Ziua de naștere a unuia din cei doi mineri, care în luna iulie au suferit arsuri grave pe corp, după un accident de muncă produs la cariera Pinoasa, coincide cu ziua în care s-a produs tragedia de la clubului bucureștean Colectiv. Gheorghe Fudulache a împlinit, ieri, 40 de ani, dar nu a avut motive să fie prea bucuros. Se simte abandonat de toți cei pe care îi cunoștea înainte de fatidica zi de 21 iulie, când a avut loc nenorocirea la locul de muncă. Spune însă că a avut noroc și că mai este în viață față de tinerii care au murit în urma incendiului de la Colectiv doar pentru că el a fost transferat în Belgia la două zile după nenorocire. Dacă ar fi fost ținut mai mult la București ar fi murit probabil pentru că medicii din străinătate l-au identificat deja cu două infecții pe care, probabil, le-a luat dintr-o unitate medicală din România.“Eram electrocutat și a trebuit să merg vreo 500 de metri, să sar o bandă, ca să ajung la mașina inginerului, că altfel nu venea nimeni nici după mine și nici după colegul Grivei, care a fost și el ars grav atunci. Curgea pielea pe mine și după mine nu a venit nimeni să mă ia de acolo. După ce am ajuns în salvare am leșinat, iar apoi m-am trezit după vreo trei săptămâni în Belgia. De când am venit acasă nu a venit nimeni să se intereseze și de mine. Să fi zis cineva că vine să vadă ce fac. Nici de la conducere, nici de la sindicate. Doar ce au trimis pe frati-miu 4000 de lei, iar intreprinderea a trimis niște bani la început. Din Belgia am venit pe banii mei cu avionul, tratamentul mi-l cumpăr eu din banii mei. Să fi venit măcar să întrebe „mă, tu cum te simți?”. Nimeni, nimic””, spune Fudulache, care e mereu cu gândul și la tinerii de la Colectiv. “Cred că dacă erau transferați mai repede în străinătate scăpau mai mulți dintre ei. Nu se compară ce e acolo în spitale cu ce avem noi. De la oameni la aparatură, la cum ești tratat tu ca om și ca aparținător. Eu trebuie să îi mulțumesc în fiecare zi domnului deputat Dan Vîlceanu că a fost mereu alături lângă familia mea până când a obținut transferul meu și al colegului Grivei la belgieni. Altfel, la București medicii noștri voiau să îmi taie o mână, în timp ce belgienii spuneau că nu au pentru ce să facă așa ceva și ca dovadă că am și acum mâna și o pot folosi din nou. Asta e România”, spune ortacul abandonat acum de toată lumea.
Gelu Ionescu
