Florin Preda-Dochinoiu: “Viitorul este o sugestie, un sens. Deocamdată, eu trăiesc în prezent, rămân în firea mea şi cred doar în Dumnezeu…”

Florin Preda-Dochinoiu, fondatorul Salonului de Pictură ARTE MICI, și-a făcut timp, în perioada sărbătorilor pascale, să ne povestească despre misterele “evenimentului clandestin de formă, pată şi culoare”, dar și despre proiectele sale pentru acest an. Cu această ocazie, artistul plastic ne-a spus și ce are pe suflet…

Reporter: Cum a fost ediţia din acest an a Salonului de Pictură ARTE MICI?
Florin Preda-Dochinoiu: A fost ca un cântec pur, cu reale rezonanţe afective. Salonul de Pictură ARTE MICI este, încă, o mişcare contemporană de artă, o poezie vizuală interesantă, o formă normală de comunicare.
Reporter: Ce a avut special această ediţie?
Florin Preda-Dochinoiu: Patriotism şi un orizont spiritual privilegiat de decernare a premiilor.
La prima lecţie de pictură înveţi culorile primare (roşu, galben şi albastru). Nu credeţi că ele exprimă un puternic sentiment românesc? Eu cred că prelungesc spaţiul nostru existenţial, referindu-mă doar la ARTE MICI, din România în America, din România în Australia, din România în Spania, din România în Austria, din România în America, din România în Serbia, din România în Portugalia, din România în Republica Moldova şi în România, aproape în fiecare casă. Deci, prima lecţie de culoare nu este şi prima lecţie de patriotism?
Reporter: Aţi acordat foarte multe premii. Cum aţi reuşit această performanţă?
Florin Preda-Dochinoiu: Meritul este al organizatorilor, partenerilor şi prietenilor mei. Le mulţumesc! Ei au reuşit să facă fericiţi 100 şi ceva de copii. La ,,ARTE MICI” a fost şi o expoziţie de premii, dacă pot spune aşa. Chiar dacă au fost peste 100 de premii, au existat nemulţumiţi, tensiuni, rumoare şi plânsete, de ,,ţi se rupe sufletul”!
Îmi pare rău că nu vor putea fi premiaţi toţi artiştii înscrişi. Mă declar vinovat, pentru asta!
Reporter: Care este cea mai mare provocare în procesul de organizare a Salonului?
Florin Preda-Dochinoiu: Conceperea şi publicarea regulamentului. Începutul.
Reporter: De ce ?
Florin Preda-Dochinoiu: Atunci, nu ai nimic. Nu ai organizatori, nu ai parteneri, nu ai premii. Eşti doar nebunul, cu intenţii de regie lirică, care se mobilizează vizual. Îţi faci curaj şi aşezi lângă tine copilăria ca noţiune de echilibru şi motivare. Apoi, apar detaliile compoziţionale – prietenii, cu predici şi pilde pământene.
Apar organizatorii şi partenerii care promit, dar jumătate dintre ei îi pierzi pe traseu. Sunt unii care contribuie doar cu promisiunea până în ultima clipă.
Acum înţelegeţi de ce Salonul de pictură ,,ARTE MICI” este un eveniment clandestin de formă, pată şi culoare?
Reporter: Veţi continua tradiţia organizării Salonului de Pictură ARTE MICI?
Florin Preda-Dochinoiu: Da, sub o formă sau alta, va exista, mai ales în 2019 când va avea loc o ediţie jubiliară.
Anul acesta proiectul ,,ARTE MICI” a debutat şi în Australia, cu sprijinul Comunităţii Româneşti din Perth, sponsorilor de acolo şi curatorului Mari Tiţa. A ieşit foarte bine şi îi felicit!
Îmi place să cred că acest elogiu dedicat copilăriei poate fi extins pe toate continentele, cu regulamente proprii de organizare, cu premii de 1, 2, şi 3 pentru fiecare continent. Deocamdată rămâne doar proiectul pilot ,,AUSTRALIA ARTE MICI”, care trebuie perfecţionat.
Reporter: Ce vă motivează în acest demers?
Florin Preda-Dochinoiu: Pentru cei din Basarabia, Australia, SUA, Austria, Spania, Salonul de Pictură ,,Arte Mici” este ,,o cale de a reveni Acasă”. Pentru cei din Novaci este o motivare culturală. Ei se pregătesc un an pentru Salonul de pictură ,,Arte Mici”. Pentru cei din Argeş, Vrancea, Bacău, Timiş, Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Buzău, Caraş-Severin, Mehedinţi este o competiţie, o etapă de verificare, de încercare, de încurajare, este o garanţie artistică.
Nu ai cum să simţi ce înseamnă Salonul de pictură ,, ARTE MICI”, dacă nu participi la festivitatea de premiere.
Reporter: Ce are aşa de special festivitatea de premiere?
Florin Preda-Dochinoiu: Are emoţie, puritate, fast, sobrietate şi un teritoriu de protecţie divin fără limite tematice. Mişcările de culoare se aliniază de la sine şi au sens. Nu cred că pot reda exact lumea dinlăuntru, clipa de trăire, de echilibru, de expresie şi de rostire.
Reporter: Spuneţi-ne ce mai face artistul plastic Florin Preda-Dochinoiu?
Florin Preda-Dochinoiu: Creează sentimente de vizibilitate, locuieşte într-un ,,extras” de ritualuri lirice şi tot mai vede lumina ca pe-o-nălţare, ca pe un mister al sacrificiului din fiecare răstignire.
Reporter: Care sunt cele mai importante proiecte, recente, ale dvs?
Florin Preda-Dochinoiu: Dacă vă referiţi la proiecte la care am participat, sunt două până acum. Proiectul lui Teodor Dădălău – ,,100 de artişti pentru România“ şi Salonul de pictură ,,ARTE MICI”.
Reporter: Pentru anul 2018 ce planuri aveţi?
Florin Preda-Dochinoiu: Am în lucru două proiecte, pe care le realizez cu poetul Nicolae Dragoş, proiecte care vor avea ecou şi tonalitate anul acesta. Mai am şi alte proiecte propuse de alţi prieteni, de sărbătorire a CENTENARULUI, dar sper că le voi realiza cu 10-20 artişti, participanţi la Salonul de pictură ,,ARTE MICI”.
Reporter: De ce cu ei?
Florin Preda-Dochinoiu: Pentru că ei au o tensiune patriotică aparte, au puterea nativă de a realiza imagini veritabile. Numai la ei găseşti fantezia ca o sinceritate continuă în discursul plastic, poti găsi în imaginea unei casei universul unui sat întreg. Ei sunt simbolul purităţii. Cred eu că ei ţin echilibrul cosmic şi pot fi un exemplu pentru noi ceilalţi, care ne reinventăm.
Reporter: Dumneavoastră vă reinventaţi, domnule Florin Preda-Dochinoiu?
Florin Preda-Dochinoiu: Viitorul este o sugestie, un sens. Deocamdată, eu trăiesc în prezent, rămân în firea mea şi cred doar în Dumnezeu, iar credinţa mea reprezintă o instituţie extraordinară, care poate reinventa un spaţiu personal.
Reporter: Totuşi îmi puteţi spune ce aveţi pe suflet ?
Florin Preda-Dochinoiu: Prietenii văd sufletul ca un jug zugrăvit, noncolor. Al meu, e un cuib de tricolor. … Pe suflet? Eu, pe suflet am… un tricolor.
A consemnat Minodora Sucea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here