Apariţia cărţii „Abagii şi croitori de pe Jaleş”, Editura Măiastra, 2015, o succintă monografie a unor meserii, se întemeiază pe Comunicarea ţinută la Simpozionul “Satul românesc tradiţional” din 09.IX.2005. Aceasta a fost concepută în urma unei duble şi temeinice cercetări, după normele clasice ale unei activităţi riguros ştiinţifice, în primul rând, prin studierea literaturii de specialitate în domeniu, cărţile profesorului universitar Vasile Cărăbiş, “Sate şi moşneni de pe Valea Jaleşului” şi “Morile şi pivele de pe Valea Jaleşului”, apoi “Meşteşuguri tradiţionale şi meşteşugari din Gorj” , autori Alexandru-Doru Şerban şi Nicolae Mischie, “Mărturii etnolingvistice despre vechimea meseriilor populare româneşti, în “Scrisul Românesc”, Craiova, 1980, de Gheorghe Iordache, „Meserii dispărute”, un articol de Voicu Berca, “Băleşti-file de monografie”, învăţător C.Negrea şi altele, în al doilea rând, cercetarea directă, nemijlocită, a unor documente, consultarea unor urmaşi ai dimierilor şi croitorilor, fără a omite faptul că Dumitru Dănău este un trăitor al faptelor prezentate, tatăl său fiind unul din croitorii de lux din Câmpofeni. Autorul întreprinde o cercetare complexă : etnologică, etnografică şi etnolingvistică. Demnă de remarcat este simetria compoziţională şi iconografică.
În primele pagini, prezintă nişte texte paremiologice (proverbe) legate de meserii: „Meseria este brăţară de aur”; „Câte sate a umblat,/Atâtea meserii a învăţat”; „Cine are un meşteşug,/Nu trage ca vita-n plug”; “Măsoară de mai multe ori/Şi croieşte o singură dată”; „Croitorul bun nu leapădă niciun petic”.
Tratarea este diacronică, cu alte cuvinte, autorul prezintă „povestea” meseriilor în evoluţie, în timp, plecând de la mitul biblic Adam şi Eva, oamenii primordiali, culmea creaţiei terestre, care, înainte de a cădea în păcat, purtau, ca veşminte, straiele incoruptibilităţii, erau amândoi goi, fără pudoare, iar, după căderea în păcat („păcatul originar”), prin descoperirea erosului, au fost izgoniţi din „Grădina Edenului, ca să lucreze pământul.” Atunci, descoperind că sunt goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele, iar „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi soţiei lui haine din piele şi i-a îmbrăcat cu ele.” În demersul său istoric, justificat, autorul continuă spre strămoşii noştri îndepărtaţi, dacii şi romanii, de la primii am preluat, în patrimoniul nostru vestimentar, „iţarii şi cioarecii”, fapt observat chiar şi pe Columna lui Traian. De fapt, când Badea Cârţan (1849-1911), ţăran român ardelean, autodidact, luptător pentru eliberarea naţională a românilor din Transilvania, a călătorit pe jos până la Roma, pentru a vedea Columna lui Traian, trecătorii exclamau: „A înviat un dac!”. Existenţa unor topusuri, „Gura apelor”, „La morminţi”, sunt grăitoare pentru străvechimea lor. Toponimul Arcani, precizează autorul, are origine latino-romanică (lat.„arcanus”;fr.„arcane”), cu sensurile: taină; secret; loc tainic, ascuns. Zona ar prezenta interes pentru o atestare arheologică, era de părere profesorul universiatar Vasile Cărăbiş, de aceea, nu întâmplătoare erau versurile recitate de Costică Coiculusecu (Ceaucă): „Pe a satului vatră/noi avem dovezi de piatră/unde scrie că dacii/ se îmbrăcau toţi în dimie,/ca să aibă ca scuturi/de ploi/şi să-i apare de săgeţi în război.”
În primul capitol al lucrării, autorul consemnează cronologic şi statistic prezenţa breslelor de croitori şi abagii în Gorj, începând din anii 1813-1823. Pe baza înregistrării la Camera de Comerţ şi Industrie Craiova, Oficiul Târgu-Jiu, Camera de Muncă, consemnării în lucrările apărute în literatura de specialitate şi în urma cercetării directe pe teren, Dumitru Dănău înşiră numele abagiilor şi croitorilor de pe Valea Jaleşului. Activitatea lor era în floare, perioada interbelică, se lucra necontenit, fapt evidenţiat şi în creaţiile folclorice: „Pe Jaleş în jos,/Pe-acest râu frumos,/Pivele când bat/Se aud în sat/Şi ziuă şi noapte/Ele având ce bate,/Că dimii sunt multe/De la Dolj venite…”.
În ultima parte a primului capitol, autorul face referiri la importanţa socială a acestor meserii în viaţa localităţilor şi în propria familie, tatăl său fiind croitor de lux, acesta, precum şi ceilalţi îşi exercită meseria şi pe timpul concentrării, la regimentul din Târgu-Jiu.
Autorul demonstrează că stăpâneşte temeinic terminologia specifică domeniului respectiv, denominaţia obiectelor din sfera celor două meserii. Etnolingvistica în domeniile abageriei şi croitoriei face obiectul celui de-al doilea capitol. Dumitru Dănău explică etimologia cuvintelor din câmpul semantic al abageriei şi croitoriei: cuvinte de origine latină-“a coase”(lat. populară: “cosere”); “aţă” (lat. : “acia”); “piepţi” (lat. : “pectus” ); “cheotoare” (lat. : “clautoria”); “bată”, regional “betelie”(lat. : “bitta”); “imbrăcăminte” (lat. : “vestimentum”); “vestimentaţie” (it. : “vestimenta”); de origine slavă- “a croi” (sl. : “krojiti”); “croitor” s-a format prin derivare: “a croi” plus sufixul “tor”; “a cârpi” (sl. : “krupiti”); “nădrag” (sl. : “nadragy”); “clin” (sl. : “klinu”); “postav” (sl. : “postavu”); de origine turcă- “aba” (tc. : “aba”); “abagiu” (tc. : “abaci”); “dimie” (tc.: “dimi”); “găitan”(tc.: “gaytan”); “mintean”(tc. : “mintan”). După 1830, lexical vestimentaţiei sporeşte cu termeni din franceză : “client”(fr. : “client”); “furnitură”(fr. : “fourrniture”); “vestă”( fr. : “veste”); “pantalon”(fr. : “pantalon”); “costum” (fr. : “costume”); “rever”( fr. : “revers”); “manşetă”(fr. : “manchette”) şi germană : “vatelină” (germ. : “Wattelin”); “şorţ” (germ. : “Schurz”) etc. Va urma
Constantin E. Ungureanu

Articolul Dumitru Dănău ne dăruieşte o nouă carte: „Abagii şi Croitori de pe Jaleş”(I) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Ce-i drept, frumosul volum certifică vechea zicală “Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”. Ea porneşte de la o comunicare ştiinţifică ţinută la Simpozionul „Satul românesc tradiţional”, din septembrie 2005. Mă rog, e bine şi după zece ani că această comunicare a apărut în volum, aşa cum binemerita.
Faptul că acest simpozion anual se ţine cu regularitate în Gorj este remarcabil. Poate din prea multă slugărnicie, titulatura exactă a simpozionului a fost şi încă este „Satul românesc, sat european”. Chit că prescurtarea aleasă de autorul prolific Dumitru Dănău este mai adevărată, iar prin occident satele şi-au cam pierdut statutul de altădată.
Prin surpriza de pe contra copertă, aflăm că lectorul cărţii este reputatul poet Florian Saioc, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Bogat ilustrată, pagina de gardă reproduce o icoană, probabil, cu Adam şi Eva, mărul şi şarpele, adică Păcatul originar.
O pagină este dedicată Paremiologiei meseriilor(din care reproduceam, spre exemplificare doar un aforism: „Meseria este brăţară de aur”), apoi două pagini de Paremiologie croitorească („Măsoară de mai multe ori şi croieşte o singură dată”; Haina-i bună, dar omul ba”).
Şi Dumitru Dănău îşi „reia povestea despre meseriile anunţate, aducând, oricât ar părea de bizar, laudă „păcatului originar”, fără de care Dumnezeu nu i-ar fi „afurisit”, trimiţându-i la „munca de jos”, în „valea plângerii”, pe părinţii noştri biblici. Ieşind din buimăceală, Adam şi Eva află ce-s foamea şi frigul şi, fiind obligaţi să renunţe, treptat la frunzele sau pieile ce le protejau pudoarea, îşi meşteşugesc noi piese vestimentare, erezii devenind cu timpul înaintaşii abagiilor şi croitorilor dintotdeauna…”
Nu am eu competenţa a judeca ori a emite judecăţi de valoare în domeniul etnografic, Dumitru Dănău fiind un împătimit poet şi erudit în domeniul acesta, ca urmaş al cărturarului Vasile Cărăbiş, cu obârşii tot de pe Jaleş. Cartea are şi pagini cu documente inedite, cu autorizaţii pentru meseria de abagiu emise de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale prin luna august 1933, apoi o Carte de lucrător pe numele D-lui Ioan C. Dănău, din Câmpofeni, judeţul Gorj, emisă de Camera de Muncă din Craiova, pe 18 septembrie 1942, dacă am descifrat bine datarea de pe facsimil. Există şi o altă Carte de lucrător pe numele lui Ioan C. Ghe. Dănău, emisă de Camera de Comerţ şi Industrie Craiova, la data 2 Decembrie 1931, pentru lucrătorul deţinător al unui Atelier de Abagerie, născut fiind în ziua de 23 iulie 1900 în Băleşti, locul atelierului fiind comuna Arcani, iar emblema întrebuinţată „La Vesta Ţăranului”.
Comunicarea ştiinţifică ce stă la baza cărţii despre care vorbim se ocupă de meseriile abagii şi croitori de la începuturi şi până în zilele noastre. Când pivele utilizate au ajuns obiecte de muzee etnografice.
Un alt capitol se ocupă de „Etnolingvistica în domeniile abageriei şi croitoriei tradiţionale…”, care utilizează ca şi prima parte a cărţii o bogată bibliografie ca şi ilustraţie dintre cele mai rare şi mai adevărate.
Este reluată şi o superbă şi alertă povestire, cu dialoguri reale, scrisă cu mult har, intitulată : „Abagii, croitori şi alte întâmplări de pe Jaleş…(1927)”, cu autor neprecizat, spre deosebire de o alta: „Cântecul pivelor”, ce aparţine lui Vasile Zmeu.
Multe dintre texte, precum „La început a fost geneza… cu erorile (eşecurile) ei” ori „Căderea omului” ar trebui citite şi recitite, aparţinând Bibliei. De reţinut şi-l rog pe autor să le pună la dispoziţia cotidianului dumneavoastră de suflet „Gorjeanul” – spre publicare -, fiind poemele scrise cu inima despre „Tată…”, croitorul de lux Constantin C. Dănău, din Câmpofeni, ori alte poezii, inclusiv cele de inspiraţie biblică precum „Păcatul originar şi urmările lui…”, tălmăcit de D. Dănău după „CULPĂ”, de Miguel Valdivieso.
Ion Predoşanu

Articolul Însemnări de lectură / Poetul Dumitru Dănău nemureşte “ABAGII ŞI CROITORI DE PE JALEŞ” apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.