ipoteze. Cea mai plauzibilă este că această formaţiune a reprezentat în trecut gura de intrare în peştera Pârlajului aflată în apropiere şi a fost modelat de râul Sohodol ce cu mult timp în urmă curgea pe acolo. Prăbuşirea galeriei ce făcea legătura între Inel şi Peştera Pârlajului ar fi dus la apariţia acestui curios fenomen carstic.
Iată cum în calcarele Cheilor Sohodolului este întipărit tot trecutul acestor locuri cu mii şi milioane de ani în urmă. Cheile Sohodolului sunt un hrisov. Un hrisov de piatră în care trebuie doar să ştii să citeşti.
Mugurel Petrescu

Articolul Lumea de piatră a Sohodolului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Întreaga zonă este de o frumuseţe răpitoare (am văzut în urmă cu ceva timp nişte fotografii de iarnă făcute la Motru Sec ce puteau concura la orice oră cu cele din Laponia, ori cu cele din basmele lui Andersen), iar în acest anotimp când  locurile sunt îmbrăcate cu o vegetaţie aproape luxuriantă fac din respectivul drumeag însoţit de pârâiaşul ce la final se varsă în lac un loc aproape ireal pentru cei dornici să petreacă chiar numai câteva ore în peisajul montan.
„Grataragii”  ce vin prin aceste locuri „la relaxare”, nu ajung până aici ei fiind de regulă cantonaţi (în activităţile lor specifice)  pe malurile  lacului nedorind în ruptul capului să urce pe munte de teamă că vor da nas în nas cu ursul ori lupul.
Ce nu ştiu ei este că de regulă animalele sălbatice simt omul cu mult înainte ca acesta să le vadă întâlnirile nas în nas fiind întâmplătoare, iar poveşti cu vipere care-şi iau coada în gură şi se dau de-a dura ca să te prindă există numai în cărţi şi în imaginaţia celor ce nu de puţine ori la istorisirile respective  încurcă paharele şi nu numai.
Şi uite aşa, pe unde ne ducem şi sperăm să avem parte de locuri şi privelişti care să ne relaxeze dăm peste tot felul de netoţi ce nu prididesc a ne înfricoşa cu tot felul de snoave multe dintre acestea de-a dreptul inventate pentru a se băga singuri în seamă. Ar mai fi o problemă în acele locuri de basm şi asta se cheamă poluarea pe care o seamă de localnici din zonă (căci nu vin cei din Tg Jiu ori Craiova cu deşeurile în portbagaj) o fac să nu mai spunem de (ne-am făcut de data asta  că nu am văzut) resturi de cabluri electrice probabil aruncate de cei ce doresc a  polua ambientul local în ambiţiile lor neroade de a fura şi valorifica tot ce este metal fără a se gândi la consecinţele faptelor.
Noroc că natura  acţionează şi  de această dată, drept dovadă fiind câţiva lăstari de ferigă de munte ai început să crească peste deşeurile respective  acoperind nu peste mult timp întreg locul cu verdeaţa specifică a locului . Rămâne însă pata pe obrazul celor care pentru a-şi potoli apucăturile sau mai bine zis furăciunile ar fi în stare dacă ar fi după mintea lor să dea foc şi la pădure.
Şi asta pentru câteva bucăţi de cablu furate (şi cu izolaţia aruncată alandala)  pe care să le vândă ca să aibă probabil  de băut câteva zile căci banii făcuţi în acest mod cum vin, aşa se duc.
Mugurel Petrescu

Articolul Pe Motru în sus – În umbra Pietrei Cloşanilor apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Izvarna este în opinia specialiştilor un cuvânt  ce tinde să sugereze zgomotul pe care  izvoarele  îl fac la ieşirea de sub stâncile de calcar. Locuri în Oltenia şi chiar în ţară unde există această abundenţă de izvoare nu prea se întâlnesc de aceea faptul că Izvarna ar însemna izvoare este foarte credibil.
Fenomenul  este consemnat  şi în lucrarea  „O vânătoare de păstrăvi la Izvarna” de I. Conea: „Belşugul de apă iese vuind parcă îmbulzindu-se şi fremătând pe loc ca într-un cântec al bucuriei de a fi ieşit la soare. După o vreme  de sub păretele muntelui sub care se adăposteşte satul ca un şir de cuiburi sub o streaşină alt mănunchi de izvoare ţâşneşte fierbând cu un zgomot uşor ca un fel de cântec de departe dinspre inima muntelui. Mai încolo o altă obşte de izvoare. Unele ies din munte lateral, altele apar din fundul unui lac mic izvorând de jos în sus. Te uiţi în fundul lacului şi vezi că e viu. Izvoarele fierb în el venind din jos. Chiar aşa sunt şi numite: fierbători. Alte izvoare ies de sub stânca  de calcar până sub aninişul din partea de apus a satului de unde de sub o stâncă iese  cel mai mare izvor din toate.  Orlea se cheamă, iar unda sa este ca o boare de vânt pentru iarba câmpului.”
Orlea în credinţa localnicilor pe lângă faptul că este una dintre apele cele mai frumoase din regiune are şi cei mai buni  păstrăvi ce se prindeau sau mai bine cum spun vechii izvănari se vânau cei ce practicau această veche îndeletnicire numindu-se „vânători de păstrăvi”. Pentru aceasta era nevoie, povestesc bătrânii,  de un întreg „arsenal” ce cuprindea „ostrii” ceva între furcă şi furculiţă cu cinci până la zece dinţi prevăzuţi cu câte un spin întors şi „văpăi” un fel de torţe făcute din lemn de gorun ori de zadă ce era bătut cu muchea securii până se spărgea, iar apoi era pus la uscat şi folosit pe timp de noapte. Bine îmbrăcaţi şi încălţaţi, combatanţii  erau gata pentru  vânatul cu văpăi. O altă ustensilă ce mai era folosită cu precădere ziua era „ştirbicu” o bâtă de 2m în formă de crosă de hochei cu care se scormonea pe sub răgălii.
Iată ce se chema în vocabularul izvănarilor de altădată  „a vâna păstrăvi” cu văpaiul, ştirbicul şi ostia. Din păcate, toate acestea au fost date uitării cei ce doresc să prindă astăzi  păstrăvi  având o paletă întreagă de lansete, mulinete precum şi tot soiul de musculiţe artificiale ori rotative fără a mai fi nevoiţi să umble prin apă mai ales în perioadele friguroase.
Am părăsit ţinutul bolboroaselor şi fierbătorilor gorjene (după ce mi-am făcut provizia cu apă de la izvorul de care v-am povestit recent) cu convingerea că o serie de proiecte bine concepute şi meticulos puse în practică ar putea face din întreaga zonă un veritabil paradis natural care să încânte privirile  celor ce vor dori să viziteze şi de ce nu să cerceteze frumuseţea ori magia locurilor. Iar cei ce nu cred  să vină negreşit şi să guste apa din izvoarele ce ies la suprafaţă, chiar de sub sprânceana  muntelui, ori dacă au ceva timp să stea urmărind în linişte mişcarea nisipului pe fundul izvoarelor ori ascultând  bolboroseala cu care unele dintre acestea ies la suprafaţa pământului şi   se vor simţi cu siguranţă mai  încărcaţi energetic.
Nici nu se poate altfel pentru că bogăţia de ape vine în aceste locuri în opinia hidrologilor ce au făcut determinări cu trasori tocmai din Retezatul Mic, mai precis din perimetrul Soarbele-Scorota trecând pe sub munţii  Vulcan. Acest lucru  a confirmat ipoteza  că respectiva străpungere hidrologică, ca şi  apa ce alimentează Izvoarele Cernei aflate tot pe teritoriul gorjean şi venind din acelaşi loc al Retezatului Mic să fie considerată cea mai lungă străpungere subterană a apei determinată până acum la nivel naţional.
Mugurel Petrescu

Articolul Hoinar prin ţinutul izvoarelor apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel pot străbate unul sau mai multe din cele 40 trasee montane pedestre principale ori adiacente din Parîng, Vulcan, Godeanu ori munții Cernei,  practica sporturile de iarna  într-o zonă special amenajată (Rânca), deveni exploratori ori doar vizita una sau de ce nu mai multe  din cele peste 2000 peșteri ori avene aflate în zona carstică a Gorjului şi cuprinse în 4 perimetre speologice aflate în apropierea unor chei ori canioane de o frumusețe ireală, își pot încerca măiestria la escaladă ori alpinism  în cele 3 perimetre de alpinism cu trasee omologate de toate gradele, perfecționa tehnicile specifice de mountain bike, curse 4×4 ori off roads și nu în ultimul rând încerca curajul coborând unul din cele două trasee de rafting aflate pe rîurile gorjene  din care unul este cotat printre cele mai dificile la nivel naţional (Defileul Jiului). Toate acestea și nu numai constituie o veritabilă atracție pentru cei ce doresc să se avânte în Cetățile de Piatră de pe Jiul de Sus.
Sporturile montane  chiar dacă nu îmbracă aspectul competiţional oferă practicanţilor o educaţie obligatorie a frumosului şi respectului faţă de natură. Astăzi  muntele este accesibil tuturor celor ce doresc să îl cunoască. Dar acesta păstrează totuşi unele particularităţi dezvăluindu-le numai celor care prin efort şi perseverenţă îi pot învinge greutăţile.
Binefacerile pe care oamenii le dobândesc practicând sporturile montane sunt binecunoscute şi nu vom mai stărui asupra lor. Din nefericire, unii mai puţin pregătiţi cred că le pot avea oricând şi pe orice vreme chiar dacă echipamentul şi condiţia lor fizică sunt necorespunzătoare. Câteodată aceştia reuşesc pentru că muntele este uneori îngăduitor, dar de cele mai multe ori nu.
Un cunoscut alpinist austriac Luiz Trenker transmitea acum mai bine de opt decenii câteva învăţăminte pentru cei ce doreau să practice turismul şi escalada montană. Câteva dintre acestea sunt deosebit de importante şi îşi păstrează mesajul şi  azi pentru cei ce doresc să înfrunte muntele:
-Să nu pleci niciodată într-o ascensiune pentru care nu te-ai pregătit şi să nu pierzi din vedere că trebuie să fi mai tare ca muntele.
-Alege întotdeauna un itinerar realizabil şi dacă vezi că nu îl poţi realiza renunţă.
-Acela care nu ştie să-şi vină singur în ajutor pe munte nu este decât un personaj penibil.
-Posibilităţile celui mai slab  să fie unitatea de măsură a grupului.
-A părăsi un om pe munte poate echivala cu o crimă.
Turismul şi sporturile montane au căpătat în ultimul timp o popularitate din ce în ce mai crescută. Tot mai mulţi oameni  pleacă în timpul lor liber pe  munte. Din păcate mulţi dintre ei nu sunt pregătiţi să o facă şi de aici încep necazurile. Unii dintre ei nu ştiu că o ascensiune montană este deosebită fundamental de o ieşire în oraş, că trebuie să ai echipament şi să te documentezi asupra zonei pe care urmează să o parcurgi şi că începător fiind este nevoie să parcurgi primele trasee cu montaniarzi  experimentaţi de la care ai tot timpul ce învăţa. În fine avantajaţi de dotările existente în ziua de azi mulţi ajung uşor să confunde o escaladă montană cu un chef  la cabană.
Dar pe munte se pot întâlni şi  montaniarzii. Aceştia au o pregătire  şi o experienţă de specialitate care le dă posibilitatea să parcurgă ture dificile până la limita extremă. În decursul anilor au învăţat să cunoască toanele şi capriciile muntelui precum şi modalităţile de a se feri de ele. Deşi cu toţi îndrăgesc muntele, fiecare dintre ei şi-a făcut o specializare într-una  din disciplinele legate de munte. Astfel  putem întâlni montaniarzi specializaţi în alpinism, orientare montană, escaladă, coborârea  râurilor de munte (rafting), speologie, parcurgerea canioanelor, fotografie montană şi speologică.  Toţi sunt conştienţi de rolul lor pe munte,  acela de a promova un turism montan civilizat şi  a contribui la formarea de noi generaţii de iubitori ai muntelui.
Montaniarzii sunt  energici şi săritori la nevoie, chiar dacă nu activează în formaţiuni de salvare montană. Oamenii de munte sunt deosebiţi. Cred că greutăţile, riscul, precum şi  pericolele ce pândesc la tot pasul pe munte îi apropie pe oameni.
Şi pentru că pe munte oamenii se simt mai apropiaţi şi se salută chiar dacă nu se cunosc,  le urăm şi din partea noastră  drum bun şi poteci însorite.
Am dori ca toţi oamenii din lume să fie animaţi de aceleaşi sentimente care îi leagă pe oamenii de munte.
Mugurel Petrescu

Articolul Muntele şi noi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel din Poiana Contului o bună parte din apa Sohodolului se pierde în mai multe  ponoare. Câţiva kilometri în aval apa întâlneşte primul prag de şisturi cristaline şi iese la suprafaţă prin izbucurile Picuel şi Pătrunsa. Pierzând altitudine Sohodolul, străbate un nou perimetru carstic Cheile Vidrei scurte, dar deosebit de spectaculoase finalizate în punctul La Căldare. După  o nouă zonă de şisturi cristaline  Sohodolul intră în ultima şi poate cea mai frumoasă parte a cheilor străbătând Nările, două galerii ovoidale şi tunelul natural La Cuptor în apropierea căruia o cantitate apreciabilă de  apă se pierde în peştera Gîrla Vacii ca după un traseu prin întunecatele hotare ale lumii lui Hades să apară,  în izbucurile Vâlceaua şi Jaleş din nordul com. Runcu. Peştera Gârla Vacii este localizată pe partea dreaptă a cheilor la o altitudine de 320m în apropierea drumului ce face legătura cu complexul turistic. Este o peşteră activă, modelată încă de apa râului Sohodol. Aceasta era cunoscută de localnici cu mult timp în urmă, dar prima explorare şi ridicare topografică a fost făcută în vara anului 1965 de  V.Sencu şi B.Driga din cadrul I.S. Emil Racoviţă Bucureşti când a fost determinată şi poziţia peşterii faţă de izbucurile Vâlceaua şi Jaleş. Deşi este considerată o peşteră tânără şi cu o morfologie încă nedefinită  este  interesantă prin faptul că prezintă unul din rarele cazuri de difluenţă subterană înregistrate la nivel naţional. Iniţial, apa Sohodolului curgea prin galeria din stânga (subfosilă), prin galeria Vâlceaua către izbucul cu acelaşi nume. Deplasarea spre galeria din dreapta (activă) şi realizarea difluenţei  cu galeria Jaleş indică o posibilă deplasare a cursului subteran. Lungimea galeriilor,  ce au putut fi explorate până în prezent însumează 1436m. Interesant este şi faptul că fiind în legătură directă cu Sohodolul şi implicit cu variaţiile hidrologice ale acestuia de la prima explorare şi până în prezent configuraţia galeriilor a fost într-o continuă schimbare în sensul că viiturile ce apăreau pe Sohodol colmatau cu nisip unele galerii deschizând în schimb pe  altele ce nu putuseră fi străbătute până atunci. De aceea şi în ziua de azi o explorare a peşterii poate oferi celor pasionaţi momente unice precum şi posibilităţi de efectuare a  fotografiilor subterane. Bineînţeles că toate acestea trebuie făcute în echipă cu materiale şi echipament specific şi după o temeinică informare asupra condiţiilor meteo pentru a nu fi surprinşi de  viituri în timpul explorării.
Coborând în peşteră după 10-12m întâlnim şuvoiul de apă ce se pierde din Sohodol şi pătrunde în galeria activă. Traversând apa pătrundem în galeria subfosilă a cărei podea este acoperită cu straturi de nisip şi material organic transportat de viiturile ce activează această galerie. Pe tot parcursul ei putem observa culoare de legătură cu galeria activă unde se găsesc depozite de  materiale aluvionare ce formează în unele locuri  adevărate terase. După  aprox. 150m  ajungem în galeria Vâlceaua şi deplasându-ne în susul curentului apei pătrundem în sala de difluenţă. Galeria activă începe de la intrarea apei în peşteră şi se termină  în sala de difluenţă. Pe parcursul ei se pot întâlni praguri de 0,7-1m ce formează mici cascade. De asemenea, se pot observa câteva ramificaţii unele spre galeria subfosilă, altele  impenetrabile probabil în legătură cu galeria Jaleşul. Din sala de difluenţă râul subteran se bifurcă în două ramuri. Spre dreapta (S-V) porneşte galeria Jaleş care după ce străbate masivul de calcar iese la suprafaţă în izbucul cu acelaşi nume. Acesta, alimentat în continuare cu apele izvoarelor Albulescu, Balaurul şi  pierderile Sohodolului din perimetrul Nările formează pârâul Jaleş. Spre stânga (S-E) porneşte galeria Vâlceaua ale cărei ape apar la zi în izbucul cu acelaşi nume sau Gâlciomiţa cum mai este cunoscut în zonă. Galeria în lungime de aprox 350m prezintă două sifoane (ce pot fi penetrate pe ape scăzute ori în perioadele de  secetă severă care pot apărea după opinia hidrologilor în medie odată la 7-10 ani), precum şi câteva ramificaţii din care cea mai importantă este pe partea dreaptă şi unde o parte a apei porneşte pe ea, dispare într-un sorb şi apare probabil în izbucul Jaleş.  Ca parte integrantă a sistemului carstic Sohodol peştera Gârla Vacii este  foarte interesantă putând oferi o multitudine de informaţii legate de evoluţia formelor şi fenomenelor de eroziune.  De asemenea, prin cercetarea  Sohodolului în perimetrul pe care acesta îl străbate pe tărâmul întunecat al lumii lui Hades ar putea fi descifrate o serie de enigme legate de circulaţia subterană a apei în carst.
Mugurel Petrescu

Articolul Râul fără stele apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din judeţul Gorj, fiind  menţionată în documente din secolul XV ca târg şi ca reşedinţă a „Bănişorilor de Tismana”. Însă cel mai probabil  aceasta era cunoscută mai demult datorită Mănăstirii Tismana aşezată „ca o poliţă prinsă în coasta muntelui” după cum spunea vestitul călător Paul din Alep în anul 1657 când a vizitat-o.
În apropiere, la Topeşti, se află cea mai întinsă rezervaţie de castani comestibili din ţară care se întinde pe o suprafaţă de peste 60 hectare. Asupra prezenţei castanului comestibil în zona Topeşti – Tismana au fost emise de-a lungul timpului mai multe păreri şi ipoteze:
Prima dintre ele susţinută de A. Ionescu consideră prezenţa castanului comestibil pe aceste locuri ca o continuare din era terţiară până în zilele noastre. Într-o a doua ipoteză se presupune că aceştia ar fi fost  plantaţi de coloniştii romani în epoca de colonizare a Daciei. În sfârşit într-o a treia ipoteză susţinută de I. Conea se presupune aducerea şi plantarea castanului comestibil de către călugării ce au venit din sudul Dunarii pentru întemeierea Mănăstirii Tismana. De aici el s-ar fi răspândit în toate direcţiile, dar a rezistat vremurilor numai pe ’’picioarele de munte’’ formate din roci calcaroase şi favorizat de climatul submediteranean existent aici. În aceste perimetre, temperaturile medii anuale sunt mai ridicate cu 2-3 gr C comparativ cu zonele depresionare, iar luna cea mai rece a anului (ianuarie)  are pe aceste locuri în proporţie de 80% valori ale temperaturilor medii zilnice pozitive.
Alături de castanul comestibil, în această ambianţă climatică mai creşte alunul turcesc, scrumpia, iedera precum şi liliacul sălbatic ce formează adevărate păduri ,cum ar fi cea de la Ponoare unde se întinde pe o suprafaţă de peste  20 hectare.
Turistic vorbind, zona Tismana dispune de un  potenţial apreciabil ce a început să fie valorificat la standardele  comunitare. Astfel se pot efectua excursii sau ascensiuni spre creasta Vâlcanului, culoarul Jiu-Cerna, traversarea spre Jiul de Vest ori spre Valea Cernei şi a Motrului. Trebuie doar ca cei ce doresc petrecerea timpului liber pe aceste locuri să fie mai atenţi la conservarea ambientului natural şi nu în ultimul rând la aruncarea deşeurilor provenite din diverse activităţi în zonele ori ariile protejate (o să  trec în curând pe valea Tismanei să văd cum mai stau treburile cu deşeurile aruncate alandala,  nu de puţine ori  chiar de localnici. Căci nu cred că vin turiştii cu resturi din construcţii ori moloz în portbagaj şi le aruncă pe marginea râului mai ales că pe acele locuri există chiar nişte panouri de  informare cum că ne aflăm într-o arie protejată  dacă nu mă înşel unde acest fel de deversări sunt strict interzise).
Amatorii de speologie au la dispoziţie peşterile Gura Plaiului, Cioarei (unde au fost descoperite cele mai vechi urme ale locuirii peşterilor din ţară), Cioaca cu Brebenei şi nu în ultimul rând cavităţile din perimetrul Cloşani- Motru Sec dezvoltate în zona platformei de eroziune carstică Gornoviţa.
Perimetrul Tismana este  favorabil şi dezvoltării agroturismului, cea mai ecologică formă de turism datorită lipsei aproape în totalitate a factorilor  poluanţi, precum şi a conservării   intacte a datinilor şi obiceiurilor populare.
Mugurel Petrescu

Articolul Pădure unică de castani comestibili la Topeşti apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Locurile pe care râul le parcurge prin mai multe sate gorjene până la unirea cu Jaleşul şi de acolo mai departe în călătoria sa  spre sud par desprinse din filmele documentare ce prezintă  regiunile Europei şi nu numai.
Repeguşuri urmate de toaie adânci, vegetaţia ce acoperă în unele locuri malurile cu totul formând  culoare unde râul le străbate  ca printr-un veritabil tunel şi nu în ultimul rând cântecele  ori chiar zgomotele vietăţilor pădurii toate acestea formează  un veritabil ecosistem ce poate destinde ori încărca energetic până şi pe cei mai stresaţi semeni de-ai noştri după o perioadă petrecută prin aceste locuri de vis.
Păcat că totul este „băgat în ceaţă” cum se spune pe româneşte de inconştienţa câtorva localnici din Stroieşti care-şi aruncă resturile din construcţii ori gospodăriile personale direct pe malul râului pe lângă poluarea factorilor ambientali locali urâţind şi locurile care repet par desprinse din canalele de călătorii  ce urmăresc promovarea potenţialului zonelor prezentate.
Îmi exprimam cu ceva timp în urmă opinia că la nivelul comunităţilor locale cu astfel de probleme educaţia celor ce nu înţeleg că în condiţiile actuale aruncarea resturilor din gospodărie pe malul apelor este inacceptabilă ar trebui făcută atât prin mass-media locală, cât şi de liderii comunităţilor în cauză . Lideri ce ar trebui să se implice direct în stoparea depozitărilor de reziduri pe malurile apelor ce le tranzitează localităţile pentru că organele abilitate (se ştie foarte bine care sunt acelea) dau amenzi administraţiilor locale. Iar banii ce se plătesc sunt din bugetele locale bani ce ar putea fi folosiţi mai bine în acoperirea altor nevoi ale comunităţilor în cauză.
Îmi povestea cu ceva timp în urmă un primar care s-a implicat personal în stoparea depozitării deşeurilor pe malurile apelor  că a fost ameninţat în toate felurile de consătenii săi de la faptul că nu va mai fi votat  până că o să-i ia casa foc (aşa din senin).
Dar aşa cum vă spuneam pe la începutul zicerii mele, în condiţiile actuale de aderare a României la structurile comunitare, aceste fapte sunt  inacceptabile şi nu mai trebuie să continue sub nicio formă.
Pentru că la ora actuală există şi am văzut containere de la cele de 1,1 mc până la cele mari parcă de 14 mc amplasate în diverse locuri în comunităţile rurale pentru ca respectivele resturi de molozuri ori deşeuri să fie aruncate de localnici în ele şi apoi transportate în locurile special amenajate.
Resturi din construcţii ori  gospodării au fost şi or să mai fie şi de acum înainte. Ce trebuie schimbat radical (şi sunt iarăşi nevoit să mă repet ) este percepţia comunităţilor faţă de acestea.
Adică faptul că nu mai pot fi aruncate fără nicio răspundere şi că eventualele sancţiuni primite se plătesc din banii comunităţii, bani ce se pot folosi mai eficient în alte activităţi  să nu mai vorbim de cheltuielile de ecologizare ale perimetrelor respective efectuate de cele mai multe ori tot din banii comunităţii.
Mugurel Petrescu

Articolul Ecojurnal – “Colo-n vale la Stroieşti” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

De fiecare dată când an trecut prin acest veritabil ţinut al izvoarelor am observat la unul dintre acestea faptul că veşnic era lume cu tot felul de recipiente în care luau apă. Fie vară ori iarnă la respectivul izvor localizat undeva la marginea drumului ce leagă Costenii de Izvarna în vecinătatea captării amenajată pentru o parte a municipiului Craiova lume adunată din tot ţinutul după cum recent îmi mărturisea un localnic pe care l-am întrebat, umplea tot felul de recipiente cu apa de la respectivul izvor cu toate că în acel perimetru se aflau o mulţime de surse similare de apă (de fapt se spune că numele de Izvarna ar veni chiar de la izvoare, aici existând menţiuni ale reputatului I. Conea în urmă cu mai bine de opt decenii asupra bogăţiei de ape ce iese la suprafaţa pământului în cum sunt numite popular bolboroase ori fierbători).
Recent pe când treceam pe acolo am fost intrigat de lumea ce sta la coadă ca să ia apă de la respectivul izvor şi atunci „mi-am luat inima-n dinţi” şi i-am întrebat pe respectivii de ce iau apă numai de acolo când mai sunt o veritabilă salbă de surse de apă în apropiere. Răspunsul lor a fost să-mi iau un pahar ori o sticlă pe care să le umplu cu apa din respectivul izvor şi să o gust. Ei şi după ce mi s-a făcut loc şi „peste rând” să iau apă după ce am gustat-o am rămas mut. O apă excepţională, gustoasă (dacă aş putea spune aşa) ce-ţi potoleşte imediat setea, nici rece, nici caldă numai bună de băut în aceste zile şi parcă (dacă nu mă înşel) aducând crâmpeie  din mireasma muntelui pe care l-a părăsit cu puţin timp în urmă pentru a ieşi la lumina zilei.
Tot un localnic ce-şi umpluse tot portbagajul cu sticle şi damigene din acea apă mi-a mărturisit (parcă ascuns să nu-l audă ceilalţi) că este din acele locuri şi ştie că un consătean de-al lui a dus probe de apă la Bucureşti, iar respectivele probe au ieşit mai bune ca însăşi captarea ce asigură apă pentru o parte din Craiova aflată din apropiere. Şi m-a îndemnat să mă uit la un detaliu. Pe tot locul unde apa iese la suprafaţă (captare realizată de un consătean de-al lui în urmă cu 8-9 ani) nu se vede pic de muşchi ori vegetaţie ce de regulă apare la zonele umede cum este cazul nostru. “Cine ştie, mă gândesc eu în timp ce constat că aşa este”. Îmi spunea cineva de specialitate (ce la ora actuală este în echipa unei prestigioase reviste de ştiinţele naturii şi turism) că apa ce apare prin aceste locuri vine de departe de undeva din Retezatul Mic (porţiunea calcaroasă a acestui masiv montan) mai precis din zona Soarbele şi Găuroaie  care după ce străbate Vâlcanul  pe sub el apare în mai multe locuri dintre cele mai cunoscute fiind Izvoarele Cernei şi puzderia de izvoraşe mai mari ori mai mici din perimetrul Izvarna. Cine ştie ce roci ori  ce energii telurice străbat firişoarele de apă prin subteran pentru ca unindu-şi forţele să apară la suprafaţă încântându-ne ochiul şi în acelaşi timp potolindu-ne setea cu apa (pe care sunt nevoit să repet având o calitate excepţională o veritabilă apă vie ce  multe comunităţi chiar din Occident ar da orice să o aibă) ce parcă ne înviorează chiar şi pe cea mai caniculară perioadă.
Dar cel mai bine ar fi dacă cei doritori de a gusta o apă de munte, o adevărată apă vie aflată în spaţiul gorjean ar merge pe acele meleaguri de un pitoresc fără egal. Fie că o vor lua pe la Costeni fie pe la Pocruia în apropierea staţiei de apă ce duce lichidul vital vieţii spre Craiova vor vedea pe marginea drumului un izvoraş  amenajat aşa cum spuneam prin grija unor localnici cu suflet mare vopsit în alb şi cu un gărduleţ  verde.
Iar în apropierea acestuia cei curioşi mai pot vedea o multitudine de mici izvoraşe ce fac parcă să fiarbă fundul apei râuleţului care trece prin apropiere (de unde şi denumirea de fierbători de nisip) ce aduc la rândul lor firişoare de apă încărcate aşa cum vă spuneam cu energiile telurice ale Lumii lui Hades la suprafaţă spre desfătarea ori de ce nu meditaţia a celor ce au câteva minute la dispoziţie ca să urmărească fascinantul joc al apei cu firele de nisip ce se desfăşoară ochiului.
Mugurel Petrescu

Articolul În căutarea „apei vii” la Izvarna apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Observatorul estival – Autodisciplina, singura soluţie? apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Acum, odată cu parcurgerea drumului, pe lângă faptul că respectiva cale de acces se afla în modernizare cu lăţirea şi consolidarea părţii carosabile (ori probabil crearea benzilor pentru ca în deplasarea lor bicicliştii să nu încurce traficul auto) adevăratele mormane de gunoaie existente pe margine dispăruseră cu totul locurile fiind în momentul trecerii mele pe acolo (când am făcut şi fotografiile) relativ curate. Este necesar la nivelul comunităţilor ce sunt legate de respectivul drum (şi nu numai) să se explice localnicilor de către autorităţile locale că aruncarea resturilor menajere ori din construcţiile personale pe malul pâraielor ori drumurilor nu mai este demult o soluţie acceptată nici măcar în mediul rural, iar în urma acestor nereguli organele de resort pot aplica amenzi “generoase” care sunt plătite din bugetele locale. Adică din banii tuturor localnicilor ca să o spunem mai pe româneşte. Iar banii respectivi ar putea fi folosiţi mult mai eficient în acoperirea unor nevoi reale ale comunităţii, ca să nu mai vorbim de aspectul total inestetic al locurilor unde sunt aruncate de cele mai multe ori la adăpostul întunericului acele mizerii.
Pentru că în ziua de azi când protejarea mediului şi a factorilor ambientali locali a devenit o necesitate stringentă, educaţia membrilor comunităţilor atât la nivel de administraţii locale, precum şi prin mass-media pentru prevenirea deversărilor de deşeuri poate fi răspunsul nostru la problemele actuale de mediu atât pe plan local, cât şi chiar la nivel naţional.
Mugurel Petrescu

Articolul Autorităţile din Peştişani au făcut curăţenie la Brădiceni apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Tocmai de aceea în aceste zile  este o veritabilă afluenţă de turişti  ce  vor să petreacă fie şi numai câteva ore în decorul de excepţie al Cheilor Galbenului ori să „tragă” o tură montana şi de ce nu chiar un week-end în lumea de piatră a carstului gorjean. Partea pozitivă este că acum când nu numai parcarea din faţa peşterii dar şi locurile de-a lungul Galbenului sunt pline  cu turişti   curăţenia în zonă  este bună. Meritoriu este şi faptul că au dispărut cerşetorii şi cei ce umblau printre mese ori autocare să ceară bani pentru tot felul de nevoi închipuite ori inventate. La ora prezenţei mele pe acolo se afla chiar un agent din partea Poliţiei Locale Baia de Fier ce se străduia să păstreze starea de normalitate şi să ferească turiştii de eventuala cicăleală a “specimenelor” locale.
Mai există situaţii în care vacile satului îşi găsesc loc “să cugete” exact pe carosabilul drumului din chei generând iritări din partea automobiliştilor ce vin sau pleacă de la peşteră dar asta nu este un capăt de lume. Făcând haz de necaz putem spune chiar că simpaticele rumegătoare  sunt  o prezenţă acceptată în tabloul  agroturistic local. Acum la afluenţa de turişti care este „în chei” cred că este de bun augur ca reprezentanţii poliţiei locale să fie prezenţi  şi să încerce a prevenii excesele unor turişti atât la capitolul comportament cât şi la aruncarea la întâmplare a deşeurilor menajere. Pentru că în locaţia mai sus menţionată există  containere pentru gunoaie şi nu numai. Trebuie doar ca unii dintre cei ce doresc petrecerea timpului în natură să fie “traşi de mânecă” ori să vadă că locurile sunt păstrate curate şi poate se vor simţi şi ei să nu mai arunce gunoaiele la întâmplare.
Mugurel Petrescu

Articolul Turism în condiţii optime la Baia de Fier apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Cu binecunoscuta lor formă aeriană ce taie aparent fără efort văzduhul pe aripile a căror geometrie i-a inspirat în cel de-al doilea Război Mondial chiar pe constructorii germani în construcţia unui avion cu aripile ca ale pescăruşului (vorbim despre celebrul şi în acelaşi timp temutul pe atunci avion Stuka) planează pe cerul serii după ce probabil s-au întors de la pescuit din bălţile ori porţiunea îndiguită a Jiului.

Prezenţa acestora prin zona subcarpatică se datorează, după cum ne mărturiseau mai mulţi naturalişti şi specialişti în protejarea factorilor ambientali locali, curăţirii apei Jiului şi odată cu acesta şi a bălţilor din proximitatea Tg-Jiului unde aceşti veritabili acrobaţi ai aerului găsesc acum hrană suficientă.
Pentru cei care au câteva minute la dispoziţie, ca dimineaţa când pleacă, ori seara când se întorc de “la baltă”, să le observe spectacolul de virtuozitate aeriană însoţit de ţipetele inconfundabile ce multora le amintesc de mare vor avea poate o stare de relaxare pentru o bună perioadă.

Iar cei ce vor avea privilegiul ca într-o noapte cu lună plină să le vadă siluetele întocmai ca nişte torpile albe pe cerul senin şi să le asculte sunetele asemănătoare cu cântecul balenelor din abisurile albastre ale Terrei vor înţelege cu siguranţă de ce mai există oameni care merg la mare nu pentru aglomeraţia ori furnicarul uman al litoralului, ci numai ca într-o dimineaţă când discul solar atinge spuma mării întocmai ca la facerea lui Pegas, primele raze lucind diamantin în ascuţişul tridentului lui Neptun, să poată admira la Tuzla ori Agigea plecarea pescarilor în larg, plecare însoţită de acrobaţiile virtuaselor înaripate venite parcă spre a le ura noroc şi “recoltă” bogată. Aproape inutil să mai precizăm că pescăruşii, împreună cu rudele lor mai mari albatroşii sunt îndrăgiţi de cutreierătorii apelor ce nu ezită să le arunce peşte ori să le ofere loc de odihnă când îi văd pe mare pentru că prezenţa acestora este cel mai bun indiciu că sunt în apropierea ţărmului.
Mugurel Petrescu

Articolul Pescăruşi la Târgu-Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Mai zilele trecute, pe când citeam într-o publicaţie că pentru berze este chiar o directivă europeană ce le monitorizează efectivele, precum şi şederea în ţara noastră, îmi zic că ar fi nimerit să dau o tură prin perimetrul mai sus menţionat ca să văd cum mai evoluează tinerele vieţuitoare pe care ultima dată le văzusem în cuiburile plasate pe stâlpii electrici şi unde spre lauda lor lucrătorii şi implicit şefii lor montaseră un fel de grilaje pentru ca odată construite cuiburile să nu încurce distribuţia curentului electric în zonă.
Spre surpriza mea (căci nu credeam că în acel interval de timp s-ar putea petrece ceva semnificativ) cuiburile în cea mai mare a parte a lor erau pline de puii ce aşteptau (la ora prezenţei mele acolo) întoarcerea adulţilor de pe locurile mlăştinoase din împrejurimi (unde chiar din primăvară îmi exprimasem opinia că aceste înaripate îşi pot găsi facil hrana pentru ele, cât şi pentru puii care acum erau mărişori cu poftă de mâncare pe măsură).
Intrând în vorbă cu nişte puşti ce se jucau pe la porţi am fost convins de către aceştia să mai stau puţin că urmează ca adulţii să vină să-şi hrănească puii şi o să am parte de un spectacol pe cinste. Într-adevăr, nu după mult timp au venit bărzoii de la baltă probabil cu hrana îngurgitată şi au început să o împartă la puii ce până atunci stătuseră cuminţi, parcă ştiind că peste puţin timp or să primească de mâncare. Trebuie să mărturisesc că aşa cum am fost în primăvară de-a binelea impresionat de jocul aripilor şi „toaca” din plisc a acestor simpatice păsări şi acum la sosirea în cuib în prezenţa puilor ce probabil cunoşteau ritualul, adulţii au avut un program de-a dreptul mistic ce m-au dus cu gândul la şamanii amerindieni şi incantaţiile lor ancestrale de evocare a lui Quazelcatal (Şarpele cu Pene).
Ce să mai spun în faţa spectacolului oferit m-am simţit ca un personaj din producţiile supranaturale ale canalelor de călătorie dedicate ipotezei existenţei pe teritoriul american a Păsării Tunetului (intrată în folclorul apaşilor) al Şarpelui Curcubeu din emisfera australă (în credinţa aborigenilor) ori în nu mai ştiu ce munţi îndepărtaţi a lui Yeti. Poate că de aceea berzele au fost iubite de comunităţile umane în preajma cărora au poposit de-a lungul vremurilor. Am auzit că acestea erau considerate sfinte pe vremea romanilor, în multe culturi aflându-se în ipostaze de-a dreptul mistice, uciderea unei astfel de vietate fiind un păcat capital. Bineînţeles că nu vor putea vreodată să audă (ori mai ştii?), dar din partea noastră nu le putem ura “juniorilor “ce zi de zi fac exerciţii de zbor decât să aibă puterea să străbată ruta lor de migraţie ce merge tocmai până în Egipt. Şi să vină la anul tot pe aceste locuri unde sunt cuiburi goale numai bune pentru amenajat de puii de acum deveniţi peste timp adulţi în toată firea.
Mugurel Petrescu

Articolul Culoar de antrenament pentru berze între Teleşti şi Şomăneşti apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Pentru că respectivele amenajări făcute prin urbe (mă refer la locurile îngrădite cu plasă) tocmai de aceea (zic eu) că au fost realizate, să protejeze zona containerelor de împrăştierea conţinutului prin cartiere, iar molozurile pot fi colectate (aşa cum am mai văzut prin alte locuri chiar în mediul rural) în containere speciale cumpărate ori închiriate de la societăţi de salubrizare. Şi unde lumea să arunce numai resturile din construcţii, care apoi să poată fi evacuate şi nu ca în cazul de faţă când au fost aruncate în ţarcurile îngrădite pentru containerele de gunoi, iar acestea au rămas “pe afară” .
Adică aşa un fel de “viceversa” cum spunea simpaticul actor de care vă aminteam mai înainte. Pentru ca dotările în care s-a investit să-şi aibă menirea, iar locuitorii respectivelor cartiere să fie feriţi de împrăştierea gunoaielor mai ales acum pe căldură, cu toate consecinţele negative ce pot decurge de aici.
Mugurel Petrescu

Articolul Molozul se depozitează în ţarc în urbea lui Mazilu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Şuşiţa Verde a redevenit curată apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Într-una dintre aceste umblări de la Tismana am luat-o pe drumul de sub munte, mai precis prin Gornoviţa (nume ce a dat denumirea unui întreg fenomen de eroziune la nivel naţional), Topeşti (unde se află cea mai întinsă pădure de castani comestibili din ţară), iar după parcurgerea unei porţiuni de un pitoresc aparte să ajung la Boroşteni (unde în apropiere, mai precis la Peştera Cioarei au fost descoperite rămăşiţe ale vieţii omului pe acele locuri, spun unii cele mai vechi din Europa), iar Piatra Boroştenilor veghează locurile întocmai ca o santinelă, pentru ca apoi să trec prin Peştişani, să mă abat pe la Runcu şi ieşind la Leleşti spre oraş.
Spre plăcuta mea surprindere, locurile de pe marginea drumului dintre Topeşti şi Vâlcele unde văzusem şi semnalasem veritabile movile de molozuri şi alte resturi din construcţii erau acum curate cu toate rezidurile ridicate şi terenul nivelat. Ar trebui ca pe viitor administraţia locală să atenţioneze comunităţile că astfel de fapte să nu se mai producă sau chiar cum am văzut în câteva comune să achiziţioneze ori închirieze containere de la societăţile de salubrizare gorjene şi să le amplaseze în locuri cunoscute, iar gospodarii să arunce resturile din curte în acele containere care să poată fi periodic golite şi să fie evitată pe viitor depozitarea la întâmplare a acestora. Şi în locul aflat la ieşirea din Dobriţa spre Leleşti, mi-am mai abătut drumul unde de asemeni semnalasem mai demult aruncarea unor cantităţi deloc neglijabile de resturi din construcţii ori gospodării. Un loc de o frumuseţe aparte, de unde dacă ai noroc de cer senin şi un pic de vânt care să clarifice atmosfera poţi vedea o bună parte a crestei Vâlcanului cu sătucurile presărate la poalele sale ca pe nişte poliţe, iar pe fundal Pleşa Sohodolului străjuind zarea întocmai ca un bastion din vechime locul arăta curat probabil în urma unei acţiuni a administraţiei de acolo. Pitorescul locului poate trece nebănuit de cei ce trec chiar de mai multe ori pe zi pe acolo, dar grăbiţi ori cu grijile cotidiene pe cap ezită să oprească, fie chiar pentru câteva minute pentru a contempla peisajul ce este fără seamăn şi impresionează ochiul. Vegetaţia abundentă, flori de câmp în cele mai vii culori, lanuri de grâu în pârg, veritabile covoare de sânziene ce în ceasul serii foşnesc şi se mişcă într-un ritm aproape mistic la adierea vântului şi nu în ultimul rând fântâna cu umbrar şi masa cu băncuţele de-o parte şi de alta făcute probabil pentru săteni ori trecătorii care fiind prin acele locuri pe ploaie ori caniculă să se poată adăposti şi de ce nu potoli setea, sunt tot atâtea motive ca şi pe viitor aceste locuri să rămână curate fără a mai fi urâţite de tot felul de deversări ori aruncări de deşeuri.
Pentru că toate lucrările de ecologizare şi refacere a factorilor ambientali locali costă, iar cheltuielile sunt suportate din bugetele locale luându-se banii poate de la alte necesităţi ale comunităţilor. Şi asta numai pentru faptul că unii dintre membrii lor nu au înţeles că în contextul actual nu mai este permisă depozitarea ori aruncarea la întâmplare a deşeurilor, existând proceduri ori programe specifice la nivel local care să preîntâmpine aceste apucături ce denotă lipsa de respect atât faţă de vecini, cât şi de comunitatea în care vieţuiesc.
Mugurel Petrescu

Articolul Perimetre “amendate”, ecologizate de autorităţi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Pe lângă unul dintre acestea obişnuiam să opresc de câte ori veneam prin zonă şi sincer să fiu mă bucuram că locul era curat, fără omniprezentele PET-uri, ambalaje ori cutii de bere. Fiind acoperit de vegetaţie oferea o umbră deasă pentru perioadele caniculare când în alte locuri abia se putea respira din cauza căldurii. Şi maşina se putea parca lejer în tunelul umbros, iar pârâiaşul ce curgea prin apropiere oferea pe lângă pitorescul locului briza de răcoare pe care orişicine şi-ar fi dorit-o într-o zi caniculară.
Poposind însă pe acolo cu ceva timp în urmă, am fost neplăcut surprins că respectivul loc despre care vă spuneam mai înainte că era ca un sanctuar în miniatură, arăta jalnic. Mai mulţi pomi fuseseră tăiaţi (probabil de pădurari în cadrul programelor specifice), dar problema era în altă parte. Odată cu tăierea pomilor ori cu încărcarea lor în camioane, peisajul a fost urâţit astfel că apa pârâiaşului ce cobora din munte şi se vărsa traversând drumul printr-un tub de ciment a fost deviată pe mijlocul drumului, respectivul tub ce asigura scurgerea apei pârâiaşului în Tismana fiind înfundat de pământ ori aluviunile aduse după lucrare. Astfel că peisajul cu drumul inundat şi apa curgând haotic cu toate că acel loc fusese prevăzut cu evacuare în Tismana era jalnic (vorbim de perimetrul aflat în dreptul stâlpului Renel nr. 103).
Cred că este nevoie ca aceia ce din necunoaştere ori rea voinţă au înfundat respectiva scurgere a pârâiaşului inundând atât drumul (şi s-ar putea ca apa în exces aflată pe el să-l afecteze în timp), cât şi porţiunea cu vegetaţie de pe malul Tismanei să treacă grabnic la fapte şi să desfunde porţiunea ce traversează drumul pentru ca apa să nu mai băltească, dând locului pe lângă un aspect total inestetic şi un pericol potenţial de degradare a întregului perimetru prin acţiunea necontrolată a apei.
Un alt aspect ce m-a mâhnit a fost că deşi un panou ne aduce la cunoştinţă că ne aflăm pe teritoriul unei arii protejate, precum şi într-o rezervaţie botanică, bucăţi de izolaţii de la cabluri furate de cine ştie unde stau abandonate prin acele locuri după ce metalul a fost dus probabil pe la vreun centru de recuperare urâţind locurile. Şi este păcat pentru că peisajul este cu adevărat unul de excepţie pornind de la bogăţia florală până la locuri cu adevărat pitoreşti ce pot într-adevăr oferi posibilităţi pentru relaxare, chiar şi pentru câteva ore în mijlocul naturii. Dar toate acestea cu respect faţă de factorii ambientali locali şi cu grijă ca după plecarea noastră locurile să rămână aşa cum le-am găsit.
Mugurel Petrescu

Articolul Pârâul de pe valea Tismanei apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul În debutul sezonului turistic – “La peşteră” este curat apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Nici distanţa faţă de Târgu-Jiu nu este mare astfel şi cei ce vor să se relaxeze cu o minimă cheltuială o pot face cu prisosinţă în decorul de un verde crud aflat pe malurile apei. “Baiul” cum zic ardelenii este că tot prin aceste locuri s-au învăţat şi mai mulţi localnici certaţi cu civilizaţia să arunce tot felul de resturi de prin gospodării. Şi în susul Jaleşului (pe undeva lângă fostul pod al mocăniţei) se mai aruncă într-un fel de groapă improvizată într-o adâncitură a solului tot felul de resturi menajere din construcţii, ca să nu mai vorbim iarăşi despre deja omniprezentele PET-uri de toate formele şi mărimile aruncate fără nicio noimă de multe ori chiar în albia râului ce le poartă la vale în unele locuri formându-se adevărate grămezi pe cursul apei la câte vreun obstacol.
Zilele trecute când apele mai multor râuri au fost crescute din cauza condiţiilor meteo, acestea au măturat şi cărat la vale tone de reziduri, cele mai multe ale activităţilor umane din amonte ori a deversărilor făcute fără nicio responsabilitate.
Nu este singurul caz prezentat în paginile ziarului, de aceea sunt de părere că este nevoie de o veritabilă „cruciadă” atât din partea factorilor în drept, cât şi a mass-mediei prin localităţile aflate pe malul apelor în scopul conştientizării locuitorilor că a arunca la nimereală resturile din gospodării ori alte activităţi umane în apă nu mai este de mult o soluţie acceptată în contextul actual când ecologia şi protejarea factorilor ambientali locali au devenit activităţi primordiale la nivelul comunităţilor şi nu numai.
Să nu mai vorbim că întregi ecosisteme pot fi poluate cel mai adesea grav, iar pentru refacere se cere timp şi adesea sume importante de bani. Pentru că în multe dintre localităţi există servicii locale de salubritate, de aceea aruncatul la întâmplare ori mai grav în albiile râurilor devine de neexplicat. Iar cât de curând diferenţele dintre sat şi oraş în domeniul utilităţilor aproape că nu se vor mai cunoaşte. De aceea, cred că la nivelul comunităţilor rurale trebuie implementate de pe acum principiile traiului ecologic şi nu în ultimul rând avertismentul că unele activităţi ce produc dereglarea ecosistemelor locale pot avea repercursiuni serioase la nivelul întregii comunităţi.
Mugurel Petrescu

Articolul “Cruciadă” ecologică împotriva gunoaielor de la Corneşti apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Aşa că am trecut şi eu pe la mănăstire, în vecinătatea căreia de ceva timp se lucrează la muzeul despre care am relatat în paginile Gorjeanului de mai multe ori aşteptând vremea când se vor aduce exponatele şi se va face deschiderea oficială. După cum se poate vedea în fotografiile făcute cu acea ocazie, într-adevăr, porţiuni din tencuiala ori vopsitoria exterioară din dreptul intrării căzuseră ori fuseseră afectate de igrasie de la apa ce probabil se infiltrase prin tavan. “Păcat, vorbesc eu singur. Căci urmărisem aproape toate fazele lucrării cu fotografiile de rigoare, chiar şi amplasarea hidranţilor în caz de incendii şi nu mi se păruse că ceva nu ar merge bine. Dar iată că aşa cum se zice s-au înecat ca ţiganul la mal (pardon romul am vrut să zic)”. Bine că mai este ceva timp până la inaugurarea oficială (că am văzut că şi asfaltarea drumului s-a făcut până în centrul localităţii) urmând (bănuiesc eu) ca până la respectiva festivitate lucrarea să ajungă până la platoul din faţa mănăstirii.
Căci ar fi de râsul curcilor ca la inaugurare (unde se aşteaptă prezenţa înalţilor oficiali din cadrul BNR, prelaţi BOR şi nu în ultimul rând ai celor locali şi judeţeni) porţiunea din faţa intrării să arate ca acum ori mai rău în timpul ceremoniei să se mai desfacă bucăţele de tencuială, iar toată festivitatea să devină o circotecă numai bună de dat „la cârcotaşi”.
Pentru că istoria tezaurului cu toate frământările şi vicisitudinile acelor vremuri când evenimentele politice şi militare au impus ca cea mai bună soluţie depozitarea tezaurului în peştera din vecinătatea Mănăstirii Tismana nu ar merita aşa ceva. Şi încă un amănunt ce mi-a fost istorisit de către un bătrân din zonă. Se spune că odată cu tezaurul, întreg muntele din dreptul mănăstirii şi al peşterii a fost umplut cu dinamită astfel că dacă evenimentele acelor vremuri tulburi se precipitau şi nu mai era nici o soluţie de salvare a tezaurului dinamita ar fi fost detonată şi totul ar fi fost astupat de stânci până în drumul ce şi astăzi însoţeşte apa Tismanei în curgerea sa zglobie la vale.
Mugurel Petrescu

Articolul Cade tencuiala de pe recent inauguratul Muzeu al Tezaurului de la Tismana apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Gardiştii au depistat deja mai multe nereguli, pe această linie, la primăriile controlate, pentru care s-au dispus diverse măsuri sancţionatorii. Controalele au la bază numeroase sesizări ale cetăţenilor din judeţ care reclamă existenţa unor gropi de gunoi necontrolate. Cele mai multe sesizări sunt legate de gropi de gunoi ilegale în special la Târgu-Cărbuneşti şi Padeş. “În judeţ au apărut fel de fel de operatori de salubrizare care nu ştim unde duc gunoaiele. Planează un mare semn de întrebare asupra acelor primării care încheie contracte cu aceşti operatori, deoarece le pierdem urma şi nu ştim unde ajung gunoaiele, ajungem apoi în situaţia ca deşeurile să fie îngropate sau abandonate. Au fost ceva informaţii legate de existenţa unor depozite necontrolate în zona Târgu-Cărbuneşti, parţial confirmate şi în zona Padeş mai sunt ceva probleme”, a spus Gheorghe Sanda, comisar-şef Garda de Mediu.
De altfel, Gorjeanul a sesizat existenţa unor nereguli de acest timp în cele două localităţi conduse de edilii Mazilu şi Troacă, dar primarii nu au mişcat un deget să le remedieze.

10.000 de lei amendă pentru Primăria Aninoasa
Deja comisarii de mediu au sancţionat Primăria Aninoasa cu 10.000 de lei pentru că la nivelul localităţii nu a fost constituit un sistem de colectare a deşeurilor de la populaţie. Controlul Gărzii de Mediu Gorj la primăriile din judeţ se va finaliza în luna mai.
Anamaria Stoica

Articolul Mazilu şi Troacă, “groparii” luaţi în vizor de Garda de Mediu Gorj apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Căci altfel cum s-ar putea explica distrugerea continuă a lucrărilor artiştilor plastici de atunci cu toate că şi anul trecut s-au strâns aşchiile de piatră (o parte chiar de mine care le-am adunat şi depozitat pe malul Bstriţei) iar locul părea curat.

Iată că acum în proximitatea începerii sezonului turistic tot felul de “netoţi” aflaţi (probabil) în lipsă de ocupaţie au deteriorat din nou sculpturile plăsmuite acum mai bine de trei decenii astfel încât dacă cei veniţi pentru vizitarea casei memoriale a Titanului de la Hobiţa vor dori să vadă şi lucrările din luncă ar fi total dezamăgiţi de modul cum este respectată memoria maestrului (căci să nu ne ascundem după deget manifestrile gen Brâncuiana s-au dorit a fi un omagiu adus celui ce avea să fie numit peste timp Printele Sculpturii Moderne ).

Să nu mai vorbim de faptul că respectivele lucrări de artă (pe care se mai poate vedea numele artiştilor ce au trudit vrând să-şi lase amprenta artistică pe aceste locuri) par să se încadreze cum nu se poate mai bine cu peisajul format din câţiva pomi crescuţi dintr-o singură rădăcină cu un aspect ciudat , tufe viguroase de fructe ale pădurii ori brusturi cu frunzele cât pălăria de paie şi nu în ultimul rând poieniţa în care au fost amplasate sculpturile totul dând locului un aspect mistic făcut parcă “la comandă” pentru respectivul ansamblu sculptural.

Din discuţiile cu o localnică aflată cu caprele la păscut am reţinut că respectivul teren ce găzduieşte sculpturile nu ar fi fost revendicat de nimeni şi chiar de-ar fi ce bucurie să ai tu potenţalul proprietar al locului să distrugi nişte lucări de artă plastică cărora (s-o spunem pe româneşte) nu le dai de mâncare şi după părerea mea nu ar putea să afecteze cu nimic pământul. Doar dacă vrei cu tot dinadinsul să faci rău pentru că repet sculpturile se armonizează fericit cu locaţia aflată pe malul Bistriţei. Cred că pe o ceaţă ce dă să se destrame sub razele din ce în ce mai puternice ale soarelui împreună cu pomii şi tufele din jur ori chiar în contralumină nişte fotografii făcute “cu spirit de răspundere” ar putea concura cu succes la orice manifestare dedicată memoriei lui Brâncusi din ţară şi nu numai.

Îndemnul meu ar fi ca respectivul ansamblul sculptural să nu ajungă prin neglijenţă ori delsare (căci mi-ar fi greu să cred că distrugerile sunt făcute chiar de cei ce sunt urmaşii Printelui Sculpturii Moderne ) în stadiul în care să fie nevoie ca el să fie spart şi transformat în piatră pentru construcţii. Căci semnul lui Brâncuşi este atât pe acesta cât şi în lucrările ediţiilor mai noi ale Simpozionului Internaţional de Sculptură Brâncuiana unde vrednicii săi discipoli îşi lasă amprenta plastică din anul 2000 pe plaiurile Cetăţii Jiului de Sus.

Mugurel PETRESCU.

Articolul Sculpturile de la Hobiţa, batjocurite din neglijenţă şi delăsare apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Nu contează dacă poate o să auzim la ştiri ori o să vedem la televizor că nu ştiu ce instalaţie ori automatizare nu a funcţionat iar cei în drept or să spună că nu a mers pentru că s-a furat cablul de conectare ori control (cum poate ne mai aducem aminte accidentul în lanţ de pe Autostrada Soarelui – A2 când din cauza fumului gros provenit de la arderea unei pajişti din apropiere s-a produs evenimentul iar oficialii întrebaţi de ce nu au semnalizat starea de urgenţă prin panourile de afişaj existente pe autostradă au răspuns „senini” că nu se putea fiindcă fuseseră furate cablurile şi automatizările de la respectivele dispozitive montate cu nici un an înainte).

Ce să-i facem să sperăm că o să se modifice odată legislaţia , poate nici la centrele cu pricina nu o să le mai dea voie să primească orice şi de oriunde pentru că pe lângă paguba propriu zisă care se produce şi care de cele mai multe ori este mult mai mare ca valoarea respectivelor cabluri mai sunt şi alte deficienţe corelate ce se pot manifesta cu urmări adesea dramatice. Să nu mai vorbim că abandonarea ori arderea acestor izolaţii la întâmplare produce şi o adevărată traumă asupra ecosistemului local care se reface abia după un timp şi nu în totalitate.

Este nevoie aşa cum subliniam în repetate rânduri de o conştientizare în rândul populaţiei că acele furturi de cabluri ori componente de la locurile lor ( căci să nu credeţi cumva că toate acestea cresc pe câmp ori pe malul Gilortului ) pot produce prejudicii mult mai mari prin nefuncţionarea poate a unor sisteme de securitate ori alarmă ce pot pune în pericol vieţi omeneşti ori poate cauza avarii. Şi apoi haideţi să-i spunem pe româneşte nici noi ceilalţi nu „întoarcem banii cu lopata” dar asta nu înseamnă să ne apucăm să furăm tot ce vedem în faţa ochilor.

Mugurel PETRESCU.

Articolul Se fură şi se aruncă resturile în ,,parohia” lui Mazilu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Ei şi pe când mă întorceam spre oraş trecând prin Padeş, localitate condusă de primarul Mihai Troacă, în dreptul unui teren de fotbal văd de pe drum nişte locuri la umbră în vecinătatea Motrului lângă o punte şi zic să poposesc acolo. Dar pe când mă apropiam deziluzia era din ce în ce mai mare. Pe malul Motrului (care dacă nu mă înşel prea mult este printre puţinele cuvinte de origine dacică şi înseamnă apă limpede) nimerisem într-o veritabilă groapă de gunoi unde se aflau aruncate la grămadă de la coroane cu lumânări arse la corzi de viţă, bureţi de scaune, bare şi piese de maşini precum şi de acum omniprezentele PET uri şi navete de plastic în cantităţi de invidiat. Puntea ce traversa râul şi care dădea în nişte poieniţe pe malul celălalt era flancată cu grămezi de gunoaie ,plăci de azbociment şi tot felul de resturi ce dădeau locului un aspect dezolant.

„Uite dom-le vorbesc de unul singur şi ce frumos se vedeau din drum poieniţele şi apa lucind în soare. Cine m-a pus pe mine să vin mai aproape ca să văd realitatea „ Că după cantităţile ce se aflau aruncate acolo nimeni nu putea spune că era ceva întâmplător. Acolo este un fel de zonă-tampon a parcului şi se interzicea cu desăvârşire orice deversare cu efect de poluare a factorilor ambientali locali. Că atunci degeaba mai vrem să avem perimetre protejate cum vedem pe la televizor şi (de ce să ne ascundem după deget) ne-ar plăcea să fie şi la noi. Dar să vină alţii care să facă şi să menţină curăţenia în aceste zone. Iar noi numai să ne uităm. Ca la TV.

Mugurel PETRESCU.

Articolul Când subalternii lui Troacă dorm, gunoaiele se înmulţesc pe Motru-n Sus apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

În dreptul satului Socu aparţinând comunei Bărbăteşti râul parcurge o porţiune de o frumuseţe şi un pitoresc aparte. Vegetaţia abundentă de pe maluri şi cursul apei când lin şi adânc urmat de o succesiune de praguri si repeguşuri iar mai apoi din nou o succesiune de „toaie „cum se spune în zonă desfată privirea şi poate oferi fie chiar pentru puţin timp relaxarea pe care o dorim cu toţii în mijlocul naturii.

Localnicii au amenajat pe malul Gilortului un izvor şi chiar o mică troiţă cu icoane pictate pe lemn iar în apropierea apei pe un banc de nisip cu o fineţe ce ar putea fi folosită fără probleme la construcţia clepsidrelor o masă cu băncuţe de lemn pentru cei care veniţi prin aceste locuri să-şi poată organiza un picnic în toată regula. Am trecut cu puţin timp în urmă prin acele locuri şi încă o dată am fost impresionat de pitorescul locurilor ce ar putea fi lesne introduse în orice program de relaxare ori pescuit pe râuri la nivel local şi nu numai.
Păcat că datorită umidităţii permanente ori a viiturilor din toamnă şi primăvară băncuţele şi masa s-au deteriorat iar intervenţia sătenilor ori poate a oamenilor pădurii din zonă ar fi necesară dacă s-ar putea pentru repararea ori înlocuirea trunchiurilor de lemn putrezite. Ar fi un lucru benefic şi nu în ultimul rând o faptă bună care va atrage cu certitudine un gând bun atât din partea noastră cât şi a multora din cei care probabil poposi nu peste mult timp prin acele locuri la plaje , pescuit ori pur şi simplu pentru o relaxare la iarbă verde.

Mugurel PETRESCU.

Articolul Punctul de la relaxare de la Socu cere ajutor apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Locul mai retras este preferat de mulţi turişti chiar din alte judeţe care probabil au mai fost pe aici, căci de pe platoul şi trotuarul betonat ce duce spre intrarea în Peştera Muierilor nu se vede chiar şi iarna fiind ascuns ochiului de vegetaţia deasă. Mai ales în lunile de vară, atunci când canicula pune stăpânire şi pe aceste locuri cu toată altitudinea şi pădurile din jur, poieniţele cu umbra lor aflate în vecinătatea firului de apă aduc o boare binefăcătoare de răcoare pentru cei veniţi la munte.
Zilele trecute am poposit într-una din aceste poieniţe unde, spre neplăcuta mea surpriză, am putut vedea o sumedenie de gunoaie, haine vechi şi nu în ultimul rând, resturi de la turişti aruncate prin spatele tufelor şi în vecinătatea unui pârâiaş ce se varsă la capătul poieniţei în Galbenul. Ce cred eu că ar putea fi făcut pentru o potenţială rezolvare? Am văzut prin faţa motelului şi teraselor ce probabil peste puţin timp îşi vor deschide porţile la afluxul de turişti ce vor veni odată cu sezonul estival nişte containere ori mai corect spus eurocontainere de 1,1 mc.
Cred că unul sau două dintre acestea, puse discret în poieniţele menţionate mai sus, chiar dacă nu va face turiştii să pună resturile în el de prima dată, încet, încet îi va determina poate şi pe cei mai reticenţi să nu mai arunce resturile la întâmplare, ci în acele recipiente. Poate ajutaţi un pic şi de agenţii poliţiei locale, ai căror membri i-am mai văzut şi anul trecut prin zonă şi care în mod civilizat să avertizeze turiştii asupra cerinţelor de protejare a factorilor ambientali locali de mediu în acele locuri.
Cred că totul va fi în beneficiul nostru, atât al comunităţii locale, cât şi a turiştilor veniţi chiar din toată ţara dacă vor locui, ori petrece o parte a timpului liber într-o atmosferă curată, lipsită de factori poluanţi, iar indirect, întreaga zonă va putea fi promovată la un nivel superior, atât pentru formele şi fenomenele carstice existente aici, cât şi pentru demersurile realizate cu scopul protecţiei ambientului şi a biodiversităţii naturale a locurilor.

Mugurel PETRESCU.

Articolul Peştera Muierilor trebuie ecologizată apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.