– Domnule doctor, din informaţiile pe care le am, sunteţi unul dintre cei mai longevivi medici primari din judeţul Gorj. V-aş ruga să fiţi amabil să-mi acordaţi un interviu pentru unul dintre ziarele care apar în judeţul nostru, cât şi pentru primul meu volum de convorbiri cu diverse personalităţi din ţară şi de peste hotare! Pentru început, aş dori să-mi expuneţi un scurt reper biografic!
– Cu mare plăcere. M-am născut în comuna Arcani din judeţul Gorj, în data de 30 octombrie 1930, din părinţii Maria şi Constantin Gheorgheoiu, oameni simpli, dar cinstiţi şi de vază în sat.
Copilăria mi-am petrecut-o pe această minunată „Vale a Cerului” din dreapta Soarelui, Valea Jaleşului. Şcoala primară am absolvit-o tot în comuna mea natală, iar din anul 1944 până în anul 1952 am urmat cursurile Şcolii Normale din Tg-Jiu.
Din anul 1952 până în anul 1958 am studiat în cadrul Facultăţii de Medicină din cadrul Institutului Medico-Farmaceutic din frumoasa metropolă de pe Someş, Cluj-Napoca.
După terminarea facultăţii, am fost medic de circă la staţionarul din Brădicenii Gorjului, timp de patru ani.
Între anii 1965-1968, am fost medic specialist la spitalul din Baia de Aramă, judeţul Mehedinţi.
În perioada 1969-1980, am fost şef al secţiei de ginecologie, din cadrul Spitalului din Motru.
În perioada de după 1980 până în anul 1994, am fost medic primar ginecolog şi şef de secţie la Spitalul Judeţean din Tg-Jiu.
Din anul 1994, m-am reîntors în calitate de medic primar-şef, la Spitalul din Baia de Aramă, unde am lucrat până în anul 2011, an în care am ieşit la pensie, după care mi-am deschis un cabinet individual la domiciliul din Tg-Jiu, pe strada Unirii.
– Ştiu că în copilărie aţi „visat” să deveniţi învăţător şi să rămâneţi în satul în care v-aţi născut, Arcani. Care a fost motivaţia?
– Visam să-mi fac o casă nouă, visam la o grădină cu pomi fructiferi şi cu multe şi diverse flori, cu stupi de albine şi multe altele… Visam să îmi iau o puşcă de vânătoare şi o undiţă, cu care să vânez prin frumoasele păduri din împrejurimile satului meu şi să pescuiesc în străveziile ape ale Jaleşului şi ale Sohodolului, râu la marginea satului Stroieşti, şi, de ce nu, în apele Bistriţei Peştişanilor din Gorj. Însă soarta şi Dumnezeu m-au îndrumat să mă fac medic al miilor de copii care s-au născut sub directa mea supraveghere, cărora, când veneau pe lume, le spuneam „Bună dimineaţa!”.
– Din câte am aflat, tatăl dumneavoastră, Moşu’ Costică Gheorgheoiu, care era şi primul dintre cei mai vestiţi morari din sat pentru că avea propria moară, dorea să vă faceţi preot…
– N-ar fi fost rău… Îmi plăceau foarte mult nunţile şi horele din sat, şi toate sărbătorile de peste an cu încărcătura lor pitorească şi miraculoasă, dar nu mi-au plăcut înmormântările.
– Ca student la medicină, ce v-a determinat să deveniţi medic ginecolog?
– Dorinţa de a vedea viaţa de la începuturile ei, de a surprinde naşterea, o minune şi un miracol al vieţii.
– Credeţi în Dumnezeu?
– Cred în Dumnezeu, dar, de când mi-a murit soţia, sunt foarte supărat şi abătut. Nu aş vrea să înţelegeţi că-s supărat pe Dumnezeu, pentru că eu cred că El, Dumnezeu, îi va ocroti sufletul soţiei mele şi dincolo de moarte şi sunt sigur că, pentru bunătatea şi deosebita ei omenie de care a dat dovadă în timpul vieţii, El, Dumnezeu, va avea grijă de veşnicia ei.
– Despre familie, despre copii şi nepoţi, ce aţi putea să ne spuneţi?
– Am avut o soţie ca o icoană, de o bunătate tămăduitoare, soţie cu care am convieţuit admirabil timp de cincizeci de ani. Însă, o boală cumplită şi nemiloasă a luat-o de lângă mine, de lângă cei doi copii ai noştri şi de lângă cei trei nepoţei.
Amândoi copiii noştri sunt medici: Oana este statornicită la Timişoara, iar Tavi este medic în Anglia, la Liverpool.
Ginerele meu, Alex, are o firmă de construcţii în Timişoara, fiind un patron foarte întreprinzător şi corect, având peste o sută de angajaţi, care sunt foarte mulţumiţi de comportamentul său şi de recompensa pe care le-o oferă pentru munca prestată zi de zi.
– În afară de meseria pe care aţi practicat-o şi pe care încă o mai practicaţi şi la această onorabilă vârstă, ce alte pasiuni aveţi?
– Mi-a plăcut şi îmi place să citesc foarte mult din literatura română, clasică şi contemporană, precum şi din cea universală, atât proză, cât şi poezie. Am acasă o bibliotecă de invidiat.
Îmi place foarte mult muzica cultă, simfoniile, muzica din opere şi operete, îmi place muzica populară, cea plină de seriozitate, îmi plac foarte mult romanţele… Îmi place să cânt primăvara la vioară, în grădina mea cu pomii înfloriţi, plină de flori de tot felul… Este o feerie!
– Spuneţi-mi, domnule doctor, dacă vă place politica?
– Nu-mi place absolut deloc. Credeam că după evenimentele din 1989 o să curgă lapte şi miere pe gurile de rai românesc, dar ne-am înşelat amarnic. La alegeri, toţi politicienii promit marea cu sarea, iar când se văd „cocoţaţi în funcţii” uită de bietul popor şi-şi văd numai de interesele lor. Ne sapă pe noi, contribuabilii, ca pe nişte „legume”, cu tot felul de legi, ordonanţe, aplicaţii şi normative, şi, în loc să fie în ajutorul cetăţeanului de rând, ei îşi dezvoltă rădăcini subterane foarte puternice ca să le fie numai lor bine.
În încheiere, aş vrea să consemnez doar câteva versuri din poezia marelui poet Adrian Păunescu, „Marş de adio”:
……………………………………………….
„C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici.
………………………………………………
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
Aţi omorât cu voia animale.
……………………………………..
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
Întoarceţi România-n Evul Mediu.”
……………………………………………….
A consemnat, Ion Alexandru Schileru
