În Duminica a 8-a după Paști, vom avea Marea Sărbătoare Împărătească a Pogorârii Sfântului Duh, Cincizecimea sau Rusaliile, semnul dumnezeiesc al adevărului de necontestat că Duhul Sfânt păstrează Biserica dreptmăritoare spre a fi una, sfântă, sobornicească şi apostolică, «stâlp şi temelie a adevărului» (I Tim. 3, 15), fiindcă Duhul Sfânt dă veşnicie Bisericii, ca să se împlinească mereu cuvintele devenite profetice: «porţile iadului nu o vor birui» (Mt. 16, 18), dar, mai ales, este Cel Care călăuzește, povăţuieşte şi apără Biserica de rătăciri, fiindcă este «Duhul Adevărului Care de la Tatăl purcede», mărturisindu-ne despre Fiul pe Care L-a trimis în lume şi din ale Căruia a primit, fapt pentru care adeseori este numit «Duhul lui Hristos», pentru că Duhul Sfânt dă viaţă instituţiilor evanghelice pe care Hristos le-a întemeiat şi împarte Bisericii charismele şi făgăduinţele viitoare, iar nu în ultimă instanță, Duhul Sfânt este Divinul Artist, Care vrea să sape în fiinţa noastră desfigurată de păcat trăsăturile vii ale Lui Hristos, întocmai ca şi sculptorul Brâncuși, cel care îşi scoate capodopera, osteneală după osteneală, dintr-un bloc inform de materie în care pulsează viața și duhul creației.
“Pentru că Biserica este viața noastră”
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. IRINEU, ne aflăm în zilele premergătoare Sinodului Ecumenic Panortodox din Insula Creta (16-27 iunie 2016), care se dorește a fi o mărturisire a credinţei în comun și care va analiza situația Bisericii, într-o lume foarte tulburată și plină de provocări, cea mai mare provocare fiind necredinţa, la care putem adăuga secularizarea, delăsarea duhovnicească, lepădarea de credinţa care ne poate salva și îndepărtarea de vieţuirea creştină.
-Aș adăuga, spunând că astăzi, mai mult ca oricând, cred că este nevoie de o mărturisire mai intensă a credinţei în comuniune, iar spre deosebire de cele șapte sinoade ecumenice anterioare, acesta nu este un sinod care dezbate o anumită dogmă sau o anumită învăţătură de credinţă nouă, ci, arată necesitatea întăririi noastre în credinţă, în viaţa duhovnicească şi în intensificarea misiunii ortodoxe în lume, dovedindu-se mai mult un sinod misionar – pastoral cu implicaţii sociale, nu un sinod dogmatic, liturgic sau de modificare a sfintelor canoane, deoarece trăim într-o lume în care ateismul prinde din ce în ce mai mult teren şi noi trebuie să afirmăm importanţa credinţei dreptmăritoare pentru mântuirea sufletului şi pentru viaţa în armonie, în familie, în Biserică, în societate.
– Rep. Spuneați, mai deunăzi, că Biserica este «inima» și «plămânul» societății!
-Așadar, dacă nu suntem în legătură cu «inima» și «plămânul», adică biserica noastră, noi riscăm să fim răpiți de vrăjmașul, ispitiți de diavolul și înșelați de cel rău! De aceea, ne rugăm întotdeauna în Rugăciunea «Tatăl Nostru»: «și ne izbăvește de cel viclean!». Numai în Biserică, în «corabia» credinței suntem la adăpost de valurile tulburi ale vremii! Pentru că Biserica este viața noastră. În biserică ne naștem, în biserică creștem, în biserică ne spovedim, ne împărtășim, ne cununăm, ne botezăm, în biserică suntem aduși, căci toți cei care am primit Sfântul Botez, ne-am «îmbrăcat» în moartea și Învierea Mântuitorului Iisus Hristos și ne-am ridicat renăscuți, îmbrăcați în haina nemuririi, copii ai Împărăției Cerurilor, ne-am ridicat în trupul transfigurat al Mântuitorului Iisus Hristos, îndumnezeit, sfințit, care stă de-a dreapta Tatălui.
– Rep. Ce ne puteți explica despre diferența dintre adevărul credinței și adevărul științific, acesta din urmă fiind uneori controversat?
-Așadar, diferența dintre adevărul credinței și adevărul științific este net superioară, pentru că omul de știință este păcătos! Numai sfântul aspiră la nepătimire și nepăcătuire, iar menirea credinței este aceea de a ne arăta, cum trebuie să-ți însușești adevărul adevărat! Dar, ce înseamnă cuvântul «adevăr», când spui: «pe cuvântul meu»! Acel cuvânt pe care l-ai spus celuilalt se bazează pe cuvântul tău! Acest adevăr pe care îl spui, nu se bazează pe cuvântul omenesc, ci, pe cuvântul dumnezeiesc, același lucru cu Mântuitorul Iisus Hristos!
“Bunătatea Lui Dumnezeu să străbată întreaga noastră ființă omenească”
– Rep. Suntem în totalitate creația Lui Dumnezeu sau păstrăm în esența ființei noastre și influențele mediului social în care trăim?
-Nimeni și nimic altceva n-a putut contribui la alcătuirea noastră decât lucrul Lui Dumnezeu! El ne-a alcătuit cu mâinile Sale, pentru că spunem întotdeauna: «Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale»! Apoi, ne-a dat la fiecare în parte suflarea Sa Dumnezeiască, sufletul pe care-l avem și datorită căruia noi trăim! Constatăm acest lucru, atunci când îi privim pe cei care se despart de noi, adică, mor și trec din lumea aceasta în lumea veșnică. Vedem că le lipsește sufletul, sufletul care face ca omul să fie viu, să lucreze, să meargă și să se ostenească în lumea aceasta! Dar, cum este dat ca omul să nu zăbovească prea mult aici, în lume, întrucât firea noastră omenească este trecătoare și stricăcioasă, întrucât omul îmbătrânește și apoi devine neputincios, a făcut 
Dumnezeu ca, dezbrăcând trupul acesta, să trecem în viața veșnică, unde nu este întristare, nici suspin! Acolo, sufletul se va uni cu trupul, iar de data aceasta, vom avea un trup transfigurat, care nu mai are nevoie de mâncare și de băutură ca să se mențină în viață.
– Rep. Cât de mare și cât de folositoare este zbaterea omului, osteneala sa pentru o viață mai bună, pe care o numim chiar viață fără griji?
-Puterea Lui Dumnezeu va face ca frământătura aceasta omenească, acest lut să fie transfigurat, să fie «schimbat» în așa fel încât frumusețea și Bunătatea Lui Dumnezeu să străbată întreaga noastră ființă omenească! Dar, pentru a ajunge acolo, avem nevoie de biserică. Așa cum am mai spus, numai în biserică ne naștem și creștem, numai în biserică ne botezăm, numai în biserică ne spovedim și ne împărtășim, numai în biserică ne cununăm și numai în biserică suntem aduși pe ultimul drum, ca să trecem din lumea aceasta, să ne odihnim în cimitir în locul de veci! Urmează ca acei care sunt după noi să se îngrijească la parastase pentru ca sufletele noastre să se odihnească.
– Rep. Deci, întreaga noastră viață este în mâna Lui Dumnezeu!
-Pentru toți, peste cei vii și peste cei morți, stăpânește un singur și unic Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos! Așadar, și devenim, și de ne mișcăm și de murim, tot ai Domnului suntem, cum ne spune Sf. Apostol Pavel, fiindcă El ne-a dat posibilitatea aceasta, prin viața care este în noi și sălășluiește în noi veșnic! Deci, nu putem să mai murim niciodată! Suntem vii, și niciodată nu suntem morți, iar dacă suntem alcătuiți de Dumnezeu, nu ne putem strica și nu ne putem risipi niciodată! Viața noastră este în mâna Lui Dumnezeu, iar noi suntem protejați, suntem ocrotiți de puterea Lui Dumnezeu! Bineînțeles că, unii sunt mai aproape de Dumnezeu, iar alții sunt mai departe!
– Rep. Cum se arată puterea Duhului Sfânt în viața noastră?
-Deci, Duhul Sfânt se arată în fiecare dintre noi, în virtuțile, în faptele bune și în realizările pe care le dobândim spre mântuirea noastră. Așa se face că unii sunt milostivi, alții sunt îndelung răbdători, alții au bunătate, alții au blândețe, alții au răbdare în chinuri, ca martirii, alții sunt postitori și rugători, alții sunt îngăduitori cu ceilalți, iar toate acestea laolaltă le regăsim în iubirea Duhului Sfânt, care este pretutindenea pentru noi. Deci, când serbăm Preasfânta Treime, noi gândim și la felul cum trebuie să ne asemănăm cu Dumnezeu. Orișice faptă este o culoare pe care noi o realizăm în viața noastră, în sufletul nostru și în trupul nostru, care se împărtășesc cu asemenea daruri dumnezeiești.
“Viața o avem de la Preasfânta Treime, ca și existența noastră”
– Rep. Duhul Sfânt și Preasfânta Treime sunt reperele vieții noastre spirituale?
-Așadar, dacă vrem să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu, cu Preasfânta Treime, trebuie să ne înfrumusețăm viața cu darurile cele bogate în așa fel încât noi să ne arătăm cu adevărat copii ai Împărăției Lui Dumnezeu. Ori de câte ori ne rugăm, noi ne unim cu Duhul Sfânt și Îl chemăm pe Mântuitorul Iisus Hristos ca să mijlocească la Tatăl Cel Ceresc și să ne primească întru dragostea Sa! Orice om care trece din viața aceasta în lumea de dincolo, trebuie să ajungă înaintea Preasfintei Treimi. Este înfățișat înaintea Sfintei Treimi ca să se închine Dumnezeului Tatăl, Fiului și Sfântului Duh! Și după aceea este rânduit după faptele sale, fie la bine, fie la rău! Dar, cei care sunt în Împărăția Lui Dumnezeu sunt pătrunși de puterea Preasfintei Treimi, pentru că Dumnezeu este în fiecare, așa cum ne-a învățat Mântuitorul Hristos: «Cel care are poruncile Mele și mă iubește și face Voia Mea, în acela voi veni și voi locui cu tatăl și cu Duhul!»
– Rep. Putem explica, în termeni teologici, înclinația unor oameni spre fapte rele?
-E adevărat că omul, prin fapte rele își «tocește» această «pecete», această «marcă», această asemănare a Preasfintei Treimi, acest chip pe care noi l-am primit prin taina creației și prin taina Sfântului Botez! Nu putem să ne despărțim niciodată de Dumnezeu, pentru că El este în noi! Așa cum ne învață Sf. Apostol Pavel: «în El trăim, viem, ne mișcăm și suntem!». Viața o avem de la Preasfânta Treime, ca și existența noastră! Puterea o avem de la Dumnezeu, de la Duhul Sfânt, iar noi lucrăm permanent, pentru mântuirea noastră, cu puterea și cu lucrarea Duhului Sfânt, căci Duhul, toate le străbate, toate le cunoaște, toate le adâncește, pentru că Duhul este interiorul adâncimilor și al profunzimilor sufletelor noastre!
– Rep. Deci, în fața ochilor minții noastre să avem permanent Preasfânta Treime!
-Pentru că Împărăția Lui Dumnezeu este Împărăția Preasfintei Treimi, acolo ne vom bucura desăvârșit, împreună cu Tatăl, cu Fiul și cu Sfântul Duh, și vom vedea că persoanele Preasfintei Treimi sunt în fiecare sfânt, în fiecare credincios. Așa cum noi vedem pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu că este plină de «străime», că este umbrită de puterea Duhului Sfânt, de Tatăl Cel Ceresc, și poartă în pântecele ei, în brațele ei pe Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul ei și Dumnezeul nostru, noi având Preasfânta Treime permanent în viața noastră, avem nădejde de mântuire!
Profesor, Vasile GOGONEA
