Tot reformând el statul numit România, cam, de prin decembrie 2004, Traian Băsescu ne-a mâncat nouă, amărăştenilor, zilele iar statul a ajuns aproape inexistent. Foarte adesea eram îndemnat să-l las în pace, aşa cum mă-demna şi unul ce se pretinde prim secretar al judeţului Gorj – un fel de Băsescu mai mititel – să mă-mpac cu un individ cu care, dealtfel, nu mă certasem niciodată. I-am zis cândva doar lichea, iar insul a făcut, între timp, progrese la categoria jigodii.
Circarul de Traian Băsescu, de pildă, n-a fost certat niciodată cu Călin Popescu-Tăriceanu. Numai că aşa da bine la prostime. Să-i credem în mare hâră. Nimic mai neadevărat. Chiar dacă ei îşi vedeau, mai departe, fiecare de propriile interese. Altele decât ale României.
Dictatorul Traian Băsescu a continuat să aplice foarte bine principiul machiavellic „Dezbină şi stăpâneşte” între partide, între alianţe politice şi chiar persoane politice. Inclusiv acelea pe care le-a folosit o vreme în interese personale. Ce-i drept, mass-media românească ce-l analiza cu dreaptă cumpănă s-a împuţinat. Întrucât majoritatea jurnaliştilor, într-un fel sau altul, puseseră botul.
Cu întârziere de un an, importantul jurnal din Bruxelles, NEW EOROPE, a publicat un articol necruţător la adresa infectului personaj ce a dus România de râpă, text intitulat „Ultimul autocrat al Europei”. Este vorba de o analiză completă şi la obiect a celui care a îngenunchiat ţara, îndatotorând-o străinătăţii, adică FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene pentru vreo trei-patru generaţii de acum încolo. Răul produs de Regimul Băsescu va fi greu de anulat, dacă nu chiar imposibil.
Măcar un singur pasaj din articolul „Ultimul autocrat al Europei” merită citat: „În România, membră a Uniunii Europene din 2007, oamenii sunt în căutarea valorilor democratice care au fost îngropate sub regimul despotic al controversatului preşedinte Traian Băsescu(…) Cu exact un an înainte de alegerile prezidenţiale din România, Traian Băsescu îşi reimpune conducerea autocrată pe care referendumul de anul trecut a reuşit să o slăbească, când 87% din cei care au votat atunci au cerut demiterea lui”.
Acel articol din presa de la Bruxelles apare şi ca o critică la adresa politicienilor de la vârful UE şi CE, doar că apariţia este tardivă. Şi pentru acei politicieni din cancelariile occidentale ce şi-au făcut, între timp, mendrele cu Traian Băsescu şi cu viitorul sumbru al României. Cât despre România, ce să mai vorbim. Poziţia aceasta ne-ar fi servit în preajma referendumului din 29 iulie anul trecut. Gazetarul cu pricina, de la New Europe, vorbeşte şi de o posibilă revenire în terenul politicii, graţie mai vechilor lui relaţii – de la Bruxelles ori de peste Oceanul Atlantic – a lui Traian Băsescu, concluzionând că: „Aceasta ar putea fi cea mai stranie revenire a unui personaj politic din Europa şi una care-ar fi mult mai probabil să se-ntâmple în ţări ca Belarus.”
N. Roşca
