O vorbă aproape populară susţine, să mă ierte nevăzătorii, cum că „Cel mai mare defect al unui orb este acela că umblă cu noaptea-n cap.” Cam astfel se petrec lucrurile cu preşedintele României, Traian Băsescu. Nici ieri, în sfânta zi de duminică, el n-a avut hodină. S-a trezit direct într-o emisiune „în direct”, cu nişte ridicători de mingi ai emisiunii „După 20 de ani”, de la ProTV.
Atoateştiutorul care azi afirmă despre o chestiune că-i albă şi mâine o face neagră, viceversa fiind la fel de valabilă în cazul domniei sale, s-a pus pe taifas. Bine dispus, acela care şi-a mai dat „demisia în cinci minute” ne-a mai vândut o gogoaşă: „Ies din politică”. N-a zis exact când, trăgând nădejde că-l apucă sfârşitul anului 2014 la Palatul din Dealul Cotrocenilor. De data aceasta, preşedintele Traian Băsescu nu şi-a mai oferit unul sau doi ani de mandat dacă se schimbă Constituţia. Mai vechea sa marotă! Propunându-ne să lucrăm cu „materialul clientului”, ne-a promis că „reîntregirea salariilor ar fi cazul să se producă într-un singur pas, cu o mărire de 15%, raportat la actualul nivel”. Deşi la tăierea „temporară”, salariile bugetarilor pierduseră dintr-un condei 25%! Şi cum, la români, temporarul are, de regulă, o durată nedeterminată, nici nu mai contează că-i ilegal să le măreşti cu şase luni înaintea unor alegeri. Sau, cumva, data de 10 iunie 2012, pentru alegerile locale, este aruncată doar aşa, la derută. Cât despre alegerile generale, adică parlamentare, încă nu s-a glăsuit deloc! Mai nou, preşedintele Traian Băsescu se dă ştiut: „Eu am văzut foarte mulţi medaliaţi sau distinşi cu Premiul Nobel pentru economie care avertizează, de câteva luni bune, că austeritatea absolută nu este o soluţie de ieşire din criză”. Mai bine mai târziu decât niciodată, ne-am zis! Treaba asta o vehiculează şi cei mai valoroşi economişti români. Fie că-i vorba de prof.univ.dr. Daniel Dăianu, gorjean şi membru corespondent al Academiei Române, fie că ne gândim la universitarul Liviu Voinea, preşedintele unui grup al economiştilor români, om consultat inclusiv de Japonia ori ţările occidentale în materie de futurologie. Printre altele, acela care se consideră jignit tot timpul, de prin 2007 încoace, ne mai asigură că a „întrerupt orice legătură cu POETROM”. Despre proiectul Roşia Montană şi firma Gold Corporations, al cărei avocat din oficiu este, nu a spus o iotă! Ba se mai consideră chiar umilit, deşi însuşi Poporul român s-ar putea considera la fel. De Regele Mihai ce să mai vorbim. Tare ne e teamă că „Zeus” tot n-ar pricepe nimic! Modest, cum îl ştim, la o întrebare mai cu schepsis, a răspuns: „Ştiţi ceva ce mie ar putea să nu îmi treacă prin minte în politică?” Cum ar veni, preşedintele Traian Băsescu recunoaşte singur că are o minte diabolică! Şi, firesc, se comportă ca atare. Şi continuă să interpreteze articolul 103 din Constituţie în manieră proprie, cum că, vezi Doamne, USL n-ar fi partid. Ci o uniune. Bine, bine, dar în anul păcălelii naţionale 2004, Alianţa DA ce-a fost? La capitolul „băsisme” mai putem trece problemele renunţării la putere: „Preşedinţii nu pot să abdice”. Dar nici nu-i vorba de aşa ceva! Regii abdică, o ştie tot omul care-a învăţat istorie ca lumea în şcoală. Că la Şcoala postliceală de marină nu s-a făcut aşa ceva! Iar preşedinţii care şi-au dat mai recent demisia ar cam fi: preşedintele statului Israel ori preşedintele Germaniei Federale. Mă rog, aceia şi-au dat demisia de Onoare. Ceea ce în cazul domniei sale nu este cazul. Păi cum să nu-i dăm dreptate liderului PSD, Victor Ponta, totodată şi copreşedinte al USL, care a rezumat: „Este o umilinţă pentru România să aibă un preşedinte ca Traian Băsescu”. Pe care-l caracterizează astfel: „(…) un om cu un nivel atât de scăzut şi profesional şi moral”.
Ion Predoşanu
