Denumire ştiinţifică: Juniperus communis.
Denumiri populare: cetenă, brădişor, jireapăn, jneap, turtel.
Prezentare. Ienupărul este un arbust care creşte în flora spontană de deal şi de munte, până la 2-3 metri înălţime, drept, cu tulpina ramificată, cu vârfurile îndreptate în sus. El face parte din familia cupresaceelor. Poate fi întâlnit şi grupat sau izolat, în păduri, în preajma pădurilor, în zone de tufărişuri, în turbării. Ienupărul este un arbust ramificat cu frunzele ascuţite, asemănătoare cu acele bradului. Înfloreşte în lunile aprilie şi mai, iar fructul este o pseudo-bacă (un con sferic) brumat-albăstruie. Pseudo-fructele sunt mici, sferice, cu diametrul de aproximativ 0,5 centimetri. În primul an sunt verzi, iar în al doilea sau al treilea an ajung să fie negre-albăstrui şi brumate, la partea superioară au o cicatrice triunghiulară, în formă de stea cu trei braţe. Tocmai acest fruct are o importanţă din punct de vedere medicinal.
Substanţele active importante: Pseudo-fructele de Ienupăr conţin 1,5-4% ulei esenţial, care poate fi obţinut prin antrenare cu vapori de apă. Conţinutul uleiului esenţial este în funcţie de provenienţă, de zona geografică de unde provine, de altitudine, de gradul de coacere a pseudofructelor şi de alţi factori de mediu. În general, uleiul esenţial este format din 40% d-acetat de sabinil, circa 20% d-sabinen, 2% d-alfa-pinen, 2,5% p-cimen, circa 8% sabinol şi aproximativ 20% alte componente minore. Pseudofructele de Ienupăr mai conţin glicozide flavonice, taninuri, zahăr şi compuşi gumi-rezino şi ceruri. Această multitudine de compuşi îl fac util pentru terapii medicinale.
Farmacologie. Datorită conţinutului şi compoziţiei în ulei esenţial, în special terpineolului şi iunenului, pseudofructele de Ienupăr au acţiune diuretică, antiseptică (în cazul căilor urinare), carminativă, antitusivă şi antispastică. Datorită acţiunii pectorale prin diminuarea inflamaţiilor căilor respiratorii, a măririi şi fluidificării secreţiilor bronşice şi prin efectele calmante, produsele terapeutice pe bază de ienupăr acţionează favorabil în bronşitele catarale. Diureza este rezultatul efectului direct asupra musculaturii netede şi contracţiilor acesteia.
Întrebuinţări şi recomandări. Ienupărul conţine, cum mai spuneam, un ulei utilizat în industria farmaceutică, în special de firma HOFIGAL SA. Ca plantă medicinală este folosit în tratarea deranjamentelor stomacale şi intestinale, a gutei, reumatismului, a bronşitelor acute şi cronice. Este extrem de eficient în tratarea unor afecţiuni mai grele, precum sunt edemele (umflăturile) renale şi cirotice. De asemenea, e indicat în anorexie, contribuind la recâştigarea poftei de mâncare.
Preparatele medicinale de ienupăr se vor lua numai după recomandările specialistului fitoterapeut. Supradozarea poate duce la situaţii neplăcute, iritând, de pildă, căile renale, caz în care se ajunge la hematurie.
Extern se utilizează în acnee, eczeme, alopecie, hemoroizi sub formă de unguente sau alte forme farmaceutice.
Mod de preparare şi administrare. Sub formă de infuzie, 2 linguriţe cu pseudofructe zdrobite la o cană cu apă clocotită: se iau 3-4 linguriţe pe zi. Nu se va depăşi această doză! Sub formă de tinctură (în farmacii şi magazinele de Plante medicinale există Tinctura de ienupăr preparată de firma HOFIGAL, care este cea mai bine dozată şi cercetată), se prepară din 20 pseudofructe la 100 ml alcool de 70 de grade alcoolmetrice, din care se iau 2,5-5 ml pe zi în mai multe reprize, în ceai, apă sau sirop.
Contraindicaţii: În graviditate şi în stările inflamatorii renale, în insuficienţă renală; la diabetici face să crească nivelul glucozei din sânge. Utilizarea îndelungată sau, cum am mai amintit, supradozarea poate afecta rinichii.
ION PREDOŞANU
