VII. Marea Reculegere
Silviu Doinaș Popescu: – Dragă tată, continuăm cartea cu acest titlu oarecum derutant?
Ion Popescu-Brădiceni: – Ei, da, însă, de data asta, începem altfel. Ca în povestea aceea în care Făt-Frumos se întoarce în Valea Amintirii și a Vieții… adevărate.

Silviu Doinaș Popescu: – Te referi la extraordinarul basm al lui Petre Ispirescu? E plin de înțelesuri ezoterice. Profesorul meu de la Cluj-Napoca, Mircea Muthu, ne-a definit nouă, studenților, o „nouă interpretare critică”, unde fructifică achizițiile exegezei contemporane profund și evident original.
Ion Popescu-Brădiceni: – Pe Mircea Muthu, dragul meu, l-am inclus în uriașa mea „istorie” a literaturii române contemporane intitulată emblematic „Scriitori români contemporani și cărțile lor esențiale” despre care, pare-se, toată „lumea bună” a autorilor de ieri și de azi a auzit. L-am „prins” în episodul IX „Când arta ascunde arta” la un loc cu Constantin Preda, Valeriu Bârgău, Darie Novăceanu ș.a.

Silviu Doinaș Popescu: – Am știre că deja masiva carte a intrat în „folclorul oral”, întrucât editorul, Aurel Ștefanachi, i-a făcut publicitate, iar scriitorii care se regăsesc în cele aproape 2000 de pagini ale ei au cumpărat-o anticipat.
Ion Popescu-Brădiceni: – Unii m-au felicitat pentru ea: ca de exemplu Cassian Maria Spiridon, Marian Boboc, Ion Hirghiduș, Gabriel Chifu, Mircea Mihăieș, Vasile Spiridon, Andrei Novac, Doina Uricariu, Doina Drăguț, Mircea Pospai ș.a. E „o întreprindere” cu dichis.

Silviu Doinaș Popescu: – Adică, vrei să spui că are toate cele necesare, fără să lipsească nimic și cu grijă ordonat, care completează „sistemul” istoriilor actuale ale literaturii române contemporane și ajută la mai buna ei funcționare.
Ion Popescu-Brădiceni: – Nicolae Manolescu își începe „Istoria literaturii române pe înțelesul celor care citesc” cu perioada copleșitoare a romantismului de tip Biedermeier. Termenul a fost utilizat prima oară de Friedrich Sengle într-o carte intitulată – îți împrospătez memoria – „Biedermeierzeit”, ca definitoriu pentru literatura dintre Restaurația din 1819 și Revoluția din 1848. La români, programul romantic îl reprezintă „Introducția la Dacia literară”, fiind publicat de Mihail Kogălniceanu în chiar primul număr al revistei, din martie 1846. Eu o încep însă cu Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ana Blandiana și Constantin Brâncuși (și, precizez, pe genialul Brâncuși îl prezint ca… scriitor ci nu ca sculptor).

Silviu Doinaș Popescu: – Și totuși într-o „istorie” precedentă „Reinventarea capodoperei I. Transversaliile literaturii române de la origini până mâine”, cu un motto senzațional: „Transmodernismul nu e totul, dar, fără transmodernitate, totul e nimic”. (în care, fățiș, polemizezi cu Nicolae Manolescu), scrii și despre întemeietori, de la Neagoe Basarab până la Dimitrie Cantemir, sub titlul „Între două domnii întemeietoare”. Îți sugerez să o republici căci propune o viziune alternativă asupra unor „granzi” precum Ion Neculce, Dosoftei, Dimitrie Cantemir, Miron Costin, Alexandru Macedonski, Ion Budai-Deleanu, Ienăchiță Văcărescu, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri (cu prozopoeme și proemzii), Ion Creangă, I.L. Caragiale (o monografie a relației dintre sacru și profan și a binomului real-fantastic), Liviu Rebreanu, G. Bacovia (prozatorul).
Ion Popescu-Brădiceni: – Partea a XIV-a a respectivei mele istorii (la care o să redactez și alte „monografii” așa, din pura plăcere a recitirii (și a „poeticii (re)lecturii” căreia Matei Călinescu i-a dedicat un tratat) se referă la „valențele poetice ale poeților neomoderni din „generațiile ‘60 și ’70. Printre ei: Constantin Buzea, Ala Blandiana, Marin Sorescu. Dar, deopotrivă, la „contribuția generației „columniste” la dezvoltarea literaturii oltene” (Sabin Velican, Stelian Haralambie Sterescu, Titu Rădoi, Ion Cănăvoiu, Petre Popescu-Gogan, Aurel Antonie, Artur Bădița, Gelu Birău, Cristian George Brebenel, Adrian Frățilă, Viorel Gârbaciu, Romulus Iulian Olariu, Ion Pecie, Lazăr Popescu, Romeo Ionescu, Spiridon Popescu, Marius Marian Șolea, Ion Căpruciu, Radu Cârstoiu, George Drăghescu.

Silviu Doinaș Popescu: – Dă-mi voie să trec în revistă și setul de „referințe critice” la opera ta vastă, ele aparțin unor intelectuali redutabili: Ion Buzera, Toma Grigorie, Lazăr Popescu, Vasile Sichitiu, Ion Cepoi, Zenovie Cârlugea, Ion Horea, Nicolae Diaconu, Horia Muntenuș, Laurian Stănchescu, Victor Nicolae, Ion Pachia-Tatomirescu, Theodor Codreanu, George Mirea, Adrian Dinu Rachieru, Gheorghe A. Neagu, Ioan Țepelea, Marian Drăghici, Horia Gârbea, Valentin Tașcu, Vasile Spiridon, Ion Mocioi, Petru Ilie Birău, într-o monografie despre poetul, prozatorul și criticul literar care mi-s, Antonia Badea, Victor Știr, Alex Gregora, Eugen Eva ș.a.
Ion Popescu-Brădiceni: – Acestor nume trebuie să le adaug și pe cele ale unor Adrian Alui Gheorghe, Mircea Bârsilă, Constantin Stancu, Ioan Holban, Mircea Stâncel, Nicolae Dragoș, Ladislau Daradici, Constantin Zărnescu, Ion Hirghiduș, Alexandru Sfârlea, Gheorghe Grigurcu, Constantin Cubleșan, Camelia Ardelean, Lucian Gruia, Dan Adrian Popescu. Și închei înșiruirea cu tine însuți.

Silviu Doinaș Popescu: – Mulțumesc.
Ion Popescu-Brădiceni: – Ah, îi uitasem pe Vasile Vasiescu, Mircea Petean, Ion Trancău (acesta din urmă a scris și o carte întreagă despre opera mea), Haralambie Bodescu (și acest condeier mi-a analizat într-o monografie opera poetică și critică).

Silviu Doinaș Popescu: – Ai pe masa de lucru o carte „Ion Popescu-Brădiceni interpretat de…”, pe care dorești să o scoți de sub tipar la împlinirea celor 70 de ani de viață.
Ion Popescu-Brădiceni: – Mă îngrozesc când mă gândesc la o asemenea vârstă. Ce repede a trecut timpul! Precum personajului din basmul ispirescian. Perspectiva morții e neîndurătoare, cumplită și îmi e o frică teribilă de ea.

Silviu Doinaș Popescu: – Hai să nu insistăm asupra acestei teme. La ce nouă carte scrii în prezent? La „Trăitor în Ezoterezia” din câte știu din „Gorjeanul”.
Ion Popescu-Brădiceni: – Și la un alt proiect mult mai… fabulos: „Un (z)eu în carne și oase. Avatarurile lui Ieronim Contemporanul”, care fructifică câteva scrieri ale lui Mircea Eliade, Laurențiu Fulga, Ileana Mălăncioiu dar și pe-ale mele efectiv.

Silviu Doinaș Popescu: – Mi-ai vorbit de acest „megatext”. E un scenariu și dramatic și de film. Deși valorifică câteva cărți anterioare, se desprinde din matca lor reoriginalizându-se ca discurs autonom.
Ion Popescu-Brădiceni: – Ultimului avatar i-am publicat propria sa culegere de poezii sub titlul „Manuscrisul lui Ieronim Contemporanul”, apărută la Editura Pim, în 2018, din Iași, având 233 pagini și un portret pe coperta 4 de Gheorghe Grigurcu. Acest Ieronim Contemporanul e strănepotul lui Ioan Brădiceneanul de Ezoterezia, rege al acestui hinterland realfantastic, comentat cu o nedisimulată generozitate de Adrian Alui Gheorghe în cartea sa „Prăvălia cu poezie” apărută în 2019 la prestigioasa editură „Școala Ardeleană din Cluj-Napoca” (vezi pp. 136-138).

Silviu Doinaș Popescu: – Cum încheiem și acest cel de-al VII-lea episod al cărții „Pe calea Visului”?
Ion Popescu-Brădiceni: – Ca de obicei, cu un poem inedit;

Silviu Doinaș Popescu: – Nu înainte de a te ruga să definești, de ipso et de facto, poezia încă o dată.
Ion Popescu-Brădiceni: – Dificilă misiune, fiule. Nu există poet care să nu fi încercat acest lucru. De la Ion Heliade Rădulescu și până la Cassian Maria Spiridon, la Mihai Eminescu și până la Mircea Cărtărescu; sau de la Titu Maiorescu până la Nicolae Manolescu. Dar îmi asum și acest risc. A câta oară? Habar n-am.

Silviu Doinaș Popescu: – Păi, ai cuvântul. Mereu ai „cuvintele” cu tine și la tine. Te reculegi mereu în sânul lor! În libertatea lor funciară. În poeticitatea lor brădiceneană.
Ion Popescu-Brădiceni: Manuscrisul se numește „Întruna”: „De ipso et de facto, poezia își este sie însăși suficientă. Ea curge întruna pe dedesubt minunată, lentă, cu adâncuri nebănuite.
Are în corpu-i vinișoare albăstrii cum apa mării și răspunde întruna chemării zeilor de din vechime. Știe totodată să acceadă în temple.
Se bucură de pacea lumii pe sub măslini. Își biruie dușmanii cum Orfeu cu înlănțuirea unor cânturi construite inteligent între zenit și nadir. Drumurile ei sunt întruna labirintice. Purcede din primordiile indice. Se raportează mereu la Axis Mundi, pe care o sărbătoresc ritualic, înființând la capetele fiecărui poet fiecărei punți către-o fântână.
Poezia, în limba română, tinde întruna către idealitate. Descinde uneori în câte-o Cetate să pună cununa de lauri pe fruntea vreunui poet. Acesta-și asuma, ca un autentic nomothet, renumirea temeiurilor. Și se comportă ca un onomaturg perfecționist.
Poezia, în limbajul contorsionist, se mulează pe orice tentație. Dovedește întruna o inepuizabilă inspirație. Furată de valori onirice, întrețese viziuni înrădăcinate în logosul lui Archaeus. Numai eu-s, vai mie, adept al Nostosului Originar? Rar, tot mai rar, Poezia-și petrece zilele libere în Pantheon. A coborât în lumea măruntă: naștere, nuntă, moarte. Nemurirea i-a fost fatal interzisă. Precum o brândușă, precum o narcisă, precum un crin, un mărgăritar, condeiu-mi se-ntoarce în sacra Natură să-i fie întruna descriptor clandestin și neînfricat matador.”

Silviu Doinaș Popescu: – Ce poem ai ales pentru cititorii „Gorjeanului”?
Ion Popescu-Brădiceni: – Am optat pentru

Un autoproiect vizionar
Îngerii, cu-a lor memorie imaginară,
calcă-n picioare și ultima țară.
În insula ce s-a pierdut noțiunea timpului
în fine îmi revendic apariția nimbului.

Ca să pot instaura haosmosul inițial
trebuie să redevin altar sacrificial.
Ca să pot reintra în dansul inițiatic
trebuie să redescopăr eul meu cel sălbatic.

Corbii croncăne aiuritor și lugubru,
estimp Bacovia se reîntoarce la cubul
ce-i fusese rezervat în satanic eon.
Știți cu ce scriu ăst poem? C-un creion

rămas de la atelierul de tâmplărie
al tatălui meu cel mai bun dintr-o mie
și unu’ de meșteri. Ah, ce mi-e dor
aprig de glasu-i de matador.

Ah, ce-aș dori să-mi vorbească iar
de cartea lui Eminem ce-o primise ca dar
de ziua lui de la soția lui Elena,
de-a căror iubire se va umple iar scena

poemului de față, pe care, umil, li-l dedic.
Oh, dați-mi voie să vă, iarăși, explic
pe tărâmul fermecat, singurătatea-și pierde
aleanul de moarte, redevine iar verde

câmpie, pădure, lac cu nuferi și lotuși.
Descrierea labirintului… și totuși… și totuși
presupune întoarcerea ochiului critic
în spațiotimpul oniricomitic,

în spațiul erotic, realimaginar,
unde însă condiția-i să ai cultură, har,
un intens instrumentar translingvistic
și categoric un proiect vizionar, ludicomistic.
Ion Popescu-Brădiceni, scriitor

Articolul Pe calea Visului apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Reporter: De ce aţi ales medicina?
Dr. Aura Obrocea: Am simțit că am vocație în acest domeniu, deoarece îmi place să ajut oameni și când a venit timpul să îmi aleg facultatea, contrar dorinței părinților mei, am depus actele pentru admiterea la medicină.
Reporter: Ce vă motivează în carieră şi în viaţă?
Dr. Aura Obrocea: Motivarea în carieră vine de la faptul că cel puțin de câteva ori pe zi câțiva pacienți îmi spun „vă mulțumesc, doamna doctor!”. Acest lucru este pentru mine cea mai mare bucurie și vine ca o recunoaștere a eforturilor depuse pentru rezolvarea fiecărui caz pe care îl am în responsabilitate.
Reporter: Activitatea dumneavoastră se desfăşoară în UPU. Cum este viaţa unui medic care lucrează în Urgenţe?
Dr. Aura Obrocea: Pentru o meserie de genul acesta trebuie să fii dedicat, altfel nu o poți face. Medicina de urgență este una dintre cele mai grele ramuri din medicină, datorită solicitării intense și susținute. Există situații în care consult ți 100 de pacienți într-o gardă – foarte mult, ținând cont că fiecăruia trebuie să îi stabilești un diagnostic sau, în cazurile mai grave, să îl stabilizezi.
Reporter: Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră?
Dr. Aura Obrocea: Există o mare posibilitate ca această zi să fie formată din 12 ore de serviciu, ca mai apoi restul timpului să îl dedic familiei, odihnei și, dacă mai rămâne timp, să fac ceva recreativ pentru sufletul meu, cum îmi place să spun.
Reporter: Mai aveţi timp şi pentru familie, pentru activităţi deconectante alături cei dragi?
Dr. Aura Obrocea: În general, fac eforturi mari după serviciu să am timp și momente de deconectare alături de familie și cei dragi. Asta înseamnă de multe ori să amân sau să scurtez perioadele de odihnă, după o zi solicitantă.
Reporter: Aveţi o meserie solicitantă. Familia vă înţelege, vă susţine?
Dr. Aura Obrocea: Familia mă înțelege, deși uneori simt că este greu și manifestă nerăbdare pentru întoarcerea mea acasă. Am susținerea lor, de multe ori ridicându-mi moralul când se acumulează stres.
Reporter: Care este cea mai mare satisfacţie a dumneavoastră?
Dr. Aura Obrocea: Cea mai mare satisfacție a mea este faptul că după munca depusă reușesc să stabilizez pacienții critici și să aibă o evoluție favorabilă. Uneori, datorită investigațiilor amănunțite descopăr lucruri mai grave despre care pacientul nu avea idee când s-a prezentat în UPU, dar îndrumându-l corespunzător îi salvez viața.
Reporter: Dar cea mai mare dezamăgire care este?
Dr. Aura Obocea: Cea mai mare dezamăgire este în situația în care, deși depun toate eforturile, pacientul nu poate fi salvat.
Reporter: Din experienţa dumneavoastră, cum aţi descrie relaţia medic-pacient?
Dr. Aura Obrocea: Relația medic – pacient trebuie să fie una de respect, dar în viața reală există și excepții, pe care le încadrez în categoria „accidente”, neschimbând calitatea actului medical (pacienți agresivi, aparținători iritați).
Reporter: Vi s-a întâmplat să aveţi parte de pacienţi, ori aparţinători, recalcitranţi sau violenţi? Cum gestionaţi astfel de situaţii?

Dr. Aura Obrocea: De multe ori există astfel de situații, deoarece în fața agravării stării de sănătate a unui membru al familiei, majoritatea oamenilor devin irascibili. Uneori situația de urgență nu ne permite să explicăm imediat care este starea pacientului, deoarece trebuie să acordăm primul ajutor și abia apoi putem face asta.
Alteori pacienții sunt agresivi fără motiv, sau aflați în stare de ebrietate, cu boli psihice, dar încerc cu calm să înțeleg starea în care se află și să explic de ce se acționează într-un fel sau ce se va întâmpla cu pacientul.
Reporter: Care credeţi că sunt minusurile sistemului nostru sanitar? Dar plusurile?
Dr. Aura Obrocea: Minusurile sistemului sunt în principal deficitul de personal, faptul că numărul de pacienți în UPU variază mereu, niciodată nu știm câți se vor prezenta și gravitatea lor.
Reporter: Ce credeţi că ar trebui făcut, astfel încât sistemul de sănătate să fie îmbunătăţit?
Dr. Aura Obrocea: O mai bună colaborare, suplimentarea personalului, a tehnicilor noi și moderne de investigație și aducerea unor medici tineri și din specialitățile care lipsesc din unitatea noastră sanitară; astfel s-ar îmbunătăți calitatea serviciilor medicale oferite în județul nostru.
Reporter: Care este cea mai mare dorinţă a dumneavoastră, în plan profesional şi personal?
Dr. Aura Obrocea: În plan profesional doresc să fiu mereu cea mai bună, să nu îmi pierd dorința de a excela mereu.
Și pe plan personal îmi doresc să mă bucur de familie, să fiu mereu sănătoasă, să pot călători și să îmi satisfac micile bucurii.
Reporter: Ce sfaturi le daţi tinerilor care vor să urmeze o carieră de medic?
Dr. Aura Obrocea: Facultatea de medicină este cea mai frumoasă și oferă multe satisfacții pe plan profesional și sufletesc.
A consemnat Minodora Sucea

Articolul Dr. Aura Obrocea: „Medicina de urgență este una dintre cele mai grele ramuri din medicină, datorită solicitării intense și susținute” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Reporter: În urmă cu câțiva ani îmi mărturiseați următorul aspect: „Pictez de frică să nu mor!” Ce s-a schimbat între timp?
Florin Preda-Dochinoiu: Nimic fundamental “… am o telegă și un cal/ din joi în paşti sun genial”, ca să-l citez pe Constantin Preda, fratele meu. Am un poştalion (zestre) şi expediez scrisori din câmpie, “scrisori de acasă !”
Reporter: Ce vă motivează să pictaţi aceste “scrisori” ?
Florin Preda-Dochinoiu: ZBORUL, DORUL, DRAGOSTEA, VIAŢA, TIMPUL. Mi-am propus, ca un smintit, să-mi împing timpul dincolo de hotar, nu să-l omor!
Reporter: De ce vă este dor?
Florin Preda-Dochinoiu: Mi-e dor de-acasă! Sunt mereu într-un vis, mă văd pe o punte, mă uit la mine, dar nu pot să mă întorc în copilărie. Și nici copilul ăla, pe care-l strig (mă strig) nu mai poate ajunge la mine.
Reporter: La ce lucraţi în prezent şi ce proiecte aveţi?
Florin Preda-Dochinoiu: Pregătesc două proiecte pentru anul 2019, unul de grafică şi altul de pictură. Lucrez la un ,,stol de melancolii”, care vor bate, frumos, din palme.
Reporter: Azi este Ziua Națională a României, ce este pentru dumneavoastră România?
Florin Preda-Dochinoiu: România este flacăra din sufletul meu!
A consemnat Minodora Sucea

Articolul Florin Preda-Dochinoiu: “România este flacăra din sufletul meu!” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Reporter: Ești fotbalist al echipei Pandurii Târgu Jiu. Pe ce poziție joci și în ce alte echipe ai mai activat?
Iulian Măicăneanu: Mă numesc Florin Iulian Măicăneanu, am 18 ani și sunt elev al Liceului cu Program Sportiv Târgu Jiu. În prezent sunt jucător al echipei Pandurii Târgu Jiu, evoluez pe postul de atacant central, dar am mai evoluat la Jiul Rovinari și la echipele de juniori ale clubului.
Rep.: Îți mai amintești primul tău contact cu gazonul? Ce sentimente te încearcă?
I.M.: Da, îmi amintesc primul contact; eram doar un puști, aveam 9 ani și câteva luni. A fost într-o zi pe la mijlocul lunii iulie. Aveam emoții și tot ce îmi doream era să intru pe teren și să iau primul contact cu mingea; să văd cum mingea sare din piciorul meu și cum un alt coleg o prinde, mândru de pasa pe care i-am dat-o. Nu știam încă de mine atunci. Știam doar că îmi doresc să devin fotbalist.
Rep.: Ai vrea să îmi enumeri câteva dintre reușitele tale de până acum de pe terenul de joc?
I.M.: Am făcut parte din lotul echipei de juniori U17 care în anul 2016 a câștigat Cupa României. De asemenea, în anul 2017 am reușit performanța de a ieși golgheterul echipei în Liga elitelor.
Rep.: Cine te-a susținut în această pasiune a ta care deja tinde spre performanță?
I.M.: Le mulțumesc părinților pentru sacrificiile pe care le-au făcut și că mereu mi-au fost alături și m-au susținut.
Rep.: Cum îți vezi viitorul? Ce vrei să faci în continuare?
I.M.: În viitor îmi doresc să ajung mai sus și să joc pentru echipe din Liga I și chiar pentru echipele de top din Europa. Sunt conștient că fără muncă și seriozitate nu se poate ajunge acolo, de aceea, din zi în zi, vreau să devin mai bun.
Rep.: Ce alte pasiuni mai ai? Ce faci în timpul liber?
I.M.: În afară de fotbal nu mai am nicio pasiune. Îmi îndrept toată atenția asupra fotbalului. În timpul liber prefer să mă odihnesc și să vizionez meciuri de fotbal.
Rep.: Ai vreun idol din lumea fotbalului?
I.M.: Da, îmi place foarte mult Luis Suarez, jucător care evoluează acum pentru Barcelona.
Rep.: Ce îmi poți spune despre reușita și golul tău împotriva celor de la Aerostar Bacău?
I.M.: Am simțit că o să înscriu; îmi doream foarte mult să o fac. Am avut foarte mare încredere în mine.
Rep.: Cât de departe îți dorești să ajungi cu performanța în domeniul fotbalului?
I.M.: Pentru că fotbalul este pasiunea și prioritatea mea, peste câțiva ani mă văd jucând la echipa națională. Atunci voi ști că am atins vârful carierei mele datorită voinței și determinării pe care le-am arătat pe terenul de fotbal.
Rep.: Îți este teamă că la un moment dat nu vei mai putea da același randament?
I.M.: Nu, mereu sunt încrezător că pot da din ce în ce mai mult.
Rep.: Ce idoli ai din generația de aur a României? Ai văzut vreun meci de-al acelor mari fotbaliști?
I.M.: Unul dintre idolii mei din generația de aur este Gheorghe Hagi. Am văzut pe internet golurile marcate la Campionatul Mondial din 1994.
Rep.: Când ai câștigat primii bani din fotbal și ce ai făcut cu ei?
I.M.: La vârsta de 16 ani am câștigat primii mei bani din fotbal. Primul lucru pe care l-am făcut cu banii a fost să îmi cumpăr o pereche nouă de ghete.
Rep.: Unde te vezi peste 5 ani?
I.M.: Peste 5 ani mă văd jucând la o echipă de top din Europa.
Rep.: Te rog să faci o promisiune sau o predicție legată de viitorul tău!
I.M.: Promit că voi munci din greu și voi ajunge acolo unde mi-am propus!
A consemnat IZABELLA MOLNAR

Articolul INTERVIU – Iulian Măicăneanu, tânărul star al Pandurilor care țintește spre Națională și spre echipele de top din Europa apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Un afacerist din Pitești cere să fie eliberat din Penitenciarul Târgu-Jiu apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.