Fiecare dintre noi suntem „un om între ceilalţi oameni”, prin particularităţile noastre fizice şi intelectuale şi prin ceea ce înfăptuim pentru familia noastră, pentru semenii noştri, pentru comunitatea unde trăim şi, de ce să n-o spunem, pentru România. Uite, şi dumneata, cititorul acestor rânduri eşti un om, un singur om printre celelalte neamuri din familia ta, din colectivul unde munceşti, din localitatea unde locuieşti.
Făcându-ţi, cu sinceritate, un bilanţ al vieţii, constaţi că în urma ta laşi o „dâră de lumină” sau una opacă, compusă din atâţia copii, multiple bunuri şi multe, multe fapte, deoarece existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veşnic prin ceea ce dăruim prin realizările noastre. Poetul Nichita Stănescu ne categorisea astral că „noi suntem CLIPA care trece prin POARTA existenţei”, dar nu oricum, completez eu.
Titlul acestui articol l-am furat, cu bună ştiinţă, de la romanul „Un om între oameni” al scriitorului Camil Petrescu, în care prozatorul şi filozoful relatează viaţa revoluţionarului şi istoricului Nicolae Bălcescu, personalitate care, într-adevăr, a fost un om între oamenii acestei ţări. De ce l-am luat? Pentru a relata la zi aniversară – 20 iulie – despre domnul Iuliu Călina, care azi împlineşte o onorabilă vârstă şi eu îl consider alături de alţii chiar „un om între oamenii locului” unde trăieşte şi munceşte, oraşul Târgu Cărbuneşti.
Deviza de viaţă a lui Călina este, trebuie să recunosc, totuşi brâncuşiană, adică: „Creează ca un Dumnezeu, ordonă ca un Rege şi munceşte ca un Sclav”, întrucât Călina Iulică, în multe situaţii, nu prea uşoare ale vieţii sale, îşi zicea că nu contează cât de încet înaintezi, atâta vreme cât nu te opreşti, şi el nu s-a oprit din muncă nici la această vârstă, când alţii de mult trăiesc numai din pensie. Iuliu Călina chiar a trecut prin toate aceste situaţii, deoarece a condus la viaţa sa mari comunităţi de oameni, fiind, peste 30 de ani, primul dintre egalii unui sector forestier gorjean, unde a ştiut să creeze locuri de muncă, să formeze oameni, dar şi să ordone ca un rege, muncind ca un sclav alături de ei. Sute de oameni şi mai toate mănăstirile din judeţ au beneficiat de serviciile oferite cu multă bunătate de omul Călina. Poate cu altă ocazie voi relata întâlnirile lui Iulică cu fostul mitropolit al Olteniei -Nestor Vornicescu, mai toate de o frumuseţe aparte.
Apoi a muncit la Primăria din Târgu Cărbuneşti mulţi ani ca viceprimar şi o perioadă şi ca primar. A fost şi este un om cu principii sănătoase, seninătatea sălăşluieşte în sufletul său bun. Alături de familia sa şi mai ales de soţia sa Ancuţa Călina, o albinuţă a locului. Prin tot ceea ce fac, cei doi au ctitorit o biserică în satul său natal – Măceşu. Au doi copii, Carmen Bărbăcioru Călina, care este cadru universitar la Universitatea „Constantin Brâncuşi” şi Cătălin Călina, un remarcabil jurist. Îi urmează pentru continuarea dârei de lumină, nepotul Tudor Călina. Ca orice om normal care are şi mici pasiuni, Iuliu Călina este şi un vânător vestit şi bun ochitor, alături de primarul, Ion Ciocea din Bustuchin, împreună cu doctorul Aristică Moroşanu şi cu mai blajinul, purtător de armă, farmacistul Romeo Popescu, de la farmacia Galenus din Cărbuneşti.
La ceas aniversar, ca semnatar al acestor rânduri, îi doresc sănătate şi mulţi ani alături de noi, pentru înfăptuirea României de mâine, prin faptele noastre de azi.
Ştefan Stăiculescu
