Printre ideile inspirate, de afaceri, derulate pe teritoriul ţării noastre în ultimii ani, se numără şi creşterea melcilor( Helicicultura) pentru consum, în special în scopul exportului în ţări ca Franţa, Spania, Italia şi altele.
Numărul românilor consumatori de melci este, în mod sigur, scăzut şi este reprezentat, în primul rând, de acei turişti fericiţi care au ajuns cel puţin o dată pe malurile Senei, bucurându-se şi de minunăţiile bucătăriei franceze, unde se situează la loc de frunte melcul, preparat în feluri diferite. Încercările de introducere a simpaticei creaturi în meniul românilor, au avut şanse minime de izbândă, totuşi, în restaurantele cu pretenţii din capitală şi alte câteva oraşe mari, undeva spre sfârşitul listei de preparate, se găseşte şi melcul, ca alternativă la felurile cunoscute, pentru unii o curiozitate, pentru snobi, o piatră de încercare. Să zicem că, un gorjean, Ion vine seara de la cosit obosit şi cu o foame de lup, se aşează la masa pe care Măria pusese pâinea aburindă, ulceaua cu vin roşu şi ceaunul cu o tocăniţă a cărei reţetă abia o luase de pe programul TV care se ocupă numai cu aşa ceva, tocăniţă de melci. În ce fel a reuşit Măria să îl surprindă pe Ion cu noua reţetă, aleasă în prejma Sfântului Valentin ca nouă dovadă de dragoste şi preţuire, putem deduce uşor, după reacţia lui Ion, care holbă ochii cât cepele, după care apucă ceaunul de toartă, în timp ce Măria ocupase prima poziţie de start de lângă uşă; întrebarea care urmează, logic, este „cine a ajuns primul la poartă, ceaunul sau Măria ?”Dar, tot răul spre bine, rămân mai mulţi melci pentru export şi pentru industria farmaceutică şi de cosmetice. Propunerea pentru iniţierea unei astfel de afaceri, se adresează unui posibil investitor care deţine un teren de cel puţin 4000 mp. teren liber şi 15000 E (îi poate obţine de la o bancă interesată de planul de afaceri prezentat). Odată hotărârea luată, se incepe cu amenajarea terenului cu dimensiuni de 80 x 50 m, solul se amendează cu calcar (pt.formarea cochiliei) şi turbă, pentru obţinerea unui Ph cuprins între 5,8 şi 7,5. Terenul se împrejmuieşte cu stâlpi şi tablă zincată, după care se căptuşeşte cu plasă de tip Helix, apoi se execută instalaţia de alimentare cu apă şi irigaţii cu microaspersoare. Se procură seminţele pentru cultura plantelor din ţarc şi furajele concentrate, se confecţionează lădiţe pentru recoltare şi depozitare, se comandă lăzi pentru purgare, unde melcii se ţin o săptămână fără hrană, pentru eliminarea tuturor resturilor. Soiul de melci autohton nu se adaptează la spaţiile închise, de aceea se aleg melci din speciile Heix Aspersa Muller sau Maxima. De pe suprafaţa de 4000 mp. se pot obţine aproximativ 4 tone de melci, care la un preţ de 4 E/ Kg vor aduce un venit de 16000 E în primul an, urmând ca suprafaţa să fie extinsă în anii următori. Cererea pe piaţa externă este continuă, preţurile sunt foarte bune, concurenţa nu se manifestă agresiv (uneori, mai mulţi producători se asociază în vederea unor livrări mai mari, conform cerinţelor clienţilor). În judeţul Gorj, helicicultura este o ocupaţie complementară, în ciuda potenţialului climatic şi uman. Cu eforturi moderate şi interes crescut faţă de o activitate care asigură câştiguri sigure, investiţia se amortizează din primii doi ani. Păstrându-şi ritmul, melcul aduce banul în casele investitorilor într-o perioadă de timp invers proporţională cu viteza care l-a consacrat.
A.Pop
