Sărăcia paradoxală din România!

Moto: ”Cine trebuie să muncească n-are timp să se îmbogăţească.”
Este cunoscută zicala cu evreul care şi-a bătut copilul câştigător din prima afacere. La noi, cei care s-au considerat copiii Revoluţiei au pătruns, majoritatea lor, în Top 300, chiar dacă deja mai marii George Copos ori Culiţă Tărâţă sunt extrem de bogaţi.

Fără să fi avut de-a face cu Revoluţia, ci, cel mult, cu serviciile secrete şi înainte şi după. Prin Gorj, cazurile de miliardari înghesuiţi în Top 300 nu prea există. În schimb, fără a intra într-un comentariu aplicat şi religios asupra unei ziceri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ea se regăseşte aidoma, dacă o luăm mot a mot, la 20 de ani de la Revoluţie, în tot săracul nostru Gorj: „Celui ce are i se mai dă, iar celui ce n-are i se ia şi ce are”. O spusă importantă, ce are miezul ei, dar care luată ca atare seamănă ca două picături de apă cu prevederile măsurilor şi legilor introduse de Guvernul Boc. Chestiuni bizare prin care finanţiştii primului ministru Emil Boc, ex-ul Gheorghe Pogea, despre care aud că s-ar fi pripăşit vicepreşedinte pe la CEC Bank, pe bani mulţi, dar şi actualul ocupant al portofoliului Finanţelor Publice, Sebastian Vlădescu, au avut grijă să falimenteze firmele mici şi mijlocii prin introducerea impozitului forfetar. Iar Mihai Şeitan, ministrul Muncii, prin deciziile ce le-a luat, Ordonanţe de Urgenţă ori ordine ale ministrului, a subţiat pensiile mici şi veniturile mici. Cazurile liber profesioniştilor şi actorilor sunt strigătoare la cer! Există preferaţi ai democrat-liberalilor, precum Ionuţ Popescu, fost ministru la Finanţe, şi actual şef peste Fondul Proprietatea, care are un salariu imens. Cum la fel, păstrând proporţiile, lefuri barosane au şi diverşi directori din energetica gorjeană, de genul unui Ionel Manţog. Şi nu numai, doar de la PD-L să fie! Ca într-o ţară a paradoxurilor, cea mai recentă dintre statisticile Eurostat are date cutremurătoare despre România. Deşi săraci după datele statistice, noi ştim că şi-n viaţa noastră cea de toate zilele tot săraci lipiţi suntem. Cu toate acestea, noi românii ne călcăm pe picioare la mall-uri, asaltăm supermarketurile şi le facem profit firmelor transnaţionale din occident. Pentru care-a fost făcută zdrenţe economia românească din decembrie 1989 încoace, începând cu Guvernul Petre Roman. Sărind un pic peste timp, acum vreo patru ani s-a petrecut explozia creditării şi românii fraieri s-au împrumutat mai mult decât le permitea plapuma. Sau oricum mai mult decât puteau duce. Îmbogăţiţi de bogăţia împrumuturilor nu s-au mai gândit cum dau banii înapoi băncilor. De pildă, la împrumutul pentru o casă aveau nevoie de o sumă pe care nu reuşeau s-o achite din salariu într-o viaţă de om. Cine să se gândească la faptul că, din 2009 încoace, mai ales, cresc dobânzile, dispar serviciile şi apare şomajul. Oamenii au pierdut şi casele, dar şi sumele plătite. Aşa cum a păţit şi firma de transport călători Vanessa Trans SRL, cu sediul în Băleşti, care-a pierdut microbuzele luate în leasing, din pricină că n-a putut să-şi achite ratele.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here