Ghimbirul (Zingiber officinale) este o plantă ierboasă originară din Asia, renumită încă din epoca colonială, constituind una dintre mirodeniile reprezentative importate în Europa din Orient. Tulpina neramificată creşte până la un metru înălţime, cu frunziş bine reprezentat şi flori grupate, albe. Rădăcinile plantei sunt noduroase, ramificate, cărnoase, de culoare albicioasă la interior şi cu textură fibroasă. Gustul rădăcinilor este caracteristic, aromat, iute. Ghimbirul este una dintre cele mai importante mirodenii cu care se făcea comerţ pe vremea marilor descoperiri geografice, odată cu inaugurarea drumurilor spre India. Se foloseşte pe scară largă în bucătăria tradiţională indiană pentru condimentarea mâncărurilor din carne, a preparatelor de panificaţie, a deserturilor şi chiar a îngheţatei. În scop medicinal, de la ghimbir se folosesc rădăcinile, proaspete sau uscate. Rădăcinile conţin şi uleiuri esenţiale reprezentat prin gingerol, zinghiberinã, zinghiberol, felandren, borneol, cineol. De asemenea, mai conțin fenoli, amidon, mucilagii şi răşini. Rădăcina de ghimbir mai este bogată în potasiu, zinc, calciu, cupru şi magneziu, vitaminele B6, C şi D.
Indicații terapeutice: preparatele din ghimbir sunt utile în combaterea greţurilor şi vărsăturilor, în caz de rău de mişcare, rău de altitudine sau rău de mare. De asemenea, poate fi folosit pentru stimularea poftei de mâncare, în dispepsii, pentru combaterea meteorismului, precum şi în debutul răcelilor sau gripei. În doze mici, poate fi folosit cu prudenţă şi pentru combaterea greţurilor la femei în primul trimestru de sarcină
Administrare:
Infuzia se poate prepara din 1 linguriţă de rădăcină proaspătă sau pulbere de rădăcină uscată, la 1 cană cu apă. Se bea o cantitate de până la 1 cană pe zi.
Decoctul se prepară din 1-1,5 linguriţe de rădăcină la 1 cană cu apă. Se fierbe 5 minute. Pentru stimularea poftei de mâncare se bea câte jumătate de cană înainte de mesele principale.
Pentru uz extern, se aplicã sub formã de cataplasme sau frecţii.
În cazul greţurilor cauzate de răul de mişcare sau pentru stimularea poftei de mâncare cea mai simplă formă de utilizare este mestecarea în gură a unei felii de rădăcină proaspătă.
Precauții şi contraindicaţii: ghimbirul este contraindicat în ulcerul gastric şi duodenal. Unele studii arată că dozele exagerate de ghimbir pot să ducă la o deprimare a sistemului nervos sau la apariţia de tulburãri de ritm ale inimii.
Alexandra Cruceru
