Într-o lume fără Dumnezeu, labirintul este simbolul rătăcirii – Labirintul este unul dintre cele mai vechi simboluri ce poartă semnificaţii multiple pe care oamenii le-au întrupat în diferite structuri ale creaţiei artistice!

Analişti avizaţi şi cu o pregătire temeincă în domeniul lor de activitate, ca şi oamenii obişnuiţi ai fiecărei perioade istorice care se confruntă cu problemele vieţii cotidiene, apreciază că labirintul este unul dintre cele mai vechi simboluri care poartă semnificaţii multiple pe care oamenii le-au întrupat în diferite structuri ale creaţiei artistice! Spre exemplu, în mitologie, labirintul este un simbol al morții și al renașterii spirituale, reprezentând un fel de structură confuză pe care oamenii normali o interpretează la nivelul simţului comun, cu putere specială de acceptare şi cu o capacitate deosebită care întruchipează zona de tranziție dintre două lumi, o lume materială a lucrurilor trecătoare şi o supralume spirituală în care structura labirintică este în sine o poartă simbolică spre absolutul aspiraţiei divine sau spre lumea veşnică, supranumită şi Împărăţia lui Dumnezeu! Dar, într-o lume secularizată, în care capitalismul este atotstăpânitor prin legea banului, labirintul devine sursa primară a sindromului fricii şi mirajul ademenitor al manipulării prin difuzarea informaţiei vehiculată şi dominată de către «arhitecţii» societăţii globalizate! Acest lucru asociat cu însingurarea omului înseamnă că într-o lume fără Dumnezeu, labirintul este simbolul rătăcirii!

Diavolul Mamona este mereu deasupra omulu păcătos, pe care îl domină!
E bine să pornim de la trecutul îndepărtat, pentru a ne plasa mai adecvat în meandrele societăţii de consum, de aceea, trebuie să spunem că versiunea pre-greacă a termenului «Labyrinth», devine un simbol numit blazon ceremonial ca în Palatul Knossos din Creta. De la înţelesul din epoca antică, în care labirintul era asociat cu labirintul din Knossos și cu Minotaurul, putem spune că în primul sfert al celui de-al douăzecişiunulea secol creştin, labirintul devine tot mai mult un simbol emblematic al rătăcirii în iluziile unei pretinse democraţii formale în care candidaţii la funcţii publice devin tot mai mult nişte «vânzători de iluzii» în orice activitate mai mult sau mai puţin coerentă convertită într-o simplă afacere! Aceiaşi analişti consideră că primele imagini ale labirintului au fost găsite în paleoliticul superior, la 38.000 de ani î.Hr., fiind cele mai simple imagini ale unui labirint cu căi de înfășurare sau de învăluire, cum ar spune «arhitecţii» campaniilor electorale bazate pe manipularea «oamenilor aflaţi sub vremi» pandemice şi sideraţi de frica războiului, vremi pe cât de nesigure, pe atât de dăunătoare ca forme de alienare! Ca să pornim de la simbolul unui labirint al culturii egiptene, să amintim că Herodot a descris labirintul egiptean, centrul de la care faraonii au condus ţara, dar, care a servit practici religioase. Legătura dintre labirint și mituri este cel mai bine înțeleasă, atunci când ritualurile religioase dedicate zeului egiptean Osiris apar proiectate pe coordonatele limitelor timpului! Cu aceste ritualuri mistice, egiptenii și-au legat speranțele de viață și au crezut că fiecare persoană, și nu doar Faraon, după moarte este asemănat cu Osiris, aşa cum anumiţi bogaţi ai vremilor de azi consideră că după moarte, ajung să se asemene unor mici dumnezei! Aproape toţi multimiliardarii ameţiţi de patima banilor, ca nişte stăpâni ai dezinformării, nesocotind strălucirea amăgitoare a lingourilor de aur şi rugina întunecată a lăcomiei de bani, consideră că labirintul bogăţiei, cu sistemul său complicat de tranziții, îi protejează de dușmani și chiar de la moarte! La un moment dat, istoricul Herodot a scris: „Am fost condus prin camerele din nivelul de sus, pentru că egiptenii au refuzat să-mi arate camerele subterane, deoarece acestea conțin mormintele celor care au construit labirintul şi am văzut camerele de sus cu ochii mei. Aveau pasaje complicate de la cameră la cameră. Zidurile erau acoperite cu figuri sculptate, înconjurate de o colonadă”! Aşadar, din ceea ce am spus până acum rezultă faptul că diavolul Mamona este mereu deasupra omulu păcătos, pe care îl domină, iar, omul smerit e silit să trăiască în postura de victimă a nei lumi fără Dumnezeu!

Numai Dumnezeu ne duce pe calea de dincolo de labirintul rătăcirii!
Mai mult ca sigur, cel mai faimos Labirint este labirintul Minotaurului! Naraţiunea mitologiei grecești prezintă faptul că Minos, regele din Creta, a ordonat construirea unei structuri ciudate numită Labirint, iar, Dedal sau Daedalus, care a fost un arhitect și sculptor din mitologia greacă, fiind cunoscut mai ales pentru crearea celebrului Labirint din Creta, la cererea regelui Minos, a luptat pentru lichidarea Minotaurului, un monstru jumătate om, care, ca orice monstru a cerut sacrificii. La fiecare nouă ani, șapte tineri și șapte fete au fost trimiși în labirint ca victimă a monstrului. Dar, Tezeu, unul dintre marii eroi ai mitologiei grecești a demonstrat inteligența, simțul dreptății și o mare abilitate fizică, viaţa lui fiind împărțită în două perioade distincte, ca tânăr și ca rege al Atenei, motiv pentru care a decis ca să termine cu Minotaurul, luptându-se cu monstrul! Dar, pentru a ieși din labirint și a nu muri înăuntru, Tezeu a fost ajutat de iubirea Ariadnei, fiica lui Minos, care s-a îndrăgostit de erou şi i-a dat un fir magic ce se întindea peste labirint de la intrare. Astfel, Tezeu a reușit să se întoarcă și să plece în viață! În secolul al III-lea î.Hr., pe monedele din Knossos era un labirint a cărui formă predominantă conţinea șapte circuite cunoscute în întreaga lume ca fiind un labirint clasic, spiralat, șapte tineri și șapte fete, lucru care atestă ca un exemplu edificator şi semnificaţia divină a cifrei şapte! În orașul Pompei, care a fost acoperit de lavă în urma erupției vulcanului Vezuviu, în anul 79 d.Hr., au existat două labirinturi decorative, ca o alegorie a vieții umane și a dificultăților care trebuie depășite în sufletul omului! În nordul Europei (Danemarca, Suedia, Estonia, Rusia) s-au întâlnit labirinturi în formă de spirală, probabil ca motive de cult, așezate pe pietrele apelor curgătoare! În Rusia, pe insulele Solovetsky, există aproximativ 30 de labirinturi și peste 1000 de movile, ca nişte morminte cu diverse modele simbolice din piatră. Cele mai multe dintre acestea, datează din mileniul II î.Hr., iar, până în prezent, aceste structuri sunt considerate cele mai misterioase locuri de pe Pământ! Nu au vegetație şi potrivit unor legende, aceste labirinturi au fost poarta către lumea spiritelor bune și rele care au visat să pătrundă în lumea oamenilor din acele locuri! Iar, pentru a intra în lumea noastră, spiritele trebuiau să treacă mai întâi un labirint, unde s-au încurcat și nu au găsit cale de ieșire, de aceea, noi, cei de azi, trebuie să înţelegem că numai Dumnezeu ne duce pe calea cea de dincolo de labirintul rătăcirii, iar, în acest sens, avem trei mijloace prin care putem dobândi harul lui Dumnezeu, un izvor de insuflare pentru toată buna lucrare spre mântuirea noastră! Primul este chemarea Numelui Domnului nostru Iisus Hristos, prin prezența Lui sfințitoare și dătătoare de viață, cel de-al doilea este participarea la Sfânta Liturghie, când aducem la biserică ceea ce avem mai bun în noi, în inima noastră și le punem în darurile aduse Lui Dumnezeu! În fine, cel de-al treilea mijloc este Cuvântul lui Dumnezeu, care lasă în noi amprenta Duhului care l-a izvorât şi face să crească harul lui Dumnezeu în noi, un har care devine mântuitor, dincolo de labirintul rătăcirii, ca un izvor de însuflare pentru rugăciune și pentru buna făptuire!
Profesor dr. Vasile GOGONEA