Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Sărbătoarea «Izvorul Tămăduirii», de la Mănăstirea Lainici

La Sărbătoarea «Izvorul Tămăduirii», unul dintre marile praznice din lumea creştin-ortodoxă, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, Mănăstirea Lainici a îmbrăcat haine de «mireasă» a Ierusalimului Ceresc, deoarece sutele de credincioşi prezenţi cu acest prilej s-au închinat la Icoana Maicii Domnului, cea care împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos este înfăţişată într-un bazin asemănător cu o cristelniţă, vasul în care primim Taina Botezului, Fecioara Maria fiind reprezentată cu mâinile înălţate, ca un semn al rugăciunii, iar Mântuitorul binecuvântând cu ambele mâini, ca răspuns al rugăciunilor Maicii Sale, în timp ce izvorăşte apa tămăduitoare a bolilor sufleteşti şi trupeşti. Slujba a fost oficiată de către un ales sobor de călugări şi preoţi în frunte cu Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, împreună cu Părintele Arhimandrit Paisie Cecan, Stareţul Mănăstirii «Noul Neamţ» din Basarabia, care a venit cu un sobor ales de călugări din Republica Moldova.

«Izvorul Tămăduirii» este o sărbătoare închinată Maicii Domnului
După cum se ştie, Biserica Ortodoxă prăznuieşte «Izvorul Tămăduirii», în ziua de vineri, din Săptămâna Luminată, ca o sărbătoare închinată Maicii Domnului, în care credincioşii vin la biserică pentru a lua apă sfinţită care poate fi băută tot anul, cunoscută şi sub numele de Agheasma Mică. Aşa cum a evidenţiat Preacuviosul Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, aceasta este şi ziua în care se sfinţesc apele, fiindcă ea se referă la vindecarea unui orb, după ce Fecioara Maria i-a spus împăratului bizantin Leon I să-l ducă pe orb să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol, iar tânărul împărat a căutat acel izvor, pe care nu l-a găsit! În momentul acela, însă, Maica Domnului i-a spus: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure şi, luând cu mâini apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”, iar degrabă, viitorul împărat a aflat un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă, dându-i vederea, după care Leon a exclamat: «Maica Domnului, eşti aici, Te-am găsit»! Ulterior, pe acel binecuvântat loc, împăratul Leon a ridicat o biserică, aceasta primind Hramul «Izvorul Tămăduirii». Sfântul lăcaş a devenit apoi un centru de manifestare a puterii şi milostivirii Maicii Domnului, faţă de cei în suferinţă, alături de Mântuitorul Iisus Hristos, Care se arată în Săptămâna Luminată şi după aceea, ca izvor al vieţii şi al învierii noastre, iar Maica Domnului ne este ocrotitoare a vieţii şi «Izvorul tămăduirilor», mai ales că după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, după o rânduială specială, când preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită, foarte căutată în viaţa lor.

Mănăstirea ortodoxă de călugări de la marginea Comunei Chiţcani, Basarabia
În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi la slujbă, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Paisie Cecan, Stareţul Mănăstirii «Noul Neamţ» a precizat că aceasta este o mănăstire ortodoxă de călugări, aflată pe malul Nistrului, la marginea Comunei Chiţcani, la numai 10 kilometri spre sud de localitatea Tighina, numită şi Bender, în Judeţul Tighina, Republica Moldova. Vorbitorul a spus că mănăstirea aceasta are o istorie foarte tumultuoasă, care îşi are începuturile în reformele lui Alexandru Ioan Cuza, deoarece, o parte dintre călugării de la Mănăstirea Neamţ, din România, au luat drumul pribegiei, unii au mers în Basarabia, iar alţii la Athos. Astfel, la 26 septembrie anul 1861, 10 călugări, în frunte cu ieromonahul Andronic trec peste râul Prut, pentru a înfiinţa o nouă mănăstire, iar apoi au mai venit alţi 22 fraţi, care, cu binecuvântarea Arhiepiscopului de Chişinău, Antonie, s-au statornicit pe una dintre moşiile mănăstireşti de la Nemţeni, unde au format o nouă obşte monahală. Au fost construite, astfel, patru biserici ale mănăstirii, chiliile, trapeza, iar în 1912 se începe ridicarea clopotniţei, care va avea la sfârşit o înălţime de 64 de metri. După Unirea Basarabiei cu România, în 1918, Mănăstirea «Noul Neamţ» cunoaşte o mare dezvoltare, devenind una dintre cele mai înstărite din întregul regat. Dar, în anul 1945, sovieticii aveau să îl aresteze pe stareţul de atunci al mănăstirii, Auxeniu Munteanu, lavra este închisă în 1961, fiind transformată în spital de tuberculoşi, iar unii dintre monahi pleacă în bejenie, ajungând şi în România, la Schitul Balamuci, şi aducând cu ei o parte dintre odoarele bisericeşti. După unele legende, aceste odoare sunt îngropate în ţarină, lângă schit, iar după alţii, ar fi ascunse într-o sobă. Cert este faptul că Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea «Noul Neamţ» a fost până la urmă descoperită şi se află acum la Mănăstirea Căldăruşani, în România, cu toate că “Părintele Patriarh Teoctist, ne-a spus, când l-am văzut la Bucureşti, că ne va aduce cu mâna lui icoana înapoi, atunci când se vor schimba lucrurile în Transnistria”, avea să precizeze în încheiere, Părintele Stareţ Paisie Cecan! După ritualul de sfinţire a apei, săvârşit în faţa Bisericii Mănăstirii Lainici, sutele de credincioşi în frunte cu soborul de călugări şi preoţi, purtând moaştele Sfântului Irodion, au înconjurat biserica, după care a fost săvârşită slujba de pomenire, pregătindu-ne pe toţi pentru marea sărbătoare de la începutul lunii mai. În final, sub directa îndrumare a Preacuviosului Părinte Arhimandrit, Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, obştea de călugări ai sfintei lavre, ajutaţi de măicuţele de la Mănăstirea «Icoana» şi de la Mănăstirea Tismana, au oferit credincioşilor o masă binecuvântată!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here