De obicei e mult mai corect în tratarea unei maladii să te ocupi de cauzele ei. Importanţi lideri politici ai lumii, şi statele lor, au fost implicaţi în războaiele din Irak, Libia şi parţial Siria, başca în primăvara arabă din Egipt. Eşuată şi ea. La petrol şi la afacerile pentru reconstruirea statelor respective nu au avut acces Alde România, care-a participat în Irak şi s-a ales cu praful de pe tobă.
De aceea, nu rezolvarea birocratică a problemei refugiaţilor va aduce mult bine umanităţii, ci crearea condiţiilor ca refugiaţii să se întoarcă pe la casele lor. Acolo ar trebui umblat. Am citit un comentariu de pe internet al unei românce de-a noastră care lucrează la un centru de refugiaţi din Germania. Sunt nişte leneşi, nişte puturoşi şi nu zic mulţumesc în nicio limbă. Mănâncă, beau şi dorm. Jignesc şi reclamă tot timpul. Românca noastră se consideră salariata Germaniei şi nu a Uniunii Europene. Cine garantează că printre refugiaţi nu sunt şi terorişti?
Înainte de al Doilea Război Mondial, la Târgu Jiu s-a construit un Lagăr pentru refugiaţii polonezi, în care-au mai fost şi deţinuţi politici români şi chiar Tudor Arghezi ascuns de furia fasciştilor. Numai că după război, polonezii s-au întors la ei acasă. Şi-au reconstruit singuri Polonia ca stat distrus de vreo trei ori!
Cine garantează că refugiaţii din Siria, Africa de Nord şi Afganistan ar mai dori să revină în ţările de unde-au plecat? Iar problemele nu sunt numai de masă şi casă, ei trebuie să înveţe limba română şi să li se creeze locuri de muncă.
Ori libienii o duceau mult prea bine pe timpul Colonelului Moamer El Ghadafi. Trăiau fără să muncească şi aşa ar vrea şi acum. România nu este capabilă să creeze locuri de muncă pentru propria populaţie – de unde şi migrarea la muncă în străinătate a românilor. Numai că ai noştri, deşi au o calificare, fac munci înjositoare pe unde-au ajuns. Arabii nu le au cu munca.
Mă raliez poziţiei preşedintelui Klaus Iohannis care a făcut nişte declaraţii ieri la Palatul Cotroceni. Se ştie că luni, 14 septembrie, Comisia Europeană va organiza un Consiliu JAI, cu participarea miniştrilor de interne ale ţărilor membre din Uniunea Europeană. „Mandatul ministrului de Interne la Consiliul JAI este să nu declare adeziunea pentru cotele de imigranţi” a afirmat preşedintele Klaus Iohannis, care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de anunţul Comisiei Europene referitor la introducerea unor cote obligatorii pentru statele membre.
Se ştie că în luna mai, cota României era de 1705 imigranţi, iar preşedintele şi Guvernul şi-au asumat o cifră de 1785 de persoane.
Ca mai apoi, Jean Claude – Junker să anunţe că România ar urma să preia 4.646 dintre cei 120.000 de refugiaţi ce se află pe teritoriul Italiei, Greciei şi Ungariei. Iar Ungaria, Cehia şi alte ţări membre ale Grupului de la Vişegrad nu vor să primească nici un imigrant.
Iată de ce mi se pare corectă şi de bun augur aprecierea preşedintelui Klaus Iohannis: „Aici nu vorbim, de cifre. E vorba de oameni şi nu de piese care trebuie numărate, vorbim de imigranţi care vin în Europa.
În al doilea rând, vorbim de o solidaritate pe care România şi-a declarat-o nu doar prin vorbe, ci şi prin oferte de a primi un număr mare pentru noi de refugiaţi, ceea ce nu considerăm că este o soluţie şi nu cred că este oportun să vorbim de cote obligatorii calculate într-un mod foarte birocratic contabiliceşte aş putea spune, fără a consulta statele membre.”, a argumentat acesta.
ION PREDOŞANU
