Astfel iubitorii turismului si nu numai pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita si de ce nu explora pesteri si avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism si escaladă cu trasee omologate , zone amenajate pentru activități de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 si nu în ultimul rând trasee de coborâre pe ape repezi.
Zona muntilor Vilcan cuprinde 10 trasee turistice montane si unul de creastă , două zone de interes agroturistic si etnofolcloric precum si o zonă de alpinism si escaladă omologată (Cheile Sohodolului) unde cu câțiva ani in urmă s-a disputat chiar o etapă din Campionatul National de Escaladă si Alpinism .
Perimetrul Cerna-Mehedinti –Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă si două zone de interes ecoturistic ( Pades-Valea Mare si Cerna Sat- Izvoarele Cernei.
Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre si 1 de creastă , 4 zone de interes agro si ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate si una de schi (Rânca).
Pentru cei interesați Gorjul dispune de un număr impresionant de pesteri si avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Șușița Verde și Șușița Seacă, Pocruia, Cloșani si Motru Sec). O parte din cele peste 2000 cavități conțin forme și fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul.
Gorjul deține la acest capitol chiar două superlative naționale (cel mai adânc put subteran si cea mai mare stalagmită la două cavități localizate în masivul Plesa Sohodolului) precum si fenomene foarte rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Susita Seaca si Sohodol, depozitele de terra-rossa si de ce nu Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului)
Iata asadar o bogata oferta pentru cei îndrăgostiți de munte, alpinism, escaladă speologie si de ce nu canyoning, rafting si fotografie montană ori speologică.
Totuși, înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane fie ca montaniard sau speolog cu experiență fie ca învățăcel trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apare la tot pasul ignorarea acestora nefiind nicidecum o solutie de luat in seamă .
Câteva păreri sau haideți să le zicem învățăminte decantate din experiența ghizilor montani ori de speologie profesionisti, montaniarzi cu mare experienta în sporturile montane de vară si iarnă ori schiori experimentați ar putea fi luate in seamă cu precizarea ca aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viată sau mai multe.
Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activități extreme. In cursul practicării acestora doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică în funcție de activitatea desfășurată. Prin cunostiinte si pregătire participantii caută să reducă această doză la un nivel cât mai mic.
In functie de provenienta lor se pot defini două categorii de pericole: subiective si obiective amândouă aproape la fel de importante.
Totuși, la ora actuală se consideră că pericolele subiective fac cele mai multe victime în munți. Acest fel de pericole au geneza însuși în subiect în cazul nostru practicantul unui sport montan si depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranta însoțită de neglijentă si delăsare .
Înainte de a face primul pas în practicarea sporturilor montane este neapărat nevoie să cunoastem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru sub toate aspectele sale, să ținem cont de regulile “jocului” si să învățăm din experiența altora.
Experiența se câștigă parcurgând la început trasee ușoare necesare formării deprinderilor de a învinge greutățile, la început mai mici iar cu timpul mai mari si mai complexe. Nu trebuie să ne hazardăm de la început pe trasee lungi , dificile si pe vreme nefavorabilă.
Toate sporturile legate de munte necesită o bună conditie fizică iar aceasta se obtine prin antrenament pe “terenul de joc” adică muntele în cazul nostru.
O sursa importantă de pericole o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistentei fizice si atentiei cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens se poate aminti alimentatia corespunzatoare pe munte si trebuie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice .
Pericolele obiective își au natura în ”obiect” deci în natura înconjurătoare. O mare atenție trebuie acordata banalului mers mai ales pe portiuni de iarbă ce alternează cu trepte stâncoase verticale
Nu mai puțin periculoasă este stânca friabilă ,degradată de acțiunea agenților externi. Vizibil sau mai puțin vizibil orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi si acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porțiuni de stânca friabila.
De asemenea trebuie evitată dislocarea de pietre care pot constitui adevărate proiectile pentru cei aflați mai jos. Porțiunile de stâncă friabilă se pot recunoaște ușor după conurile de grohotiș aflate la baza lor.
Pentru parcurgerea unui traseu de escalada un bun indiciu îl poate constitui stratificarea stâncii care poate fi inclinată în jos ca tiglele de pe casă sau în sus ca o adevărată scară naturală.
Stânca udă si în special cea acoperită de mâzgă este cu mult mai alunecoasă decât cea uscată astfel că anumite pasaje care pe vreme bună se trec ușor în stare udă devin de netrecut
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Şi în aceste zile, prea multe accidente montane cauzate de necunoaştere ori ignoranță – Învățați să vă feriți de capcanele muntelui apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel, iubitorii turismului şi nu numai, pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita şi de ce nu explora peşteri şi avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism şi escaladă cu trasee omologate, zone amenajate pentru activităţi de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 şi, nu în ultimul rând două trasee de coborâre pe ape repezi (rafting), din care unul cotat printre cele mai dificile la nivel naţional.
Zona munţilor Vâlcan cuprinde 10 trasee turistice montane şi unul de creastă, două zone de interes agroturistic, precum și o zonă de alpinism și escaladă omologată (Cheile Sohodolului) unde, cu câţiva ani în urmă, s-a disputat chiar l o etapă din Campionatul Naţional de Escaladă și Alpinism.
Perimetrul Cerna-Mehedinţi–Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare şi Cerna Sat-Izvoarele Cernei).
Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre şi unul de creastă, 4 zone de interes ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate şi una de schi (Rânca).
Pentru cei interesaţi l, Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri şi avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Șuşita Verde şi Șuşita Seacă, Pocruia, Cloşani şi Motru Sec). O parte din cele peste 2000 cavităţi conţin forme şi fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul, Gorjul deţinând la acest capitol chiar două superlative naţionale (cel mai adânc puţ subteran şi cea mai mare stalagmită la doua cavităţi localizate în masivul Pleşa Sohodolului) precum şi fenomene rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Suşita Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rossa şi, de ce nu, Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului, pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani, când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului).
Iată, aşadar, o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiţi de munte, alpinism, escaladă, speologie şi, de ce nu, canyoning, rafting, fotografie montană ori speologică. Totuşi, înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane ca montaniard sau speolog cu experienţă,fie ca învăţăcel, trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apărea la tot pasul, ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluţie de luat în seamă.
Câteva păreri sau, haideţi să le zicem, învăţăminte decantate din experienţa ghizilor montani ori de speologie profesioniști, montaniarzi cu mare experienţă în sporturile montane de vară şi iarnă, schiori experimentaţi, ar putea fi luate în seamă cu precizarea că aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viaţă sau mai multe. Iată deci o prezentare succintă a acestora şi a modalităţilor de prevenire sau contracarare a efectelor nedorite.
Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activităţi extreme. În cursul practicării acestora doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de activitatea desfăşurată. Prin cunoştinţe si pregătire, participanţii caută să reducă această doză la un nivel cât mai mic. Limita personală a responsabilităţii nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză. Această limită, scria un cunoscut alpinist, exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc.
Aici se situează activităţile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condiţiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitate și, în fine, mersul solidar pe munte.
După provenienţa lor se pot defini două categorii de pericole: subiective si obiective, amândouă aproape la fel de importante.
Totuşi, la ora actuală se consideră că pericolele subiective fac cele mai multe victime în munţi. Acest fel de pericole au geneza însuşi în subiect (în cazul nostru practicantul unui sport montan) şi depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranța, însoţită de neglijenţă și delăsare.
Înainte de a face primul pas în practicarea sporturilor montane este neapărat nevoie să cunoaştem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru sub toate aspectele sale, să ţinem cont de regulile “jocului” şi să învăţam din experienţa altora. Dacă este posibil trebuie urmate cursuri de specialitate sub supravegherea unor instructori calificați.
Experienţa se câştigă parcurgând la început trasee uşoare necesare formării deprinderilor de a învinge greutăţile, la început mai mici, iar cu timpul mai mari şi mai complexe. Nu trebuie să ne hazardăm de la început pe trasee lungi, dificile şi pe vreme nefavorabilă. Toate sporturile legate de munte necesită o bună condiţie fizică, iar aceasta se obţine prin antrenament pe “terenul de joc”, adică muntele în cazul nostru.
O sursă importantă de pericole o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistenţei fizice şi atenţiei cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens se poate aminti alimentaţia corespunzătoare pe munte şi trebuie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice, ci alimentaţia sa se facă raţional pentru a se completa caloriile consumate prin efort.
Principalele aptitudini şi calităţi pentru practicanţii de sporturi montane sunt fie înnăscute, fie dobândite prin şcoală şi educaţie.
Pericolele obiective îşi au natura în ”obiect”, deci în natura înconjurătoare. O mare atenţie trebuie acordată banalului mers, mai ales pe porţiuni de iarbă ce alternează cu trepte stâncoase verticale. Adesea, un traseu montan pare la prima vedere foarte simplu, dar în realitate el este extrem de periculos prin iarbă udă, porţiuni de muşchi umed şi chiar pasaje de stâncă înnierbată.
Nu mai puțin periculoasă este stânca friabilă, degradată de acţiunea agenţilor externi. Vizibil sau mai puțin, orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi şi acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porţiuni de stâncă friabilă. De asemenea trebuie evitată dislocarea de pietre care pot constitui adevărate proiectile pentru cei aflaţi mai jos.
Porţiunile de stâncă friabilă se pot recunoaște ușor după conurile de grohotiş aflate la baza lor. Alt pericol îl reprezintă îngheţul și dezgheţul succesiv care în munţii noştri se produce de regulă la sfârşitul iernii. Aceste fenomene ca şi ploile torenţiale pot provoca căderi de pietre izolate sau avalanşe până la dislocarea de lespezi întregi.
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul Odată cu schimbarea vremii și apropierea sezonului hivernal – Aveți grijă la PERICOLELE MUNTELUI ! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel, iubitorii turismului, și nu numai, pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita și explora peșteri și avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism și escaladă, cu trasee omologate, zone amenajate pentru activități de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 și 2 trasee de coborâre pe ape repezi (rafting), din care unul este cotat printre cele mai dificile la nivel național.
Zona munților Vilcan cuprinde 10 trasee turistice montane și unul de creastă, două zone de interes agroturistic și etnofolcloric precum și o zona de alpinism și escalada omologată (Cheile Sohodolului) unde cu cîțiva ani în urmă s-a disputat chiar o etapă din Campionatul Național de Escalada și Alpinism.
Perimetrul Cerna-Mehedinți –Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare și Cerna Sat- Izvoarele Cernei. Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre și 1 de creastă, 4 zone de interes agro și ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier și Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate și una de schi (Rânca).
Pentru cei interesați, Gorjul dispune de un număr impresionant de peșteri și avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologicȘușița Seacă, Pocruia, Cloșani și Motru Sec). O parte din cele peste 2000 de cavități conțin forme și fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul.
Gorjul deține la acest capitol chiar două superlative naționale (cel mai adânc puț subteran și cea mai mare stalagmită la două cavități localizate în masivul Pleșa Sohodolului), precum și fenomene foarte rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Șușița Seacă și Sohodol, depozitele de terra-rossa și Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol acum cîteva milioane de ani, când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului).
Iată, așadar, o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiți de munte, alpinism, escaladă, speologie sau canyoning, rafting și fotografie montană ori speologică. Totuși, înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane, fie montaniard sau speolog cu experiență, fie învățăcel, trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apărea la tot pasul, iar ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluție de luat în seamă.
Câteva păreri sau, haideți să le zicem învățăminte decantate din experiența ghizilor montani ori de speologie profesioniști, montaniarzi cu mare experiență în sporturile montane de vară și iarnă, schiori experimentați – ar putea fi luate în seamă cu mențiunea că aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viață sau mai multe.
Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activități extreme. În cursul practicării acestora doză de pericol poate fi mai mare sau mai mică în funcție de activitatea desfășurată. Prin cunoștiinte și pregătire participanții caută să reducă această doză la un nivel cît mai mic.
Limita personală a responsabilității nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză, niciodată altul. Această limită, scria un cunoscut alpinist, exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc.
Aici se situează activitățile umane caracterizate prin pericole obiective:escaladele la care predomină de la început condițiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac că limita posibilităților proprii să fie uitate și, în fine, mersul solitar pe munte. În funcție de proveniența lor, se pot defini două categorii de pericole: subiective și obiective, amândouă aproape la fel de importante.
Totuși, la ora actuală, se consideră că pericolele subiective fac cele mai multe victime în munți. Acest fel de pericole au geneza în subiect, în cazul nostru, practicantul unui sport montan și depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranța însoțită de neglijență și delăsare.
Înainte de a face primul pas în practicarea sporturilor montane, este neapărat nevoie să cunoaștem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru, sub toate aspectele sale, să ținem cont de regulile “jocului” și să învățăm din experiența altora. Dacă este posibil trebuie urmate cursuri de specialitate sub supravegherea unor instructori calificați.
Experiența se cîștigă parcurgând la început trasee ușoare necesare formării deprinderilor de a învinge greutățile, la început mai mici, iar cu timpul mai mari și mai complexe. Nu trebuie să ne hazardăm de la început pe trasee lungi, dificile și pe vreme nefavorabilă.
Toate sporturile legate de munte necesită o bună condiție fizică iar aceasta se obține prin antrenament pe “terenul de joc” adică pe munte.
O sursă importantă de pericole o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistenței fizice și atenției, cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens, se poate aminti alimentația corespunzătoare pe munte și trebuie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice, ci alimentația să se facă rațional pentru a se completa caloriile consumate prin efort.
Principalele aptitudini și calități pentru practicanții de sporturi montane sunt, fie înnăscute, fie dobândite prin școală și educație.
Pericolele obiective își au natură în ”obiect”, deci în natura înconjurătoare. O mare atenție trebuie acordată banalului mers, mai ales pe porțiuni de iarbă ce alternează cu trepte stîncoase verticale. Adesea, un traseu montan pare, la prima vedere, foarte simplu, dar în realitate el este extrem de periculos prin iarba udă, porțiuni de mușchi umed și chiar pasaje de stâncă înierbată.
Nu mai puțîn periculoasă este stânca friabilă, degradată de acțiunea agenților externi. Vizibil sau mai puțîn vizibil, orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi și acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porțiuni de stâncă friabilă.
De asemenea, trebuie evitată dislocarea de pietre care se pot constitui în adevărate proiectile pentru cei aflați mai jos. Porțiunile de stâncă friabilă se pot recunoaște ușor, după conurile de grohotiș aflate la baza lor. Alt pericol îl reprezintă înghețul și dezghetul succesiv care în munți noștri se produce de regulă la sfîrșitul iernii. Aceste fenomene, ca și ploile torențiale, pot provoca căderi de pietre izolate sau în avalanșe, până la dislocarea de lespezi întregi. Pentru parcurgerea unui traseu de escaladă, un bun indiciu îl poate constitui stratificarea stâncii care poate fi înclinată în jos, ca țiglele de pe casă sau în sus ca o adevărată scară naturală.
Stânca udă și în special cea acoperită de mâzgă este cu mult mai alunecoasă decît cea uscată, astfel că, anumite pasaje, care pe vreme bună se trec ușor în stare udă, devin de netrecut
Mugurel PETRESCU, fotografii autor

Articolul În aceste zile aveţi grijă să nu cădeţi în CAPCANELE MUNTELUI apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Articolul COLȚUL MONTANIARDULUI – Atenţie la saltul peste Carpaţi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel, iubitorii turismului şi nu numai, pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita şi de ce nu explora peşteri şi avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism şi escaladă cu trasee omologate, zone amenajate pentru activităţi de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 şi, nu în ultimul rând, două trasee de coborâre pe ape repezi (rafting), din care unul cotat printre cele mai dificile la nivel naţional. De asemenea, la nivel județean este rulat cu succes programul România Gorj Aventura ce are menirea de a prezenta oferta turistică gorjană, precum și practicarea unor activități tip aventură sub supravegherea unor cadre atestate pentru acest gen de activităţi.
Zona munţilor Vâlcan cuprinde 10 trasee turistice montane şi unul de creastă, două zone de interes agroturistice, precum și o zonă de alpinism și escaladă omologată (Cheile Sohodolului) unde, cu câţiva ani în urmă, s-a disputat chiar o etapă din Campionatul Naţional de Escaladă și Alpinism.
Perimetrul Cerna- Mehedinţi – Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare şi Cerna Sat- Izvoarele Cernei).
Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre şi 1 de creastă, 4 zone de interes ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate şi una de schi (Rânca).
Pentru cei interesați, Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri şi avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici , Sohodol, Suşita Verde şi Suşita Seacă, Pocruia, Cloşani şi Motru Sec). O parte din cele peste 2.000 cavităţi conţin forme şi fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul, Gorjul deţinând la acest capitol chiar două superlative naţionale (cel mai adânc puţ subteran şi cea mai mare stalagmită la două cavităţi localizate în masivul Pleşa Sohodolului), precum şi fenomene rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Suşita Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rossa şi, de ce nu, Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului).
Iată, aşadar o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiţi de munte, alpinism, escaladă, speologie şi, de ce nu, canyoning, rafting, fotografie montană ori speologică. Totuşi, înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane ca montaniard sau speolog cu experiență, fie ca învăţăcel, trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apărea la tot pasul, ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluţie de luat în seamă.
Câteva păreri sau haideţi sa le zicem învăţăminte decantate din experienţa ghizilor montani ori de speologie profesioniști, montaniarzi cu mare experienţă în sporturile montane de vară şi iarnă, schiori experimentați, ar putea fi luate in seamă cu precizarea că aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viaţă sau mai multe.
Iată deci o prezentare succintă a acestora şi a modalităţilor de prevenire sau contracarare a efectelor nedorite.
Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activităţi extreme. În cursul practicării acestora, doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de activitatea desfăşurată. Prin cunoştinţe și pregătire, participanţii caută să reducă această doză la un nivel cât mai mic. Limita personală a responsabilităţii nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză. Această limită, scria un cunoscut alpinist, exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc. Aici se situează activităţile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condiţiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitate și în fine mersul solidar pe munte.
După provenienţa lor, se pot defini două categorii de pericole: subiective și obiective, amândouă aproape la fel de importante.
Totuşi, la ora actuală se consideră că pericolele subiective fac cele mai multe victime în munţi. Acest fel de pericole au geneza însuşi în subiect (în cazul nostru, practicantul unui sport montan) şi depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranța însoţită de neglijenţă și delăsare.
Înainte de a face primul pas în practicarea sporturilor montane este neapărat nevoie să cunoaştem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru sub toate aspectele sale, să ţinem cont de regulile “jocului” şi să învăţăm din experienţa altora. Dacă este posibil, trebuie urmate cursuri de specialitate sub supravegherea unor instructori calificați.
Experienţa se câştigă parcurgând la început trasee uşoare necesare formării deprinderilor de a învinge greutăţile, la început mai mici, iar cu timpul mai mari şi mai complexe. Nu trebuie să ne hazardăm de la început pe trasee lungi, dificile, şi pe vreme nefavorabilă.
Toate sporturile legate de munte necesită o bună condiţie fizică iar aceasta se obţine prin antrenament pe “terenul de joc”, adică muntele în cazul nostru.
O sursă importantă de pericole o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistenţei fizice şi atenţiei cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens se poate aminti alimentaţia corespunzătoare pe munte şi trebuie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice, ci alimentaţia să se facă raţional pentru a se completa caloriile consumate prin efort.
Principalele aptitudini şi calităţi pentru practicanţii de sporturi montane sunt fie înăscute, fie dobândite prin şcoală şi educaţie.
Pericolele obiective îşi au natura în ”obiect”, deci în natura înconjurătoare. O mare atenţie trebuie acordată banalului mers, mai ales pe porţiuni de iarbă ce alternează cu trepte stâncoase verticale. Adesea, un traseu montan pare la prima vedere foarte simplu, dar în realitate el este extrem de periculos prin iarbă udă,, porţiuni de muşchi umed şi chiar pasaje de stâncă înierbată.
Nu mai putin periculoasă este stânca friabilă, degradată de acţiunea agenţilor externi. Vizibil sau mai puțin, orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi şi acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porţiuni de stâncă friabilă. De asemenea, trebuie evitată dislocarea de pietre care pot constitui adevărate proiectile pentru cei aflaţi mai jos. Porţiunile de stâncă friabilă se pot recunoaște ușor după conurile de grohotiş aflate la baza lor. Alt pericol îl reprezintă îngheţul si dezgheţul succesiv care în munţii noştri se produce de regulă la sfârşitul iernii. Aceste fenomene, ca şi ploile torențiale, pot provoca căderi de pietre izolate sau avalanşe până la dislocarea de lespezi intregi
Mugurel PETRESCU

Articolul ATITUDINI LA ALTITUDINE – NU CĂDEȚI ÎN GHEARELE MUNTELUI apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Existența în aceste locuri a unor roci rezistente, cum ar fi granitele și sisturile cristaline, împreună cu altele mai puțin rezistente (rocile calcaroase), a creat o multitudine de forme și fenomene naturale dintre care cele mai spectaculoase sunt cheile, văile și culoarele formate în stâncă din care unele sunt obiective de interes turistic județean iar altele printr-o serie de superlative ce le dețin de importanță națională.
Pe aceste locuri s-au format prin modelarea reliefului platformele de eroziune Gornovița, Borăscu și Râul Șes ce au favorizat de-a lungul vremii dezvoltarea comunităților umane. Fie că sunt amplasate în zonele submontane ori montane astăzi aceste comunități își pot trăi o nouă viață prin dezvoltarea fără precedent a turismului precum și promovarea obiectivelor de interes local. Pe partea sudică a perimetrului montan gorjean au fost create condiții favorabile dezvoltării turismului și agroturismului cea mai ecologică formă de turism atât în sezonul estival cât și în cel hivernal. Totuși pentru cei ce se încumetă să străbată unul ori mai multe perimetre montane gorjene și nu numai vara sau iarna o serie de recomandări decantate din experiența mai multor generații de iubitori ai naturii ar fi de folos.
Un cunoscut montaniard transmitea acum mai bine de opt decenii câteva învăţăminte pentru cei care doreau să practice sporturile montane. Câteva dintre acestea sunt deosebit de importante şi îşi păstrează şi în zilele noastre mesajul pentru cei ce vor să practice sporturile montane:
– Să nu pleci niciodată într-o ascensiune pentru care nu te-ai pregătit şi să nu pierzi niciodată din vedere că trebuie să fi mai tare ca muntele.
– Alege totdeauna un itinerar realizabil şi dacă vezi că nu îl poţi realiza renunţă.
– Acel care nu ştie să-şi poarte singur de grijă pe munte nu este decât un personaj penibil în decorul montan.
– Posibilităţile celui mai slab trebuie să fie unitatea de măsură pentru tot grupul.
– A părăsi un om pe munte poate echivala cu o crimă.
Din păcate o mare parte dintre cei ce în zilele noastre iau cu asalt munții nu au pregătirea necesară iar condiţia lor fizică şi echipamentul sunt de cele mai multe ori necorespunzătoare. Totuşi ei riscă şi se avântă traseele montane mizând pe noroc. Câţiva reuşesc pentru că muntele este uneori îngăduitor dar cei mai mulţi nu. Şi iată ce uşor am ajuns la cauzele ce produc majoritatea accidentelor montane (mediatizate din ce în ce mai mult de posturile locale şi naţionale dar cu efecte aproape nule în prezent și o îngrijorătoare tendință de creștere odată cu deschiderea sezonului de schi și drumeții hivernale).
Să existe oare legi ale muntelui pe care oamenii trebuie să le respecte? Toţi cei ce sunt cu adevărat montaniarzi răspund afirmativ la o astfel de întrebare.
Dar să nu căutăm în biblioteci juridice sau în colecţii de acte normative aceste legi. Nu omul le-a elaborat ci muntele i le-a impus. Aceste legi ale muntelui necuprinse în vreun decret sau act normativ s-au transmis de-a lungul generaţiilor de la cei în vârstă la cei tineri, de la cei cu mare experienţă la ucenici. Căci cel care le cunoaşte şi le respectă cu sfinţenie nu va fi niciodată o victimă a muntelui ci doar un cuceritor al acestuia. Iată deci câteva dintre acestea decantate din experienţa multor iubitori ai naturii:
– Pe munte se pleacă numai cu echipament adecvat.
– Nu este indicat să călătoreşti niciodată singur pe munte.
– Nu este recomandat să te avânţi pe trasee necunoscute.
– Sporturile montane sunt incompatibile cu consumul de băuturi alcoolice.
– La munte trebuie să ştii ce, cât şi când să mănânci.
– Regula primordială pe munte este „Toţi pentru unul, unul pentru toţi ”
– Pe munte nu se ţipă şi nu se fac zgomote inutile.
– Cine iubeşte muntele trebuie să-l şi ocrotească.
– Cabanele şi refugiile alpine sunt locuri sfinte pe munte.
– Notaţi în registrul cabanelor de unde veniţi, numărul membrilor şi unde intenţionaţi să mergeţi.
– Iarna în munţi pericolul avalanşelor este permanent.
– Dacă pe munte se iveşte o situaţie de urgenţă toţi cei prezenţi trebuie să răspundă solicitării.
– Este obligatoriu pentru toţi turiştii montani să urmeze sfaturile şi indicaţiile echipelor Salvamont.
– Codul de semnalizare în munţi trebuie cunoscut de toţi turiştii montani.
– Turistul montan trebuie să ştie să acorde la nevoie primul ajutor.
Este bine să medităm serios la fiecare în parte dintre aceste veritabile învățături şi să ne gândim că ignorarea din necunoaştere sau teribilism a uneia sau a mai multora poate duce un om sau mai mulţi la evenimente cu urmări cel mai adesea imprevizibile.
Mugurel PETRESCU

Articolul Natura și spiritul muntelui ! apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel, iubitorii turismului şi nu numai pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita şi de ce nu explora peşteri şi avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism şi escaladă cu trasee omologate, zone amenajate pentru activităţi de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 şi nu în ultimul rând 2 trasee de coborire pe ape repezi (rafting) din care unul cotat printre cele mai dificile la nivel naţional. De asemeni la nivel județean este rulat cu succes programul România Gorj Aventura ce are menirea de a prezenta oferta turistică gorjană precum și practicarea unor activități tip aventură sub supravegherea unor cadre atestate pentru acest gen de activităţi.
Zona munţilor Vâlcan cuprinde 10 trasee turistice montane şi unul de creastă, două zone de interes agroturistic precum și o zonă de alpinism și escaladă omologată (Cheile Sohodolului) unde cu câţiva ani în urmă s-a disputat chiar o etapă din Campionatul Naţional de Escaladă și Alpinism.
Perimetrul Cerna- Mehedinţi – Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare şi Cerna Sat- Izvoarele Cernei). Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre şi 1 de creastă, 4 zone de interes ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate şi una de schi (Rânca).
Pentru cei interesaţi, Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri şi avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Suşita Verde şi Suşita Seacă, Pocruia, Cloşani şi Motru Sec). O parte din cele peste 2000 cavităţi conţin forme şi fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul, Gorjul deţinând la acest capitol chiar două superlative naţionale (cel mai adânc puţ subteran şi cea mai mare stalagmită la două cavităţi localizate în masivul Pleşa Sohodolului) precum şi fenomene rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Suşita Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rossa şi de ce nu Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului).
Iată, aşadar, o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiţi de munte, alpinism, escaladă, speologie şi de ce nu canyoning, rafting, fotografie montană ori speologică. Totuşi înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane ca montaniard sau speolog cu experienţă fie ca învăţăcel trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apare la tot pasul, ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluţie de luat în seamă. Câteva păreri sau haideţi să le zicem învăţăminte decantate din experienţa ghizilor montani ori de speologie profesioniști, montaniarzi cu mare experienţă în sporturile montane de vară şi iarnă, schiori experimentaţi ar putea fi luate în seamă cu precizarea că aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viaţă sau mai multe. Iată deci o prezentare succintă a acestora şi a modalităţilor de prevenire sau contracarare a efectelor nedorite.
Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activităţi extreme. În cursul practicării acestora, doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică în funcţie de activitatea desfăşurată. Prin cunoştinţe și pregătire participanţii caută să reducă această doză la un nivel cât mai mic. Limita personală a responsabilităţii nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză. Această limită scria un cunoscut alpinist exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc. Aici se situează activităţile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condiţiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitate și în fine mersul solidar pe munte.
După provenienţa lor se pot defini două categorii de pericole: subiective și obiective amândouă aproape la fel de importante.
Totuşi la ora actuală se consideră că pericolele subiective fac cele mai multe victime în munţi. Acest fel de pericole au geneza însuşi în subiect (în cazul nostru practicantul unui sport montan) şi depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranța însoţită de neglijenţă și delăsare.
Înainte de a face primul pas în practicarea sporturilor montane este neapărat nevoie să cunoaştem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru sub toate aspectele sale, să ţinem cont de regulile ,,jocului” şi să învăţăm din experienţa altora. Dacă este posibil trebuie urmate cursuri de specialitate sub supravegherea unor instructori calificați.
Experienţa se câştigă parcurgând la început trasee uşoare necesare formării deprinderilor de a învinge greutăţile, la început mai mici iar cu timpul mai mari şi mai complexe. Nu trebuie să ne hazardăm de la început pe trasee lungi, dificile şi pe vreme nefavorabilă.
Toate sporturile legate de munte necesită o bună condiţie fizică iar aceasta se obţine prin antrenament pe ,,terenul de joc” adică muntele în cazul nostru.
O sursă importantă de pericole o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistenţei fizice şi atenţiei cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens se poate aminti alimentaţia corespunzătoare pe munte şi trebuie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice ci alimentaţia să se facă raţional pentru a se complecta caloriile consumate prin efort. Principalele aptitudini şi calităţi pentru practicanţii de sporturi montane sunt fie înăscute, fie dobândite prin şcoală şi educaţie.
Pericolele obiective îşi au natura în ,,obiect” deci în natura înconjurătoare. O mare atenţie trebuie acordată banalului mers mai ales pe porţiuni de iarbă ce alternează cu trepte stâncoase verticale. Adesea un traseu montan pare la prima vedere foarte simplu dar în realitate el este extrem de periculos prin iarba udă, porţiuni de muşchi umed şi chiar pasaje de stâncă înierbată. Nu mai puțin periculoasă este stânca friabilă, degradată de acţiunea agenţilor externi. Vizibil, sau mai puțin, orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi şi acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porţiuni de stâncă friabilă. De asemenea trebuie evitată dislocarea de pietre care pot constitui adevărate proiectile pentru cei aflaţi mai jos. Porţiunile de stâncă friabilă se pot recunoaște usor după conurile de grohotiş aflate la baza lor. Alt pericol îl reprezintă îngheţul și dezgheţul succesiv care în munţii noştri se produce de regulă la sfârşitul iernii. Aceste fenomene ca şi ploile torenţiale pot provoca căderi de pietre izolate sau avalanşe până la dislocarea de lespezi întregi.
Mugurel PETRESCU

Articolul Pericolele muntelui apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel, iubitorii turismului, şi nu numai, pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita şi de ce nu explora peşteri şi avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism şi escaladă cu trasee omologate, zone amenajate pentru activităţi de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 şi nu in ultimul rând 2 trasee de coborire pe ape repezi (rafting) din care unul cotat printre cele mai dificile la nivel naţional.
Zona munţilor Vâlcan cuprinde 10 trasee turistice montane şi unul de creastă, două zone de interes agroturistic precum si o zonă de alpinism si escaladă omologată (Cheile Sohodolului) unde cu câţiva ani în urmă s-a disputat chiar o etapă din Campionatul Naţional de Escaladă si Alpinism.
Perimetrul Cerna- Mehedinţi –Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare şi Cerna Sat- Izvoarele Cernei.)
Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre şi 1 de creastă, 4 zone de interes ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate şi una de schi (Rânca). Pentru cei interesaţi Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri şi avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Suşita Verde şi Suşita Seacă, Pocruia, Cloşani şi Motru Sec ). O parte din cele peste 2000 cavităţi conţin forme şi fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul, Gorjul deţinând la acest capitol chiar două superlative naţionale (cel mai adânc puţ subteran şi cea mai mare stalagmită la doua cavităţi localizate în masivul Pleşa Sohodolului) precum şi fenomene rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Suşita Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rossa şi de ce nu Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului)
Iată, aşadar, o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiţi de munte, alpinism, escalada speologie şi de ce nu canyoning, rafting, fotografie montană ori speologică. Totuşi înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane ca montaniard sau speolog cu experienţă fie ca învăţăcel trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apare la tot pasul ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluţie de luat în seamă. Câteva păreri sau haideţi să le zicem învăţăminte decantate din experienţa ghizilor montani ori de speologie profesionisti, montaniarzi cu mare experienţă în sporturile montane de vară şi iarnă, schiori experimentaţi ar putea fi luate în seamă cu precizarea că aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viaţă sau mai multe. Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activităţi extreme. În cursul practicării acestora doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică în funcţie de activitatea desfăşurată. Prin cunoştinţe și pregătire participanţii caută să reducă această doză la un nivel cât mai mic. Limita personală a responsabilităţii nu o cunoaste cu exactitate decât cel în cauză. Această limită scria un cunoscut alpinist exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc. Aici se situează activităţile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condiţiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitate și în fine mersul solidar pe munte.
(Va urma)
Mugurel PETRESCU

Articolul Autumnale – Pericolele muntelui (1) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Limita personală a responsabilităţii nu o cunoaşte cu exactitate decât cel în cauză, niciodată altul. „Aceasta limită – scria un cunoscut alpinist exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifica cu un joc de noroc”.
Aici se situează activităţile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, unde ambiţia și teribilismul fac ca limita posibilităţilor proprii să fie uitate şi nu în ultimul rând mersul solidar pe munte.
În funcţie de provenienţă, specialiştii montani definesc două categorii de pericole: subiective și obiective amândouă la fel de importante.
Totuşi la ora actuala se consideră ca pericolele subiective fac cele mai multe victime în munţi. Acest fel de pericole au geneza însuşi în subiect (în cazul nostru practicantul unui sport montan) și depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranţa însoţită de neglijenţă şi delăsare.
Înainte de a face primii paşi în practicarea sporturilor montane este neapărat nevoie să cunoaştem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru sub toate aspectele sale, să ţinem cont de regulile ,,jocului” şi în mod continuu să învăţăm din experienţa altora. Dacă este posibil trebuie urmate cursuri de specialitate sub supravegherea unor instructori atestaţi.
Experienţa se câştigă parcurgând la început trasee uşoare, necesare formării deprinderilor de a învinge greutăţile, prima dată mai mici iar cu timpul mai mari şi mai complexe. Nu trebuie să ne hazardăm de la început pe trasee lungi, dificile ori pe vreme nefavorabilă.
Toate sporturile legate de munte necesită o bună condiţie fizică iar aceasta se obţine prin antrenament pe ,,terenul de joc” adică muntele în cazul nostru.
O sursă importantă de pericole în opinia specialiştilor o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistenței fizice și atenţiei cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens se poate aminti alimentaţia corespunzătoare pe munte şi este necesar susţin specialiştii să fie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice ci alimentaţia să se facă raţional pentru a completa caloriile consumate prin efort.
Principalele aptitudini și calităţi pentru practicanţii de sporturi montane sunt fie înăscute, fie dobândite prin şcoală și educaţie.
Pericolele obiective îşi au natura în ,,obiect” deci în natura înconjurătoare. O mare atenţie trebuie acordată banalului mers mai ales pe porţiuni de iarbă ce alternează cu trepte stâncoase verticale. Adesea un traseu montan pare la prima vedere foarte simplu dar în realitate el este periculos prin iarba udă, porţiuni de muşchi umed şi chiar pasaje de stâncă înierbată.
Nu mai puţin periculoasă este stânca friabilă, degradată de acţiunea agenţilor externi. Vizibil sau mai puţin orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi și acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porţiuni de stâncă fiabilă.
De asemenea trebuie evitata dislocarea de pietre care pot constitui adevărate proiectile pentru cei aflaţi mai jos. Porţiunile de stâncă friabilă se pot recunoaşte uşor după conurile de grohotiş aflate la baza lor. Alt pericol îl reprezintă îngheţul și dezgheţul succesiv care în munţii noştri se produce de regulă spre sfârşitul iernii. Aceste fenomene ca şi ploile torenţiale pot provoca căderi de pietre izolate sau în avalanşe ajungându-se chiar până la dislocarea de lespezi întregi.
Stânca udă şi în special cea acoperită de mâzgă este cu mult mai alunecoasă decât cea uscată astfel că anumite pasaje care pe vreme bună se trec uşor în stare udă devin de netrecut. Un alt pericol nu mai puţin important îl constituie hipotermia. Apa în combinaţie cu frigul şi vântul chiar dacă nu coboară sub 0C poate provoca hipotermii. S-au înregistrat cazuri de hipotermie şi degerături chiar la temperaturi pozitive (+5C). Răcirea mâinilor până la amorţirea lor este deosebit de periculoasă diminuând siguranţa deplasării pe teren muntos. Vara în timpul averselor de ploaie este bine ca turiştii să se adăpostească în locuri fără pericol pentru descărcările electrice.
De asemenea în cazul pierderii orientării datorită ceţii este bine să aşteptăm până când vizibilitatea permite reluarea drumului fără să ne aventurăm şi să ne rătăcim. În toate aceste cazuri trebuie păstrat calmul şi trebuie evitată cu orice preţ starea de panică.
Mugurel PETRESCU

Articolul Pericole la munte apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Limita personală a responsabilității nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză, niciodată altul. „Această limită – scria un cunoscut alpinist – exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc”. Aici se situează activitățile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condițiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitate, și, nu în ultimul rând, mersul solidar pe munte.
În funcție de proveniență, specialiștii montani definesc două categorii de pericole: subiective și obiective, amândouă la fel de importante. Totuşi, la ora actuală se consideră că pericolele subiective fac cele mai multe victime în munți. Acest fel de pericole au geneza însuși în subiect (în cazul nostru practicantul unui sport montan) și depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranța însoțită de neglijență şi delăsare. Înainte de a face primii pași în practicarea sporturilor montane este neapărat nevoie să cunoaștem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru, sub toate aspectele sale, să ţinem cont de regulile “jocului” şi în mod continuu să învățăm din experiența altora. Dacă este posibil, trebuie urmate cursuri de specialitate sub supravegherea unor instructori atestaţi.
Experiența se câştigă parcurgând la început trasee uşoare, necesare formarii deprinderilor de a învinge greutăţile, prima dată mai mici, iar cu timpul mai mari şi mai complexe. Nu trebuie sa ne hazardăm de la început pe trasee lungi, dificile ori pe vreme nefavorabilă.
Toate sporturile legate de munte necesită o bună condiție fizică, iar aceasta se obţine prin antrenament pe “terenul de joc”, adică muntele în cazul nostru.
O sursă importantă de pericole, în opinia specialiștilor, o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistenței fizice și atenției, cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens se poate aminti alimentația corespunzătoare pe munte şi este necesar, susţin specialiştii, să fie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice, ci alimentația să se facă rațional pentru a completa caloriile consumate prin efort.
Principalele aptitudini și calităţi pentru practicanţii de sporturi montane sunt fie înnăscute, fie dobândite prin şcoala și educaţie.
Pericolele obiective îşi au natura în ”obiect”, deci în natura înconjurătoare. O mare atenție trebuie acordată banalului mers, mai ales pe porţiuni de iarbă ce alternează cu trepte stâncoase verticale. Adesea un traseu montan pare la prima vedere foarte simplu, dar în realitate el este periculos prin iarba udă, porţiuni de muşchi umed şi chiar pasaje de stâncă înierbată.
Nu mai puțin periculoasă este stânca friabilă, degradată de acțiunea agenților externi. Vizibil sau mai puțin, orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi și acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porțiuni de stâncă friabilă. De asemenea, trebuie evitată dislocarea de pietre care pot constitui adevărate proiectile pentru cei aflaţi mai jos. Porţiunile de stâncă friabila se pot recunoaşte uşor după conurile de grohotiş aflate la baza lor. Alt pericol îl reprezintă îngheţul și dezgheţul succesiv care în munţii noştri se produce de regulă spre sfârşitul iernii. Aceste fenomene, ca şi ploile torenţiale, pot provoca căderi de pietre izolate sau în avalanşe, ajungându-se chiar până la dislocarea de lespezi întregi. Stânca udă şi în special cea acoperită de mâzgă este cu mult mai alunecoasă decât cea uscată, astfel că anumite pasaje care pe vreme bună se trec uşor, în stare udă devin de netrecut. Un alt pericol nu mai puţin important îl constituie hipotermia. Apa în combinaţie cu frigul şi vântul, chiar dacă nu coboară sub 0C, poate provoca hipotermii. S-au înregistrat cazuri de hipotermie şi degerături chiar la temperaturi pozitive (+5C). Răcirea mâinilor până la amorţirea lor este deosebit de periculoasă, diminuând siguranţa deplasării pe teren muntos. Vara, în timpul averselor de ploaie, este bine ca turiștii să se adăpostească în locuri fără pericol pentru descărcările electrice. De asemenea, în cazul pierderii orientării din cauza ceții este bine să așteptăm până când vizibilitatea permite reluarea drumului fără să ne aventurăm şi să ne rătăcim. În toate aceste cazuri trebuie păstrat calmul şi trebuie evitată cu orice preţ starea de panică.
Mugurel PETRESCU

Articolul Pericolele din munţi apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel, iubitorii turismului şi nu numai pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice, unde pot vizita şi, de ce nu, explora peşteri şi avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism şi escaladă cu trasee omologate, zone amenajate pentru activităţi de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 şi, nu în ultimul rând, 2 trasee de coborâre pe ape repezi (rafting), din care unul cotat printre cele mai dificile la nivel național.
Zona munţilor Vâlcan cuprinde 10 trasee turistice montane şi unul de creastă, două zone de interes agroturistic, precum și o zonă de alpinism și escaladă omologată (Cheile Sohodolului), unde, cu câțiva ani în urmă, s-a disputat chiar o etapă din Campionatul Naţional de Escaladă și Alpinism. Perimetrul Cerna – Mehedinţi – Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare şi Cerna Sat- Izvoarele Cernei).
Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre şi 1 de creastă, 4 zone de interes ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate şi una de schi (Rânca).
Pentru cei interesaţi, Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri şi avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Suşita Verde şi Suşita Seacă, Pocruia, Cloşani şi Motru Sec). O parte din cele peste 2000 cavităţi conţin forme şi fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul, Gorjul deţinând la acest capitol chiar două superlative naţionale (cel mai adânc puţ subteran şi cea mai mare stalagmită la doua cavităţi localizate în masivul Pleşa Sohodolului), precum şi fenomene rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Suşita Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rossa şi, de ce nu, Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului, pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani, când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului).
Iată, așadar, o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiți de munte, alpinism, escalada, speologie şi, de ce nu, canyoning, rafting, fotografie montană ori speologică. Totuşi, înainte de a ne avânta în practicarea sporturilor montane, fie ca montaniard sau speolog cu experiență, fie ca învăţăcel, trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apărea la tot pasul, ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluție de luat în seamă. Câteva păreri sau haideți să le zicem învățăminte, decantate din experiența ghizilor montani ori de speologie profesioniști, montaniarzi cu mare experiență în sporturile montane de vară şi iarnă, schiori experimentați, ar putea fi luate în seamă cu precizarea că aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viață sau mai multe. Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activităţi extreme. În cursul practicării acestora, doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de activitatea desfășurată. Prin cunoștințe și pregătire, participanții caută să reducă aceasta doză la un nivel cât mai mic. Limita personală a responsabilității nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză. Această limită, scria un cunoscut alpinist, exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc. Aici se situează activitățile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condițiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitată și, în fine, mersul solidar pe munte.
-Va urma-
Mugurel PETRESCU

Articolul Autumnale – GHEARELE MUNTELUI (1) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.

Astfel iubitorii turismului şi nu numai pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita şi de ce nu explora peşteri şi avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism şi escaladă cu trasee omologate, zone amenajate pentru activităţi de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 şi, nu în ultimul rând, 2 trasee de coborâre pe ape repezi (rafting) din care unul cotat printre cele mai dificile la nivel naţional.De asemenea, la nivel județean este rulat cu succes programul România Gorj. Aventură ce are menirea de a prezenta oferta turistică gorjeană, precum și practicarea unor activități tip aventură sub supravegherea unor cadre atestate pentru acest gen de activităţi. Zona munţilor Vâlcan cuprinde 10 trasee turistice montane şi unul de creastă, două zone de interes agroturistic, precum și o zonă de alpinism și escaladă omologată (Cheile Sohodolului) unde cu câţiva ani în urmă s-a disputat chiar o etapă din Campionatul Naţional de Escaladă și Alpinism. Perimetrul Cerna- Mehedinţi–Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă și două zone de interes ecoturistic (Padeș-Valea Mare şi Cerna Sat- Izvoarele Cernei). Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre şi 1 de creastă, 4 zone de interes ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate şi una de schi (Rânca). Pentru cei interesaţi Gorjul dispune de un număr impresionant de peşteri şi avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Suşita Verde şi Suşița Seacă, Pocruia, Cloşani şi Motru Sec). O parte din cele peste 2000 cavităţi conţin forme şi fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul, Gorjul deţinând la acest capitol chiar două superlative naţionale (cel mai adânc puţ subteran şi cea mai mare stalagmită la două cavităţi localizate în masivul Pleşa Sohodolului), precum şi fenomene rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Șuşița Seacă şi Sohodol, depozitele de terra-rossa şi de ce nu Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani, când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului). Iată aşadar o bogată ofertă pentru cei îndrăgostiţi de munte, alpinism, escaladă speologie şi de ce nu canyoning, rafting, fotografie montană ori speologică. Totuşi înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane ca montaniard sau speolog cu experienţă fie ca învăţăcel trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apărea la tot pasul ignorarea acestora nefiind nicidecum o soluţie de luat în seamă. Câteva păreri sau haideţi să le zicem învăţăminte decantate din experienţa ghizilor montani ori de speologie profesioniști, montaniarzi cu mare experienţă în sporturile montane de vară şi iarnă, schiori experimentaţi ar putea fi luate în seamă cu precizarea că aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viaţă sau mai multe. Iată deci o prezentare succintă a acestora şi a modalităţilor de prevenire sau contracarare a efectelor nedorite. Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activităţi extreme. În cursul practicării acestora doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică în funcţie de activitatea desfăşurată. Prin cunoştinţe și pregătire participanţii caută să reducă această doză la un nivel cât mai mic. Limita personală a responsabilităţii nu o cunoaște cu exactitate decât cel în cauză. Această limită scria un cunoscut alpinist exclude acel domeniu al sporturilor montane ce se identifică cu un joc de noroc. Aici se situează activităţile umane caracterizate prin pericole obiective: escaladele la care predomină de la început condiţiile meteo proaste, escaladele la care echipamentul nu corespunde scopului propus, acolo unde ambiția și teribilismul fac ca limita posibilităților proprii să fie uitate și în fine mersul solidar pe munte.
(Va urma)
Mugurel PETRESCU

Articolul Ghearele muntelui (1) apare prima dată în Ştiri locale de ultima ora, stiri video - Ştiri Gorjeanul.ro.