– PS Voastră, cu ce gânduri aţi venit la Biserica din satul Poieniţa, Parohia Valea Pojarului, din comuna Bustuchin?– Mă rog să ne ajute Bunul Dumnezeu să vedem biserica aceasta terminată, înfrumuseţată, aşa cum se cade unei adevărate biserici să arate, unui lăcaş al Lui Dumnezeu. Toţi cei care se ostenesc, toţi aceia care sacrifică şi jertfesc, atât pentru construcţia de biserici, pentru reparaţia celor existente şi întreţinerea lor, toţi cei care cu dragoste se apleacă spre sprijinirea celor în suferinţă şi ajutorarea celor care trec prin necaz, primesc ajutorul, binecuvântarea şi răsplata de la Dumnezeu!
– Poate că unii nu înţeleg ce înseamnă această „răsplată de la Dumnezeu”!
– În faţa Lui Dumnezeu gesturile de binefacere, toată lucrarea, toată osteneala omului, toată jertfa, atât în sprijinirea celor neputincioşi, în îngrijirea celor bolnavi, dar şi în construirea de biserici, toată această osteneală, Dumnezeu o răsplăteşte în Împărăţia Sa.
– Sunt acele fapte bine plăcute Lui Dumnezeu?
– Ştim din Sfânta Evanghelie că Dumnezeu răsplăteşte şi un pahar de apă rece pe care îl dăm celui însetat, iar dacă dăm un pahar cu apă rece, Dumnezeu răsplăteşte gestul şi, cu atât mai mult, când cineva construieşte o biserică sau se îngrijeşte de ea pentru a o împodobi cu pictură, cu icoane frumoase, toate acestea sunt lucruri bine plăcute Lui Dumnezeu, pentru toate se bucură împreună cu sfinţii Lui!
– E multă lume astăzi, în acest sătuc dintre dealuri!
– Ne bucură că astăzi a venit multă lume, că oamenii participă unindu-şi glasurile în rugăciune, pentru că rugăciunea noastră este unită cu rugăciunea sfinţilor care participă întotdeauna la Sfânta Liturghie, alături de preoţi şi de credincioşii care vin la sfânta biserică.
– Se poate vedea o grijă deosebită pentru „Casa Domnului”, aici la Poieniţa?
– Toţi cei din sătucul acesta, au o casă, nu-i aşa? E bine să aibă şi o biserică îngrijită, o „Casă” a lui Dumnezeu, pentru că acesta este locul unde la fiecare Liturghie se jertfeşte Hristos pentru noi. Pâinea aceea pe care o aducem la biserică împreună cu vinul , prin rugăciunea preotului şi prin lucrarea Duhului Sfânt, se prefac în trupul şi sângele lui Hristos, cu care noi ne împărtăşim, cu care noi ne unim prin sfânta împărtăşanie.
– Am văzut că aţi înmânat şi o Gramată din partea ÎPS Mitropolit Irineu, acordată Primarului Ion Ciocea!
– E o recunoaştere a strădaniilor întâiului gospodar al comunei, pentru grija ce o poartă lăcaşelor de cult!
– Cum se pliază acest fundament social al credinţei, cu esenţa ei spirituală, cu efortul de a vindeca un suflet al omului tulburat de atâtea încercări?
– Astăzi, ne-am rugat pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze viaţa noastră şi ţinuturile acestea care, iată, sunt greu încercate prin surparea pământului. Locul acesta este un loc în care sălăşluieşte Dumnezeu şi în care el se jertfeşte, şi de aceea, când intrăm în biserică, ne întâlnim cu îngerii lui Dumnezeu, care preiau rugăciunile noastre şi le duc în faţa Tronului Ceresc. Biserica, nu este un loc ca orişicare! Când suntem în biserică, părem a nu mai fi pe pământ, pentru că ne unim cu cerul, pentru că aici îngerii şi sfinţii se unesc prin rugăciune cu noi.
– E minunat ceea ce spuneţi, dar, credeţi că oamenii „văd” la fel „chipul” Bisericii?
– Chiar dacă nu vedem cu ochii aceştia trupeşti, când intrăm în biserică, suntem împreună cu Hristos, împreună cu îngerii, împreună cu sfinţii Lui Dumnezeu. Nu suntem singuri, chiar dacă nu vedem decât icoanele lor, şi trebuie să avem convingerea că sunt aici împreună cu noi, pentru a se uni în rugăciune cu noi!
-Aş dori să detaliem puţin corelaţia dintre rugăciunile omului şi aşteptările lui!
-Hristos aşteaptă de la noi, să credem în El, să-L chemăm în viaţa noastră, să-L avem în inima noastră şi să fim cu El, pentru că de multe ori suntem orbi! Chiar dacă vedem cu ochii trupeşti, poate suntem orbi sufleteşte, pentru că nu înţelegem chemarea Lui Hristos şi nu ascultăm glasul Lui.
– Această „orbire sufletească”, ne diferenţiază, sau ne aseamănă unii cu alţii?
– Să medităm mai mult la orbirea sufletească pe care se poate întâmpla s-o avem fiecare, şi mulţi din lumea acesta ajung să fie orbi sufleteşte, pentru că odată ce te lepezi de Dumnezeu, prin săvârşirea păcatelor, prin iubirea de arginţi, prin iubirea de mărire, prin clevetire, prin minciună, prin egoism, toate acestea sunt păcate care ne orbesc şi suntem reci, iar dragostea nu se mai găseşte în noi. Dumnezeu aşteaptă de la noi o inimă deschisă şi blândă!
– Dar, inima noastră „deschisă şi blândă”, o putem feri de acele păcate pe care le aminteaţi?
– Suntem chemaţi să dăm la o parte orbirea cea sufletească, să ne vindecăm şi să ne curăţim sufletele de păcate, să înlăturăm orbirea sufletească din noi!
-Poate că o astfel de „chemare”, în sens înalt duhovnicesc, vă apropie de noi, gorjenii, prin însuşi rangul arhieresc de a fi Prea Sfinţitul Episcop Vicar Gurie Gorjeanul!
– Gorjenii îmi sunt dragi pentru credinţa lor şi pentru mănăstirile minunate care s-au zidit pe aceste meleaguri neasemuite!
– Cu promisiunea că vom reda mereu aceste desfătări ale sufletului, în câteva cuvinte, ce le puteţi spune cititorilor Ziarului „Gorjeanul”?
– Binecuvântare şi spor în toată lucrarea cea bună!
Vasile GOGONEA
