
„Am făcut mult sport în viaţa mea. Am început întâi cu atletismul, la 11 ani, când eram la Timişoara. Făceam alergări, iar apoi, pentru că eram foarte voinic, m-au trecut la aruncări. Atunci m-am întâlnit cu Mihai Raica, era campion naţional. Aruncam şi eu 44-46 de metri. Pe urmă am plecat la şcoala militară şi din momentul acela am întrerupt. Acolo nu se făcea sport, se făcea doar mişcare. Pe urmă, când am revenit în Bucureşti, am jucat rugby ani de zile, până prin 1955, la Universitate, la Metalul şi la Dinamo. Am făcut box întotdeauna, în paralel. Părinţii nu mă lăsau să fac box, pentru că ziceau ei că îmi strică faţa. Făceam pe ascuns, iar tatăl meu m-a văzut într-o duminică dimineaţa într-o sală unde se făceau meciuri, la cinematograful de la Capitol. Mi-a tras o bătaie acasă şi mi-a atras atenţia că nu trebuie să mă ocup cu boxul”.
Izabella Molnar