M-am îmbrăcat de înmormântare.
Uneori mă opream să-ți aud gândurile,
mai ales cele fără somn,
sau atunci când te privea revărsatul de zori
printre flori
ascultându-te dincolo.
Poate că odată, voi înțelege ce s-a întîmplat
cu povestea ta neobișnuită din ziua de dinainte de
ieri
când m-a trezit în zori,
ca o strânsoare în jurul gâtului,
invitația ta blândă la reculegere,
parcă fără părere de rău,
într-un joc al tăcerii.

Și dintr-odată a început să plângă iarba
pe acolo pe unde o ascultai cum crește.
Fără să te văd
m-ai făcut să simt că-mi lipsești,
și cu fiecare zi, tot mai mulți,
și mai caut un motiv să trăiesc,
încă unul…
La naiba cu moartea.
Doar de dragoste.
Și atât.
Și de câmpiile verzi, de ploi,
de vise, de noi.

Am început să mă îmbrac de înmormântare
și te-am așteptat ca pe Regina din Saba.

Eli Gîlcescu