Într-o Zi mare, Zi Astrală cum este considerată ziua de 1 Decembrie, când la Alba Iulia s-a făurit unirea într-o singură patrie a naţiunii române. Sărbătorită de 96 ani încoace, de la 1918 – Ziua Marii Uniri, tensiunile dintre adevăraţii politicieni patrioţi trebuie să dispară. Să-şi dea mâna şi să purceadă la binele naţiunii române, lăsând la o parte interesul personal sau de grup. N-a fost cazul la Bucureşti, la Parada oficială a Armatei Române, unde n-au stat faţă-n faţă preşedintele încă în funcţie Traian Băsescu şi primul ministru al României, Victor Ponta, din pricina orgoliului nemăsurat al celui care se pregăteşte să plece de la Cotroceni. Imaginile televiziunilor ni i-au arătat alături, dar într-o tăcere şi tristeţe demne de finalul celor zece ani ai Regimului Băsescu, al dezbinării, unul mai dezamăgitor şi mai devastator decât un mare război.
Din nefericire, pornirea din 2004 în cruciada contra corupţiei, cel autoproclamat Zeus s-a instalat în vârful ei şi a perfecţionat-o tot timpul. Cei cu buzunarele goale s-au înmulţit, la îndemnul lui mulţi au luat drumurile deloc uşoare ale străinătăţii, iar polarizarea săraci-bogaţi s-a accentuat. Legile proaste ale unor parlamentari mult prea numeroşi şi îndoielnici permit dezorganizarea socială şi economică, evaziunea fiscală şi Marea Corupţie. Pe ger şi zloată, Armata Română ne-a demonstrat în Piaţa Constituţiei, din preajma Parlamentului României că rămâne unul dintre detaşamentele de nădejde ale naţiunii. Atâta vreme cât mai avem dreptul să vorbim de naţiunea română, cu toată intrarea pe motive de securitate naţională, şi aderarea la Uniunea Europeană, care-a slăbit suveranitatea naţională. Nici preşedintele surogat numit Traian Băsescu n-a transmis nici un mesaj militarilor Armatei Române ori miilor de participanţi – femei cu copii în braţe, tineri, oameni maturi şi politicieni sau membri ai Guvernului – de ruşine sau din incompetenţă ori lipsa de aderenţă la sentimente curate româneşti. În vremea aceasta, înconjurat de membrii guvernului, primul ministru Victor Ponta a stat în banca lui şi bine a făcut. O a doua Paradă militară importantă a avut loc, în premieră, la Alba Iulia. Pe Platoul romanilor, unde preşedintele ales – Klaus Iohannis – a fost întâmpinat cu pâine şi sare, cu palincă şi i s-a oferit tricolorul pe care l-a pus în jurul gâtului, fluturând frumos în bătaia vântului. Ne tot întrebam şi gândeam, totuşi, că preşedintele ales rămâne o speranţă a României următorilor cinci ani. Aveam motive să ne îndoim, după unele declaraţii ale sale în care demonstra că nu se rupsese ombilical de noul Partid Naţional Liberal.
Şi totuşi, preşedintele ales al României a transmis un mesaj demn şi curat, din inimă. României, românilor şi politicienilor. Fără a uita să anunţe că doreşte o colaborare cu primul ministru Victor Ponta. „Nu trebuie să fim prieteni, dar să luptăm împreună pentru atingerea unor obiective clare în interesul României”, a declarat, între altele, preşedintele ales Klaus Iohannis. Iată că acela care-a mers la Chişinău, în calitate neoficială – aşa cum va merge şi în Statele Unite ale Americii, începând de astăzi – are curajul şi bunul simţ să trăiască peste bătălia electorală. Klaus Iohannis a fost singurul român ce a gândit de Ziua Naţională a României la eroii ce-au căzut pentru Independenţă, înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 şi modernizarea României. Cinste lui. La mulţi ani, România!
ION PREDOŞANU
