Agricultura pe înțelesul tuturor – Să ne pregătim de recoltat păioasele

Preparativele pentru această campanie încep cu veriga finală a lanţului tehnologic, adică cu spaţiile de depozitare, fie că acestea sunt magazii, hambare sau simpli recipienţi din lemn, metal sau mase plastice. Toate spaţiile de depozitare trebuie bine curăţate şi dezinfectate prin văruire sau stropire cu soluţii insecticide dintre care cele mai recomandate sunt: Actelic,  Digrain – 0,25 l / 100 mp suprafaţă de depozitare, Fumitox – 10 cutii / 500 mc spaţiu gol, Propoxan,  Prostore – 1,25 l / 100 mp suprafaţă de depozitare, Reslin – 12,5 ml / 100 mc spaţiu gol, Sumithion sau Ultrafos  =  3 – 5 tabl / to. Trataţi cu deosebită atenţie această problemă căci ar fi mare păcat să pierdeţi prin deteriorare recolta deja depozitată şi obţinută cu mare trudă şi cheltuială. Recoltatul propriu-zis va începe cu orzoaica, cea mai sensibilă cultură la frângerea spicelor şi scuturare în lan şi căreia deci trebuie să i se acorde o atenţie deosebită prin asigurarea combinelor şi intrarea în lan pe timp răcoros, de preferinţă dimineaţa devreme şi seara până mai târziu, şi corelarea turaţiei rabatorului combinei cu viteza de înaintare a acesteia în lan spre a evita “pieptenarea”, plantelor căci se vor frânge.  Turaţia tobei combinei poate fi mai mică, 800 – 900 rot/minut, iar vânturile la valoare mijlocie. O atenţie mărită trebuie acordată curăţării periodice a sistemului de site pentru a evita pierderile de boabe în paie şi pleavă ca urmare a înfundării acestora cu ariste sau fragmente de plante. Şi orzul este destul de sensibil la cădere şi scuturare, dar mai puţin decât orzoaica ceea ce face ca recoltatul acestei culturi să se poată derula pe parcursul întregii zile şi cu viteză mai mare, deci se va mări şi turaţia tobei corespunzător.  Urmează grâul, cultură destul de rezistentă la scuturare, pentru recoltarea căreia turaţia tobei combinei se ridică la 1000 – 1100  rot/min, iar deschiderea acesteia (distanţa între bătător şi contrabătător la intrarea şi ieşirea materialului vegetal) se ajustează mereu pe parcursul  zilei pentru a evita spargerea boabelor sau rămânerea acestora nedislocate în spice.  Triticale este o cultură rezistentă la scuturare, dar cu o uşoară dificultate la treierat căci boabele sale sunt bine îmbrăcate în palei (pleava) şi presupune o turaţie mai mare a tobei, 1100 – 1200 rot/min, şi o reglare mai atentă a deschiderii tobei.  La grâu şi triticale tăria vânturilor este medie spre mare, iar direcţionarea lor spre mijlocul ansamblului de site.  Ovăzul este, de asemenea, o cultură sensibilă la cădere, frângere şi scuturare şi pentru recoltarea lui se fac aceleaşi reglaje la combine ca la orzoaică cu menţiunea că tăria vânturilor va fi reglată spre mică.  Pentru o bună recoltare atât lanurile, cât şi combinele trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Astfel culturile trebuie să fie curate de buruieni, coapte (umiditatea boabelor la recoltare sub 16 %), şi necăzute, iar combinele etanşe, protejate contra incendiilor, prevăzute cu dirijori de paie sau tocător de resturi vegetale. Înălţimea miriştei trebuie să fie de 12 – 15 cm (cât un pachet de ţigări superlong), rabatorul să porţioneze lanul atingând plantele în treimea superioară fără să le “pieptene” sau să le rupă şi înfăşoare pe el.  Pentru aceasta turaţia sa trebuie să fie bine corelată cu viteza de înaintare în lan a combinei.  Cuţitul,  aparatul de tăiere a plantelor, trebuie să aibă toate lamele întregi, rigidizate prin nituire pe vargă, cu cursa dublă bine reglată şi mai ales corect distanţate faţă de contracuţite (degete) spre a tăia uşor plantele şi a nu le introduce între ele şi contracuţite unde pot fi aprinse prin frecare şi deci pot incendia lanul.  Combinierul trebuie să fie atent la eventualele obiecte dure din lan (pietre, sârme sau alte obiecte metalice) căci acestea pot deteriora aparatul de tăiere sau chiar aprinde lanul. Transportorul de plante începând cu aparatul escamotabil trebuie să fie corect distanţat faţă de canalul transportorului pentru a asigura o bună porţionare a materialului vegetal şi introduce ritmic în tobă.  Aparatul de treier – toba trebuie să aibă toate şinele pe bătător, toate sârmele la contrabătător şi o corectă deschidere la intrarea şi ieşirea materialului de treierat, turaţia bătătorului adecvată calităţii materialului de treierat.  Separatorul de boabe  începând cu scuturătorii (caii) şi sitele să fie neînfundate cu ariste şi fragmente de plante spre a evita pierderile de boabe în paie şi pleavă.  Sistemul de site pentru aceste cereale este specific lor. Circuitul boabelor trebuie să fie etanş, iar la combinele mai vechi se etanşează cu bandă adezivă de burete.  Dirijorii sau tocătorul de paie trebuie să fie permanent prezente pe combină pentru a dirija în brazdă paiele care se vor utiliza în zootehnie sau legumicultură (pentru mulci) sau a le toca şi împrăştia pe teren în cazul când acestea vor fi încorporate în sol după ce au fost administrate şi îngrăşăminte chimice complexe sau cu azot în doză de 7 kg N s a  / tona de paie încorporate în sol spre a favoriza descompunerea mai uşoară şi mai rapidă a acestora de către bacteriile nitrificatoare.  Ridicătorii de lan se montează la heder doar pentru lanurile cu procent ridicat de plante căzute. Asigurarea combinei  pentru prevenirea eventualelor accidente de muncă este importantă şi presupune existenţa tuturor apărătorilor mecanice la ansamblurile mobile. De asemenea, trebuie să fie dotate combinele cu uneltele speciale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor ca stingător cu spumă, bidon de minim 40 l cu apă, lopată, mătură de nuiele  etc, iar toba de eşapament să fie prevăzută cu sită parascântei şi circuitul de evacuare a gazelor de eşapament să fie etanş şi liber de resturi vegetale şi plevuri.  Totodată, pentru o bună funcţionare a motorului sistemul de răcire a apei din motor trebuie să fie funcţional şi neînfundat cu pleavă. Paza bună trece primejdia rea.  Totodată  recolta de boabe  se va depozita direct din combină numai în cazul când are umiditate sub 14 %, iar în cazul când aceasta este mai mare se procedează la solarizarea şi lopătarea ei cunoscând că la fiecare lopătare corectă umiditatea scade cu 1 %, iar depozitarea boabelor cu umiditate peste 14 %,  chiar şi numai puţin atinse de rouă sau stropi de ploaie poate conduce la încingerea lor şi / sau la proliferarea galopantă a gărgăriţei boabelor, cu degradarea  chiar totală a acestora. Ar fi mare păcat ca dintr-o simplă neglijenţă să se piardă integral recolta.

Dacă toate astea fi-vor respectate…
Restul vine de la sine apoi …
Ing. Ion VELICI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here