Prima ipoteză este că femeia de 83 de ani ar fi fost ucisă de unul dintre nepoți. Ulterior, bărbatul și-ar fi omorât fratele, după care s-a sinucis. Mai multe persoane au fost audiate de oamenii legii. ,,Polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Târgu-Jiu, împreună cu pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Gorj, s-au deplasat la locația menționată, pentru verificări, în apartament fiind identificate trei persoane decedate, respectiv o femeie de 83 de ani și doi bărbați de 39 și 40 de ani, care prezentau urme de violență pe corp. La fața locului s-au deplasat, de îndată, echipe operative complexe, formate din polițiști de investigații criminale, criminaliști și procuror competent, pentru efectuarea cercetării la fața locului și stabilirea cu exactitate a împrejurărilor în care s-a produs evenimentul. Cercetările sunt desfășurate sub coordonarea unității de parchet competente, fiind continuate pentru identificarea tuturor circumstanțelor și dispunerea măsurilor legale care se impun”, a declarat Miruna Prejbeanu, purtătorul de cuvânt al IPJ Gorj.
Cercetările sunt efectuate sub coordonarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. ,,Se fac cercetări într-un dosar penal, vizând săvârșirea infracțiunii de omor calificat, un caz de violență în familie. Este vorba de o familie, locuiau împreună doi frați, două persoane de sex masculin și bunica acestora. Se pare că, pe fondul unor afecțiuni psihice, din câte am putut să stabilim și al unui conflict spontan, unul dintre frați a atacat-o pe bunică și pe celălalt frate și i-a ucis, folosind un corp tăietor-înţepător, cuțit, după care s-ar fi sinucis, din câte am observat. Cercetările sunt în desfășurare și urmează să se stabilească și de către medicul legist cauza exactă a decesului. Din câte am auzit, ar fi fost un confict între bunică și fiica acesteia, adică mama celor doi frați și că s-ar fi emis de către Poliție un ordin de intedicție, dar că bunica ar fi refuzat să ia măsuri și față de nepoți, spunând că i-a crescut”, a declarat Cristian Onescu, șeful Secției de Urmărire Penală de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. Potrivit anchetatorilor, nu s-au găsit substanțe interzise în locuință, însă ar fi fost în desfășurare o anchetă în domeniul drogurilor, la DIICOT, care îl viza pe suspect. Acesta fusese internat în spital în urmă cu aproximativ patru ani pentru depresia cu care s-ar fi confruntat în urma unui divorț. Alexandru absolvise Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara, realizând picturi și tatuaje. Fratele său, Vlad, lucra la o firmă din municipiu și era liniștit, spun cunoscuții, încercând de mai multe ori să țină sub control conflictele din familia sa. ,,Este audiat un vecin care a spus că, într-adevăr, avea un comportament turbulent suspectul, adică presupusul autor și, din ce am văzut personal, într-adevăr, era o persoană cu afecțiuni psihice. Un caz neobișnuit, din ceea ce am văzut acolo, nu am mai întâlnit până acum. Nu am mai văzut așa ceva, legat de persoana respectivă. Nu știu cum a trecut așa neobservată situația, legat de dumnealui”, a mai declarat procurorul de caz.

Bunica a mers la Poliție, cu o zi înainte să fie ucisă, pentru a-și reclama fiica
Pe 26 mai, cu o zi înainte să fie omorâtă, bătrâna a mers la Poliție și a cerut ajutor, susținând că fiica sa, mama celor doi bărbați, ar fi amenințat-o și ar fi agresat-o. ,,La data de 26 mai 2026, femeia de 83 de ani, însoțită de președintele asociației de proprietari unde era arondat blocul în care locuia, s-a prezentat la Poliția Municipiului Târgu-Jiu și a sesizat că, de o perioadă de timp, ar fi fost amenințată și agresată de fiica sa, de 62 de ani, cu care locuia în același apartament. În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violență în familie și amenințare, fiind, totodată, emis un ordin de protecție provizoriu împotriva femeii de 62 de ani, fără monitorizare electronică, întrucât victima a motivat că nu se descurcă cu dispozitivele electronice. În contextul îndeplinirii procedurii de aducere la cunoștința femeii de 62 de ani, a ordinului de protecție emis împotriva sa și a măsurii de evacuare din locuința comună, polițiștii au constatat că aceasta plecase deja de la locație și se afla la altă adresă, din municipiul Târgu-Jiu, pe strada Aurel Vlaicu, unde a declarat că va locui pe perioada interdicției de a se apropia de mama sa și de apartamentul în care aceasta are domiciliul. Fiind întrebată de polițiști în legătură cu relația dintre ea și cei doi nepoți, femeia de 83 de ani a declarat că, nu are conflicte cu aceștia, și că unul dintre ei, cel în vârstă de 39 de ani, i-ar fi adresat cuvinte și expresii jignitoare, în urma cu aproximativ două luni. A fost întocmit formularul de evaluare a riscului, însă nu a rezultat un risc iminent, iar femeia nu a solicitat emiterea unui ordin de protecție provizoriu și nu a formulat plângere, fiindu-i înmânată o cerere pentru a se adresa instanței de judecată, conform legislației în vigoare. Între victimă și cei doi nepoți ai acesteia nu au fost sesizate fapte de violență fizică”, se precizează într-o informare a IPJ Gorj.
Polițiștii și procurorii continuă cercetările pentru a stabili cu exactitate ce s-a întâmplat. Vecinii au declarat că certurile erau frecvente între bunică și fiica acesteia. ,,Se certau, de când a murit soțul doamnei, de 13 ani tot se certau în continuu. Eu i-am spus <<doamna Mărioara, faceți ceva, că de aici iasă ceva, nu se poate! >>. Și a zis <<nu, doamnă! Că mie îmi pare rău de ei, că i-am crescut eu>>. <<Doamnă, vă omoară ăștia! >>. I-a spart ușa, i-a spart frigiderul, geamurile, tot i-ai făcut. Ei îi părea tot rău de ei și uite de mâna lor muri. Mie mi-a părut rău de ea, cu soțul și de când i-a murit soțul, de 13 ani, o ajutam. N-aveau serviciu. Ea se certa, bunica cu fata, că fata nu muncea și bunica avea pensie de urmaș, trei mii de lei. Îi spunea <<du-te la muncă, pentru că nu te mai pot ține, mi-ai făcut viața amară>>. <<Nu vreau să mă duc la muncă, banii ăluia nu sunt ai tăi, că tu nu ai muncit pe ei>>. Și uite așa ajunseră de se omorâră”, a declarat o vecină.
De cealaltă parte, fiica femeii de 83 de ani susține contrariul. ,,Trebuia să fiu la mine acasă, cu copiii mei. Poate puteam să previn, nu știu, să fac ceva, să aplanez un conflict care ar fi apărut. Nu știu. O fi zis nebuna ceva, nu știu. Au aflat de mine că m-a scos ea din casă. Zicea în ultimul timp că ne scoate pe toți din casă. S-o fi gândit în mintea lui, dacă era în depresie, s-o fi gândit că îl scoate și pe el. Ce știu eu ce s-a întâmplat? Nu știu nimic, fac presupuneri. Fiul meu cel mare, Vlad, lucra, a ieșit la ora 22.00, a venit și mi-a adus mie niște haine aici, niște mâncare, niște bani mi-a lăsat, ne-am cam certat un pic pentru că a zis că trebuia să o las dracu’ în pace pe a bătrână, să nu îi mai zic nimic. Cu o zi înainte se enervase și el pe ea. Cu Vlad marți m-am întâlnit ultima dată. Eu pe maică-mea, când a plecat, știam că se duce la Poliție, că m-a amenințat că se duce la comandant să mă scoată afară, așa a spus cu o zi înainte. A doua zi, am văzut când a plecat cu un vecin care i-a susținut aberațiile ei și care acum aleargă să ajute, l-am chemat aici, să vină aici la mine, că a dat declarație că susține ce spune maică-mea. Eu nu știu ce s-a întâmplat acolo. Știu că miercuri, la ora 21.00, m-a sunat Poliția și m-a luat că nu știu ce, să mă duc eu acasă. I-am spus pleacă, domne, de aici, că nu mă duc eu acolo, că eu am ordin de restricție, cum adică îmi întindeți capcane, că eu nu am voie să mă apropii la 50 de metri de bloc. Umblam cu telefonul. Aici nu am curent, nu am nimic, nu am aragaz, nu am frigider”, a spus fiica bătrânei de 83 de ani.
Aceasta a mai declarat că a aflat ce s-a întâmplat, după ce a stat aproximativ trei ore la Poliție. ,,La ora 12 sau 1 cât era, m-au ținut trei ore în tensiune la Poliție, fără să îmi spună, ca să îmi spună dintr-odată, mă ții trei ore în tensiune ca să îmi spui, că vor să mă menajeze. Tot întrebam ce se întâmplă, de ce mă aduserăți. Mi-am dat seama că se întâmplă ceva, am crezut că o fi murit a bătrână”, a mai declarat femeia de 62 de ani. Ieri, aceasta a fost condusă de polițiști în apartamentul groazei, iar la scara blocului a început să se certe cu vecinii, de supărare că ar fi susținut declarația bătrânei, atunci când a mers la Poliție să-și reclame fiica.
L.F.

Articolul Triplă crimă în Târgu Jiu! O bunică și cei doi nepoți, găsiți morți în apartament apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Mod de preparare

Poftă Bună!

Cititorii care vor să îi adreseze întrebări lui Seifried Alin Fabian, o pot face la următoarea adresă de email: alinfabian62@gmail.com.
Fabian este gorjeanul originar din Peștișani care promovează România prin video-urile făcute în natură.

Articolul VIDEO: Rețeta săptămânii – Fabi’s Kitchen: Rețeta de sarmale a bunicii! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Verdict pentru bătrânul acuzat că a violat o fată de 13 ani apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Amintiri din Casa Amintirilor (II) – BUNICA apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul Amintiri…Bunicul apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Mama
Nu pot să fiu stăpână în casa mea! Mereu apare câte ceva nou, de care eu n-am nevoie. Acum trebuie să accept un mâner de susţinere pe peretele băii folosite de mama şi unul la scara pe care se iese în curte. Astea sunt idelie soră-mii, Vera. Ea mă bate la cap de câţiva ani, zice că mama trebuie să se sprijine, că n-o ajută picioarele. Dacă o dor picioarele, să stea în pat, de ce trebuie să umble? Vera susţine că mama trebuie să facă mişcare.
La început i-a trimis sora mea din străinătate un baston ergonomic, reglabil în înălţime. Ăla pe care l-am găsit eu prin pod, de pe vremea lui tata, nu i-a plăcut. Zicea că era prea înalt şi-i afecta articulaţiile mâinii. Doi ani mai târziu a cărat de acolo un cadru de mers cu rotile, pliabil. Zicea că prin curte va merge mai bine, că se sprijină cu ambele mâini de el. Prin casă nu e loc de aşa ceva. Sora-mea o îndemna să iasă şi pe stradă cu el, dar cum să facă aşa ceva, ne face de râs! Or merge oamenii cu astfel de „căruţe” acolo, în vest, dar la noi nu poţi face aşa ceva că stârneşti ilaritate.
Vorbind la telefon s-a văitat mama către Vera că nu mai are stabilitate în picioare şi că bastonul nu-i dă suficientă siguranţă. Mie nu mi-a spus nimic de asta, am auzit de la soră-mea, care vroia să-i mai cumpere un cadru cu care să se deplaseze la baie şi bucătărie. Mi-a cerut să măsor uşile, ca să vadă ce tip alege. Am încercat eu să-i spun că nu încape, tot mă gândeam că mama n-o mai duce-o mult. Dar sora mea e tare iritantă. A comandat şi acel cadru. Şi tot aşa a făcut şi cu altele. Ea zice că mama, atâta timp cât trăieşte, trebuie să aibă toate condiţiile, nu doar o farfurie de mâncare şi un pat. Eu gândesc altfel, după o vârstă nu mai are nicio valoare, doar ne stă în drum.
Avocatul diavolului (n.b.: mama)! Iar se bagă-n vorba fără să fie întrebată. Noi vorbim una, ea zice alta, dă cu nuca-n perete mereu. A, nu aude? Păi atunci să nici nu vorbească! Ar trebui să-nţeleagă şi alţii că de aia nu-i povestesc nimic, că nu aude. Eu n-am răbdare să repet ceea ce spun. Să mai afle una-alta de la cei care au mai multă răbdare cu ea.
Într-o vară s-a adunat familia aici, la mama. Copii, nepoţi… Mai bine nu veneau! Căutau de zor pe internet şi m-am trezit cu ei: „Nu ne e nouă ruşine? Bunica ne-a iubit şi ajutat cu drag pe toţi şi noi nu-i putem face un aparat auditiv ca să poată auzi ce se discută în jur? Împărţim costul şi gata!” Am încercat eu să le ţin piept gândind că ce rost mai are la aproape 80 de ani, cât mai are de trăit? Le-aş fi spus că la noi nu există aşa ceva, dar tehnicile astea avansate te trădează. Gata, programare la ORL! Vroiam să mă duc eu cu mama, ar fi fost totul sub controlul meu. Dar nepoată-mea, studentă la medicină, a sărit în maşină chiar când să pornim. Merge şi ea. Oare de ce nu are încredere în mine?
Intrăm în cabinet. Spunem ce vrem. Doctoriţa propune să facă formalităţile şi să le trimită la asigurări, iar când vine aprobarea, face aparatul. Răsuflu uşurată. Câştig timp, poate renunţă. Dau să ies, dar nepoată-mea intervine neaşteptat, adresându-se direct doctoriţei: „Dacă-l plătim noi, putem să-l facem acum? Vrem să rezolvăm problema înainte de a pleca din ţară”. Şi către mine (la ieşirea din cabinet): „Dacă tu nu vrei, poţi să nu contribui. Noi vrem ca bunica noastră să audă!”
Ajunşi acasă, toţi se bucurau. Mama, aproape plângea de emoţii. Numai eu nu înţelegeam nimic, nici pe unii, nici pe alţii.
Iar scandal în casă! Fiica-mea, Dora, nu-i întreagă la minte. Nici ea şi nici soră-mea. Seamănă ca două picături de apă, amândouă nebune.
M-a sunat Dora de la Bucureşti, cerându-mi categoric să fac o programare pentru mama, pentru operaţie de cataractă. Curată nebunie, la ce-i trebuie? Are 85 de ani şi-i trebuie vedere… De vreo zece ani de zile mă bat la cap cu operaţia, ba că la Bucureşti, ba la Craiova. Acum e greu să se mai deplaseze. Se decid pentru Tg-Jiu. Eu n-am timp de aşa ceva.
Acum câţiva ani a vrut sora mea s-o ducă la operaţie şi să stea cu ea în perioada de recuperare, dar eu am dus-o cu vorba până ce a trecut vacanţa şi am scăpat de ideile ei trăznite. Acum se pare că nu mai pot să le îmbrobodesc. Zic ele că mama nu mai vede decât întuneric şi că mai rău nu se poate. Doreşte să rămână independentă şi asta nu este posibil fără vedere. Să rămână independentă în mişcare, da, asta e de dorit, dar eu n-am chef să mă ocup. Ca să sune mai convingător îl pun şi pe Grigore să vorbească cu Dora: „Dacă vreţi operaţie, vii tu sau mătuşa-ta să vă ocupaţi, noi nu facem nimic!” De unde să gândesc eu că fiica-mea o sună plângând pe soră-mea să-i povestească „inacceptabila” convorbire cu părinţii? Dora ştie că Vera, trăind în străinătate şi lucrând în învăţământ, nu poate veni în afara vacanţelor, aşa că decide să îşi ia ea liber să stea cu bunica la operaţie şi în perioada de revalidare. Dar ce scandal! Zice că atunci când oi fi eu bătrână şi neajutorată o să facă la fel, aşa cum a învăţat de la mine.
Rău e să fii nebun! Dar cum se poate, toţi din familie sunt nebuni? Sora mea, copiii ei, copiii mei… Cineva trebuie să asigure echilibrul. Dar ce eforturi fac pentru asta, numai eu ştiu!
Mama are 90 de ani şi sora-mea vine în România şi-i aduce un laptop. Asta-i lipsea la 90 de ani! Zic ei (tabăra adversă) că vechiul computer (adus de ei acum vreo cinci ani) nu mai este aşa de bun, nu mai pot comunica uşor. Cred şi eu, au vorbit zilnic pe skype. Doamne, ce-or fi avut de vorbit? S-au şi văzut, da, aşa e dacă mama şi-a recăpătat vederea…
Ce-am mai râs când au venit cu primul computer s-o înveţe pe mama să umble la el. Ridicol! Eu, farmacistă, învăţasem cu greu, iar soţul, inginer, nici nu ştie să-l folosească. Ce aşteaptă nebunii ăştia de la o bătrână? „Eu n-o s-o învăţ!” am exclamat. „Să se uite la el ca la mobilă!” Dar mare mi-a fost mirarea când am văzut-o la birou, exersând. Câtă voinţă, ce repede a învăţat! Vorbea, scria, era pasionată.
Ce belea e computerul pentru mine, tot timpul mă simt controlată: „Cum te simţi mama?”, ” Cum te simţi bunica?”, „Aţi chemat doctorul?”, „Cum stai cu medicamentele?”, „Îţi mai trebuie ceva?”, „Ce-ai mâncat?”, „Ce-ai băut?”, „Ţi-e frig?”, „Ai fost în curte?” Şi dacă ceva nu li se pare în regulă, mă sună şi-mi dau sfaturi. Mai ales fiică-mea, de parcă eu nu-s tot farmacista. Ce mă enervează! De câte ori o sună pe mama şi se întâmplă să fiu acolo, ies din cameră. Dora, dacă vrea să vorbească cu mine, să mă sune la mine, sus, pe computerul meu. Sau mai bine să nu mă sune, că de fiecare dată ne certăm.
Fiică-mea mă bate la cap mereu să-i fac mamei injecţia după accidentul cerebral de azi, zice că-i urgentă. Nu înţeleg de ce se agită atâta. Mama are 89 de ani. Ca să nu mă mai enerveze cu insistenţele ei, am minţit că i-am făcut-o, dar nu mă crede. Când or afla cu certitudine să te ţii scandal, dar nu mă deranjază, eu fac ce vreau. A informat-o repede şi pe soră-mea. Acum mă sună şi ea, zice că dacă nu i-o fac eu, să chem doctorul, că-i peste gard. Dar nu mă pot face de râs, sunt farmacistă şi o să creadă că nu ştiu să fac injecţii, îmi stric reputaţia. Mai aştept, dacă nu moare, i-o fac mâine.
Acum doi ani a făcut primul accident de acest gen. Nu mai putea vorbi. Am aflat de la fiică-mea care m-a sunat din America. Era tare contrariată că eu nu ştiu, că doar stăm în aceeaşi casă. Ei, da, trec pe la uşa ei adesea, din când în când deschid puţin şi mă uit dacă mai trăieşte. Doar n-o să stau de vorba cu ea în fiecare zi! De obicei îmi vorbeşte de nepoţi, n-am timp şi răbdare să ascult.
Atunci a fost ceartă mare, ele vroiau să chem un doctor şi mie îmi era ruşine. Eu, farmacistă, să deranjez doctorul pentru o bătrână. Ele mi-au promis că sună şi trimit ele un doctor şi atunci n-am mai avut de ales, nu era să accept să mă facă de râs în oraş. Am chemat, a venit, n-a râs, i-a dat un tratament după care s-a restabilit bine, dar acum, doi ani mai târziu, se repetă istoria. Ce viaţă grea am!…
După ultimul accident cerebral am avut curată nebunie în casă, au venit (pe rând!) soră-mea, fiică-mea şi nepoată-mea care mai căra după ea şi fetiţa de nici un an. Veneau să vadă care este situaţia, să-i mai facă o bucurie mamei, să-i ridice moralul, să-i gătească ce-i place. Auzi nebunie, parcă eu nu-i dau de mâncare. Să nu-mi facă mofturi, îi dau ce am prin casă.
În fiecare vineri am aceleaşi discuţii, că nu-i place fasolea. Grigore o adoră, fac pentru el, n-o să gătesc şi altceva pentru mama. Dacă nu-i place fasole să mănânce pâine cu gem şi miere. Altceva nu am.
Familia mea din afară crede că se poate face mai mult. Să vină ele să faca! Dar chiar vin. E oare aşa de important? Auzi nebunie la Vera. Să vină într-un an de vreo cinci-şase ori, chiar şi pentru un week-end. Ea nu poate sta mult, e profesoară şi nu poate lipsi de la ore. De ce-o veni, Doamne? Şi o întreabă pe mama ce doreşte să mănânce, îi găteşte şi-i dă de mâncare (culmea, chiar mănâncă dacă-i place), mai cumpără şi pune în congelator alimentele preferate ale mamei (haha! stau acolo cu lunile că nu mă apuc eu să controlez ce este şi să răspund la toate mofturile).
A venit şi fiică-mea de vreo două ori. Părea tare afectată de starea mamei, dar cu mine s-a certat. La bunică-sa ţine, nu ca la noi. Şi mereu mă ceartă că n-am grijă, că nu-i asigur medicamentele, că nu-i schimb bateriile la aparatul auditiv, că în cameră nu are suficientă căldură şi lumină…Normal, am dat becurile de la lustră jos să nu se consume, un beculeţ slab e suficient acolo.
Nepoata-mea a venit cu fetiţa în vârstă de două luni, cale de mii de kilometri, s-o vadă mama, nici ea nu e întreagă. Cam pe la un an a adus-o iar. Tare o iubea cea mică pe mama şi reciproc. Când mama îşi trăia ultimele zile a venit din nou cu fetiţa, s-o mai înveselească pe străbunica.
Ce au mai iubit-o nepoţii pe mama! Eu nu am nici un nepot, de la trei copii nici un nepot, de râsul lumii, e curtea goală ca şi sufletul meu neînţeles!
Va urma
V.B.

Articolul Frământările unui suflet de gheaţă (I) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.