Granița dintre abuz și măsurile de precauție pe care și le iau agențiile de pariuri este foarte subțire. Pe principiul „decât să plângă mama, mai bine plânge mama lor”, bookmakerii online îi penalizează imediat pe utilizatorii despre care cred că s-ar folosi de metode „neortodoxe” pentru a face profit.
Mulți membri ai comunității pariorilor online din România se plâng de faptul că au fost limitați brusc după o serie de câștiguri. Această limitare înseamnă fie fixarea unei mize maxime pentru pariurile respectivului jucător, fie plafonarea sumei eventualului câștig, fie blocarea temporară a contului, fie chiar închiderea contului și interzicerea pariorului pe acea platformă.
În general, casele de pariuri licențiate în România se tem de cei care joacă sume mari. Dacă bagi mulți bani, înseamnă că ți-ai făcut niște calcule. Sunt luați imediat în vizor jucătorii care pun bani mulți pe cote mici. Dacă se întâmplă ca strategia să „iasă” de câteva ori la rând, atunci e nenorocire. Oamenii se trezesc că mai au voie să plaseze doar mize de pe urma cărora ar obține un profit epsilonic.
Bookmakerul nu are nici o dovadă
O altă categorie de clienți „vânată” de casele de pariuri e reprezentată de cei care încearcă să profite de decalajul dintre producerea unui eveniment în timpul meciului și momentul în care acel eveniment e înregistrat în transmisia live de pe site-ul agenției.
A fost odată că niciodată când se putea paria direct de pe stadion. Până „afla” bookmakerul că s-a înscris, omul de la fața locului plasa deja pariul pe „următorul gol”. Pariurile mobile nu mai sunt accesibile acum din incinta arenelor, însă schema nu a fost abandonată.
Pariorul este în legătura permanentă cu cineva de pe stadion, care îi relatează desfășurarea meciului precum un comentator radio. La gol, dacă se mișcă suficient de repede și dacă are ceva noroc, omul din fața calculatorului reușește să parieze înainte ca evenimentul să fie blocat pe site.
Desigur, casele de pariuri nu au nici o dovadă că un câștig a fost realizat grație acestei metode. Pot doar să bănuiască, în funcție de sumele jucate și de istoricul acelui parior.
Mie mi s-a întâmplat ca streaming-ul live al unui bookmaker să fie mai avansat cu aproximativ 10 secunde decât cronometrul „oficial” al site-ului de pariuri. Am jucat și, evident, am câștigat de mai multe ori pe următorul corner. Operatorul nu s-a sesizat, pentru că a fost vorba de sume mici.
Ce spune legea despre limite?
„De ce îl lași pe ăla care pierde să parieze, iar pe cel care câștigă nu?”, este o întrebare cât se poate de legitimă – și totodată retorică – a pariorilor revoltați. Aceștia invocă faptul că Statul Român pierde bani dacă bookmakerii apelează la limitări sau chiar la lichidarea conturilor celor care câștigă constant, bani proveniți din impozitele pe venit. De aici se naște o altă întrebare: nu cumva legea interzice agențiilor să recurgă la astfel de măsuri? Ei bine, am studiat legislația de pariuri și nu am găsit nici o interdicție în acest sens. Doar în Hotărârea de Guvern 870 din 29 iulie 2009, la articolul 73^11, face referire la limite, dar este vorba obligația organizatorului de jocuri de noroc de a pune la dispoziția clientului o aplicație prin care acesta să își stabilească sumele maxime cu care își poate alimenta contul:
„(1) Organizatorul de jocuri de noroc definite la art. 10 alin. (1) lit. g)-i) din ordonanţa de urgenţă, precum şi de jocuri loto şi pariuri mutuale organizate prin intermediul sistemelor de comunicaţii de tip internet, sisteme de telefonie fixă sau mobilă, pune la dispoziţia jucătorului o aplicaţie care să îi permită acestuia să stabilească limite de depozit zilnice, săptămânale şi lunare. O solicitare din partea jucătorului pentru stabilirea unei limite de depozit este implementată imediat, la cerere, dar nu mai târziu de 24 de ore”.
Spuneți-vă părerea pe Comunitatea Pariorilor din România
Limitele impuse de casele de pariuri nu sunt mereu justificate, uneori sunt abuzive, dar ele nu încalcă legea.
Pentru a fi acoperiți în cazul unor eventuale procese intentate de pariorii care se consideră nedreptățiți, cei de la eFortuna au precizat în secțiunea „Termeni și condiții”: „ În mod normal nu percepem nici o taxă pentru depunerea sau retragerea de fonduri. Cu toate acestea, dacă vă vom suspenda de utilizarea necorespunzătoare a funcțiilor de depunere și/sau retragere, ne rezervăm dreptul de a percepe o taxă care să reflecte orice costuri suportate de noi în legătură cu orice asemenea act de utilizare inadecvată.
Ne rezervăm dreptul de a impune limite cu privire la câștigurile care se acumulează din orice pariu plasat”.
Situația legislativa a pariurilor în România este oarecum neclară. Înainte de a face orice mișcare, vă recomand să consultați și părerile membrilor comunității pariorilor din România. Spre exemplu, atunci când intenționam să imi fac un nou cont la Superbet, am căutat în prealbil câteva detalii despre acest operator, și am ajuns pe această pagină: https://pariurix.com/nu-paria-online-la-superbet-pana-nu-citesti-aici-cu-atentie.html. Aici am găsit multe lucruri pe care nu le cunoșteam și astfel am putut lua o decizie logică vizavi de alegerea operatorului care să se potrivească cel mai bine nevoilor mele.
Alăturați-vă comunității pariorilor din România și spuneți-vă părerea. Ar trebui schimbată legea?
