Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – “Maica Domnului a aflat înaintea Lui Dumnezeu har și milă, pentru ca să fie Maica Vieții”

Înaintea Duminicii a 11-a după Rusalii, sâmbătă, 15 august 2015, avem praznicul împărătesc Adormirea Maicii Domnului, pentru a ne împărtăși credința că Sfânta Fecioară a fost ridicată cu trupul curat și nestricăcios la cer, ca și dumnezeiescul ei Fiu, ceea ce ne confirmă faptul că Sfânta Sfintelor și mijlocitoarea creștinilor înaintea tronului ceresc s-a mutat din această viaţă pământească la odihna cea veşnică, la slava şi cinstea cea negrăită pe care o are în ceruri. Iar, dacă toți Îl avem pe Dumnezeu ca Tată, cu siguranță că o avem ca Maică duhovnicească pe Maica Domnului, care pururea se roagă şi pururea mijloceşte pentru noi şi pentru mântuirea neamului omenesc.

Totodată, Pericopa Evanghelică a Duminicii acesteia ne înfățișează Pilda datornicului nemilostiv, o minuntă lecție de viață, prin care ni se arată că două sunt virtuțile capitale pentru un bun samarinean: iertarea și milostivirea față de aproapele său, față de orice om, așa că se cuvine a ieși din subiectivitatea noastră și a ne privi nepărtinitor și necruțător din afară, ca să risipim ceaţa din jur și să părăsim lumea fantomatică a egocentrismului spre a intra în tumultul vieții şi în mult elogiatul realism.

Maica Domnului este în prim-planul vieții noastre pentru că este Maica Vieții!

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, dr. Irineu, Mănăstirea Tismana îmbracă sâmbătă, 15 august 2015 haine de sărbătoare la Praznicul Împărătesc: «Adormirea Maicii Domnului» sau «Sfânta Maria Mare», așa cum este cunoscut în popor, când veți oficia Sfânta Liturghie, după ce vom avea, încă de vineri seară, începând cu ora 19,00 Vecernia Mare, urmată de Litie!
-Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deși mărturii despre existența ei, nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, unde s-a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare. Așadar, sărbătoarea aceasta își are originea în Sfânta Tradiție a Bisericii, iar circumstanțele Adormirii Sfintei Fecioare sunt cunoscute și păstrate de Biserică încă din timpurile apostolice, având mărturie scrierile apocrife, opinia unanimă a Sfinților Părinți și credința poporului Lui Dumnezeu.
– Rep. Maica Domnului este, așadar, Maica vieții noastre, clepsidra revărsării negrăite și tămăduitoare a Duhului Sfânt!
-Maica Domnului a aflat înaintea Lui Dumnezeu har și milă și este considerată cea aleasă dintre toate neamurile, pentru ca să fie Maica Vieții! Pentru faptele ei și pentru milostivirea Lui Dumnezeu, care s-a revărsat asupra Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Ea poate să fie numită Viață! Pentru că viață a cerut de la Dumnezeu și i-a dat ei, într-adevăr, viață veșnică! Dar, pentru faptul că Ea a primit pe Fiul Lui Dumnezeu, este mai presus toate de Maica Vieții! Atâtea fapte bune, atâtea rugăciuni pe care Maica Domnului le-a făcut la templu, ea fiind adusă acolo de la o vârstă fragedă, până când a fost încredințată dreptului Iosif, nu a încetat să stea împreună cu îngerii, să fie învățată de puterile cerești și să primească Lumina Dumnezeiască! Am putea spune că Dumnezeu, în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a venit, mai întâi, prin Harul Său! De aceea se numește «cea plină de Har»! Deci, a venit în ea, așa cum își imaginau părinții din vechime, că este denumită Maica Domnului ca «aceea care a primit mărgăritarul în adâncul sufletului ei»! În tăcerea ei, ca și scoica din vechea învățătură elinească, Maica Domnului este aceea care în tăcere primește raza de lumină și deodată, în Ea Însăși se dezvoltă «Piatra prețioasă», Mărgăritarul Cel Duhovnicesc, Mântuitorul Iisus Hristos!

“Maica Domnului este simbolul Bisericii, este Biserica ce are o Mamă adevărată”

– Rep. Cum ne apare Maica Domnului ca o mijlocitoare a credinței nostre?
-Aceasta este cu adevărat Împărăteasa cerului, Poarta pe care Împăratul Slavei a intrat, și a rămas închisă pentru totdeauna, Cetatea Dumnezeului Celui Preaînalt, Noul Sion! Pentru că Ea este Biserică! Este Biserică înțelegătoare, este Biserică Cuvântătoare! Prin cuvântul acesta «Cuvântător» noi înțelegem o prelungire a «Logos» -ului, a Cuvântului Lui Dumnezeu!
– Rep. Prin rugăciune și prin meditație, Maica Domnului este în același timp Cuvântul grăit și cel negrăit?
-Mântuitorul Iisus Hristos, prin rugăciunile Maicii Domnului, este prezent în viața noastră. Așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul, că a venit vremea și acum este prezența Maicii Domnului în viața noastră și în cultul Bisericii noastre, în rugăciunile Bisericii noastre, în toate slujbele noastre, acatistele, paraclisele, pentru că odată cu Maica Domnului este prezent Mântuitorul Iisus Hristos, pentru că ea fiind Maica Vieții, întotdeauna dorește ca lumea să aibă viață! Mântuitorul Hristos a spus că El a venit în lume ca lumea viață să aibă, și să aibă din belșug! Iată că El este prezent în Sfânta Împărtășanie ca fiind Viața Lumii, iar Maica Domnului este aceea care face Imnul sau cântarea noastră în biserică, pentru ca împreună cu viața să avem și bucuria comuniunii și a comunicării. Și cum, cea mai frumoasă comuniune și Imnul cel mai frumos în asemenea împrejurare este Cuvântul Vieții, Maica Domnului ne rostește întotdeauna acest Cuvânt al Mântuitorului și ne învață ca să facem tot ceea ce ne va spune El!
– Rep. La ce trebuie să cugete mintea noastră iscoditoare și încotro să caute sufletul nostru neobosit pentru a desluși faptul că Maica Domnului este și Maica noastră duhovnicească pe acest pământ?
-Așadar, Mântuitorul Hristos ne învață tot ceea ce este bun și folositor, prin mijlocirea Maicii Domnului! Astfel că Maica Domnului este simbolul Bisericii, este Biserica ce are o Mamă adevărată, o Mamă care se roagă pentru noi, și știm cât de mult ține mama la Adormirea Maicii Domnuluipruncul ei și la copiii ei! Nu poate să egaleze, însă, iubirea Maicii Domnului, care este copleșitoare în viață noastră, pentru că ori de câte ori ne rugăm Maicii Domnului, ea intervine la Mântuitorul Hristos, căci, ca o mamă bună, este o «ușă a milostivirii», așa cum spunem întotdeauna, «ușa milostivirii Tale, deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu»! Pentru aceasta o vor ferici toate neamurile, pentru că însăși Maica Domnului spune, în cuvântul acesta Elisabetei, în Imnul acesta, în cântarea aceasta: «Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile»! Pentru că, într-adevăr, fericirea aceasta, nu este ca o laudă, ci, este ca o împărtășire!

“E bine să știm că firea umană este pătrunsă de lucrarea dumnezeiască”

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, Pericopa Evanghelică a Duminicii a 11-a după Rusalii ne aduce înaintea ochilor inimii și ai minții noastre Pilda datornicului nemilostiv, iar după mărturia acestei învățături pilduitoare, nu avem voie să urâm pe nimeni, ci, pe toți cei care ne greșesc să-i iubim și să le iertăm greșelile, chiar dacă ne-ar face cel mai mare rău și ne-ar urmări cu amară viclenie pașii noștri firavi prin această lume!
-E bine să știm că firea umană este pătrunsă, de la prima limită, până la ultima limită, este pătrunsă de lucrarea dumnezeiască! Așadar, cum focul intră în fier, cum intră în aluat ca să se transforme în pâine, așa a intrat Duhul Lui Dumnezeu în firea umană, și tocmai printr-o suferință pe care Mântuitorul Hristos o îndură, cum constatăm, nu din ceva care ar fi fost în interiorul Său, pentru că firea umană a Mântuitorului Hristos era curată, și o luase din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ci, o suferință exterioară, o îndurare a tuturor durerilor, și apăsărilor și opreliștilor din partea oamenilor, noi reținem cele două coordonate ale creștinului autentic: milostivirea și iertarea!
– Rep. Arhieria Voastră, de unde începe milostivirea și unde sfârșește iertarea păcatelor știute și neștiute?
-Aș vrea să vă întreb, la rândul meu: unde sunt acum cei care spun şi chiar se laudă că nu au păcate şi că sunt mai buni decât toţi oamenii? S-au gândit, oare, la maxima socratică prin care se spune: «Cunoaşte-te pe tine însuţi!»? Multor oameni le lipseşte autocunoaşterea şi simţământul păcatelor lor, le lipseşte frica de Dumnezeu! Dacă, însă, ar fi stat să studieze Sfânta Scriptură şi ar fi cunoscut Voia Lui Dumnezeu, micile şi marile porunci ale Legii dumnezeieşti, şi s-ar fi cercetat pe ei înşişi, atunci ar fi văzut cât de mult rătăcesc! Pentru că omul, oricât de sfânt s-ar considera în sine, nu poate să-şi achite singur datoria păcatelor lui! Dacă ar fi putut omul să se mântuiască singur, ar mai fi venit Hristos în lume? A venit şi a ridicat pe umerii Săi păcatele noastre ale tuturor şi cu Cinstitul Său Sânge a achitat datoria noastră! Un singur lucru ne cere Mântuitorul: să dăm şi noi iertare celor care ne-au greşit. Să dăruim şi noi celuilalt o «drahmă», ceea ce este un lucru drept şi cuviincios!
– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, aveți întotdeauna răgazul pentru a face față solicitărilor de tot felul?
-Ei, răgazul, nu există niciun răgaz, pentru că nu le putem face pe toate! Facem și noi ce putem, pentru că sunt multe lucruri de făcut! După cum știți, pentru că sunteți mereu aproape de noi, vedeți că în activitatea noastră, nu putem face față tuturor solicitărilor, dar ne străduim, și cred că aici este bunătatea și mila Lui Dumnezeu, pentru că tocmai atunci când puterile sunt slabe, tocmai atunci ne ajută Dumnezeu!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here