Reprezentanții IPJ pregătesc, în acest an, o serie de acţiuni prin care să-l readucă în prim-planul comunităţii pe unul dintre cei mai cunoscuți polițiști din istoria Gorjului. Ioan C. Popilian, comisarul de Poliție care a condus locuitorii orașului în luptele de la Podul Jiului, din timpul Primului Război Mondial, va fi onorat, pe 25 martie, de Ziua Poliției Române. Acesta s-a născut în anul 1879, pe 3 decembrie, în satul Stolojani, din Turceni și a fost primul dintre cei 13 copii ai preotului Constantin Popilian. După ce a urmat cursurile școlii primare în satul natal, în 1900 a absolvit Liceul Carol I Craiova. Ulterior a efectuat Serviciul Militar la arma Geniu, contingentul 1902. Încă de la început, acesta a optat pentru meseria de polițist, fiind mai întâi șef de arest la Prefectura Poliției Craiova. În anul 1908 s-a transferat subcomisar clasa a III-a la Poliția orașului Târgu-Jiu, unde, cu o întrerupere de peste doi ani, în perioada 1 iulie 1918-16 noiembrie 1921, când a fost detașat la Poliția Soroca, a activat până la pensionare, avansând în grad și funcție de la subcomisar la comisar și de la director clasa a II-a, în 1921, la director clasa I, din 1 decembrie 1923, în Poliția orașului Târgu-Jiu. Ioan C. Popilian este unul dintre eroii luptei de la Podul Jiului, care a avut loc în municipiu, în Primul Război Mondial, în octombrie 1916. Acesta a devenit cunoscut, după ce a salvat oraşul Târgu-Jiu de armata germană. “Evenimentul istoric al Luptelor de la Podul Jiului din 14/27 octombrie 1916 a adus glorie și recunoaștere istorică lui Ioan C. Popilian, care a dat dovadă de vitejie, curaj și spirit militar mobilizator. La 14/27 octombrie 1916, colonelul Ion Anastasiu, comandantul Grupului Jiul a organizat o puternică ofensivă împotriva inamicului care pusese stăpânire pe cursul 
superior al Jiului. Fiindcă la 14/27 octombrie 1916, concentrarea forțelor s-a făcut în zona în care a acționat colonelul I. Anastasiu, germanii, profitând de plecarea batalionului maiorului Trușculescu la Rasovița, au urmărit să cucerească orașul Târgu-Jiu, rămas fără armată de apărare. După spargerea frontului la Petroșani, trupele germane conduse de Kapehand se apropiau de Târgu-Jiu. Orașul se aștepta să fie atacat de nemți. Așa se explică refugierea locuitorilor, dar și pregătirile pentru rezistență, așa cum ni le-a destăinuit într-o întrunire ținută la Târgu-Jiu în anul 1995, domnul Dan Smântânescu (ajuns secretarul particular al lui N. Iorga și profesor universitar la București), copil participant la Luptele de la Jiu din 14/27 octombrie 1916: <>. Auzind de generalul român, mareșalul german Falkenhait a concluzionat că <>”, precizează Al. Doru Şerban, în cartea “Personalităţi care au fost în Gorj”. În acest mod ar fi fost amânat atacul trei zile. “Profitând de această amânare, armata română a avut timp să se replieze spre Craiova și spre Olt. Nu s-a înfăptuit astfel intenția germană de a tăia drumul pe Valea Jiului până la Dunăre, spre a se reuni cu armata turco-bulgară, cu care era aliată. Ar fi căzut pradă cele două corpuri și s-ar fi terminat cu rezistența românească. Conform consemnărilor lui Ion D. Isac, făcute în cartea <>,<>, <>, pe străzile pustii ale orașului. Atunci când un detașament al Regimentului 12 bavarezi a atacat Podul, comisarul Ioan C.Popilian a ordonat milițienilor conduși de căpitanul Genică Sadoveanu, din care făceau parte și sergenții Giorgi Nicolae, Rădăcină Petre, Udroiu Gheorghe, Popescu Gheorghe, Bistreanu Gheorghe, Vasile Vintilă, Trantea Grigore, Rușeț Vasile, Tatu Constantin, dar și populației civile: <<Apărați Podul cu viața voastră, până la ultimul”>>. În <>, este prezentată evoluția luptelor de la Podul Jiului , din 14/27 octombrie 1916: <<Nemții au cotropit și jefuit satele Gorjului, amenințând Târgu-Jiul. Colonelul Anastasiu a dispus evacuarea populației civile, cetățenii însă nu s-au retras, ci se pregăteau de luptă. Trupele bavareze s-au strecurat prin păduri până în Dealul Târgului, în noaptea de 13-14 octombrie 1916. A fost chemat de la Copăcioasa batalionul de miliție Gorj…La orele 10, trupele bavareze, care coborâseră dinspre Dealul Târgului, au desfășurat frontul. Sublocotentul N. Popescu își organizează ostașii de-a lungul Jiului. La ora 10 și 45 de minute, jandarmii de pe dig au deschis focul. Populația le căra muniții, apă, arme, hrană sau lupta alături. Maiorul Mlădinescu, din partea Diviziei I, a ordonat ostașilor: <<Rezistați cu cea mai mare energie până la ultimul om și apărați orașul>>. La ora 12, podul era apărat de comisarul Popilian, un plutonier, 12 pionieri și cercetașul Cosmulescu. Nemții nu puteau să-l treacă. În Grădina Publică, focul nu înceta. Populația lupta alături de soldați. Cercetașa Ecaterina Teodoroiu a fost prezentă alături de ostași. Cei 60 soldați, trimiși în dreptul morii lui Bălănescu, pentru a asigura paza din partea de sud a orașului, au trecut Jiul și au atacat pe nemți din flanc. În după-amiaza zilei de 14 octombrie, lupta era în toi. Locuitorii își apărau eroic orașul. Nemții au intrat în derută. A mai sosit o companie în ajutor, comandată de lt. Ionescu, care ajutată de celelalte unități a forțat trecerea podului. Ajutată efectiv de populație, armata a obținut o frumoasă victorie. La orele 2.30, în ziua de 15 octombrie 1916, victoria de la Târgu-Jiu a fost adusă la cunoștință cartierului general al armatei române…S-au luat 9 prizonieri, au fost morți și răniți dintre soldații inamici. Urmărirea inamicului a continuat și au mai fost capturate 8 obuziere cu chesoanele lor…”, mai scrie Al. Doru Şerban, în cartea „Personalităţi care au fost în Gorj”, completând cu o declarație făcută chiar de Popilian despre lupta de la Podul Jiului, la comemorarea evenimentului, în publicația „Ilustrațiunea română”. “Mărturisesc că, după aproape șaptesprezece ani, și acum simt căldura acelor clipe de îmbărbătare pe care mi le oferise mărețul spectacol al bătrânilor, femeilor și copiilor hotărâți să moară până la unul. Minunați oameni!…Dar nebunia noastră ținea la respect regimentele nemțești… Am aruncat pelerina, am scos sabia și strigând ca la un adevărat atac <<Ura, înainte copii!>> m-am năpustit pe pod, spre grupul de soldați care venea spre noi. Ne-a întâmpinat o ploaie de gloanțe. Pe la jumătatea Podului câțiva căzuseră. Un glonț mă lovi în cap și un altul la picior. În vălmășagul luptelor nu simții nici gloanțele, nici durerea. Doar șiroaiele de sânge îmi arătau că plătisem pe loc tributul de sânge. Îndârjit peste măsură, continuai atacul, ceea ce i-a determinat pe nemți s-o ia la fugă. Astăzi, după atâția ani, în sufletul meu- de câte ori mi se pomenește de această istorică zi- simt aceeași neuitată recunoștință vitejilor care m-au ascultat și m-au urmat…”, este declarația lui Ioan C. Popilian. “Lupta de la Podul Jiului a fost decisivă pentru tânăra cercetașe Ecaterina Teodoroiu, care a luat hotărârea de a îmbrăca haina militară. Așa a ajuns ea pe Frontul de la Jiu, alături de fratele Nicolae, iar la 16/29 octombrie colonelul Jippa, comandantul Regimentului 18 Gorj i-a aprobat înrolarea în armată. Încurajată de izbânda de la Podul Jiului, Ecaterina Teodoroiu a ajuns o pildă de curaj și eroism feminin românesc, în lupta pentru neatârnarea țării. Pentru faptele de polițist și pentru contribuția decisivă la izbânda în Lupta de la Podul Jiului din 14/27 octombrie 1916, Comisarul Ioan C. Popilian a fost răsplătit cu medalii și decorații: <<Avântul țării>>- 1913; <>; <>; <<Bărbăție și credință>>(de două ori); <>”, se mai arată în cartea regretatului scriitor gorjean Alexandru Doru Şerban. Despre lupta de la Podul Jiului a scris de mareșalul Berthelot, care a declarat în 1918, la Iași, că „victoria română de la Mărăști și Mărășești…n’a fost decât rezultatul apărării orașului Târgu-Jiu, la Podul de la marginea Grădinii, rezistență care a îngrădit armatei germane, în ofensivă, posibilitatea de a tăia retragerea armatei române”. Ioan C. Popilian a murit pe 18 ianuarie 1938, la vârsta de 58 de ani, la scurt timp după pensionare. Fostul comisar al Poliției orașului Târgu-Jiu a fost înmormântat ca un erou. Autoritățile locale au dispus realizarea unei plăci comemorative la Podul Jiului, unde acesta a condus eroica luptă din 14/27 octombrie 1916. Strada din Târgu-Jiu, unde își are sediul Poliția Municipiului Târgu-Jiu, poartă numele său, iar în 2015 a fost realizat un bust al comisarului de poliţie.
L.F.
