ANTE SCRIPTUM. Deşi este aproape tot timpul la guvernare, în ultimii 20 de ani, nu pricepem de ce UDMR leagă votarea ori asumarea(citeşte asomarea!) Legii Educaţiei de prezenţa sa în arcul guvernamental.
LA OBIECT. Când Curtea Constituţională a României dă un verdict şi Guvernul Băsescu-Boc nu ţine seama de el, asta numai democraţie şi stat de drept nu înseamnă. Atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi aghiotantul lui, Emil Boc, pe post de prim ministru vorbesc, şi râd cu gura până la urechi, de necesitatea adoptării unor legi dictate de FMI, dintre care nu se regăseşte Legea (anti)Educaţiei, nu pricep o iotă de ce-i tot dau cu Interesul naţional. Preluat şi vehiculat de Marko Bela, starostele UDMR. Care-o ţine una şi bună. Ies de la guvernare dacă nu li se face pe plac.
Între timp, primul ministru Emil Boc s-a dus la Curtea Constituţională a României s-o convingă că el are dreptate. Spre lauda sa, la CCR a mers şi Preşedintele Senatului, Mircea Geoană. De-acolo, au ieşit cum au intrat. Aghiotantul preşedintelui Traian Băsescu, niţel bosumflat, iar şeful Senatului mai înţelept. Nici Puterea şi nici Opoziţie n-au fost mulţumite pe deplin. Vorba unui tânăr şi talentat profesor universitar de la Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii „C. Brâncuşi” din Târgu Jiu, pentru ambele părţi decizia era opozabilă. Înţeleagă cine ce vrea, dar profesorul universitar dr. Emil Boc, care se pretinde prim ministrul României ar trebui trimis la reciclare. A uitat ce-nseamnă termenul juridic cu pricina.
S-o fi consultat doar cu eminenţa cenuşie Roberta Anastase, fostă Miss România şi ajunsă, printr-un concurs de împrejurări portocalii, preşedinte al Camerei Deputaţilor. Astfel, Opoziţia continuă să absenteze de la şedinţele la care participă parlamentarii Puterii. Şi totuşi, Opoziţia a reuşit să dezbată Legea educaţiei pe articole. Numai că onor Puterea, deşi Opoziţia avea cvorum conform regulamentelor în vigoare, pretinde că nu va ţine seama de ceea ce decid parlamentarii Opoziţiei. Fiecare, Puterea şi Opoziţia, se face că lucrează la câte o Lege a Educaţiei.
În vreme ce ţara arde, baba se piaptănă. România se afundă şi mai tare în criza economică şi socială în care ne împing preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru portocaliu Emil Boc. Datoria externă creşte, iar celor doi le arde buza de un nou împrumut. O Lege a Educaţiei, să ne înţelegem, este necesară. Dar măsurile sănătoase anti-criză lipsesc. Grevele se vor înmulţi şi numai nemulţumirile populare ne mai scapă de cinicul Guvern Băsescu-Boc. Legea Educaţiei mai poate aştepta. Să fie dezbătută corect, într-un Parlament din care să facă parte toţi aleşii. Nu doar cei portocalii şi ciracii lor!
POST SCRIPTUM. Ceea ce a păţit preşedintele României Traian Băsescu, la Lisabona, când după gestul preşedintelui francez, Nicolas Sarcozy, de a refuza o discuţie cu omologul său român „dornic să discute cu el”, gest comentat în fel şi chip de presa străină, trebuie să ne dea de gândit. Nu bănuim pe unde-o să scoată cămaşa domnia sa. Dar şi faptul că, imediat, şeful guvernului italian, Silvio Berlusconi s-a arătat enervat de preşedintele român, vorbeşte de la sine. România nu va primi dreptul la liberă circulaţie în spaţiul Schengen.
Explicaţiile le poate da, probabil, doar Marko Bela, liderul UDMR. Uniunea care le ştie pe toate. Şi ce-i cu Interesul naţional, dar şi cum se va face o bună Lege a Educaţiei. Alta decât cea clocită de Arcul Guvernamental.
Ion Predoşanu
