Nu s-ar putea spune că, pe canicula asta, avem vreo satisfacţie. Prezentul e de azi pe mâine, iar viitorul sună rău. Un editorialist remarcabil regreta, mai zilele trecute, perioada când mai toate mutările de pe scena politică se făceau prin Decrete prezidenţiale.
Într-un exces de imaginaţie, Petre Calapodescu, de la Libertatea a şi compus vreo câteva posibile Decrete prezidenţiale. Înlocuind numele demnitarului comunist Emil Bobu cu neocomuniştii Marko Bela ori Radu Berceanu, Vasile Blaga şi Adriean Videanu ori chiar al Elenei Udrea(cu precizarea că ultimii patru n-au fost încă rotiţi). Nici nu mai contează ce-a ieşit, întrucât şi înainte de 89 şi acum separaţia puterilor în stat e o vorbă goală. Vrerea lui Nicolae Ceauşescu se-mplinea, precum a lui Traian Băsescu în timpurile primului şi, mai ales, al celui de-al doilea mandat.
Chestia cu Moţiunea de cenzură, ca vorbă goală, îi preocupă egal şi pe actorii implicaţi în politichie, cu drept de opinie sau numai drept de vot, dar şi pe avocaţii nepoftiţi. De genul unui Nicolae Manolescu, ajuns ambasador UNESCO la Paris pentru merite numai de Traian Băsescu ştiute. Cât despre meritele sale de preşedinte al Uniunii Scriitorilor să nu mai vorbim. În conclavul US intră cine vrea, dar şi cine dă mai mult. Criticul literar NM face eforturi să mai înţeleagă limba când mai dă câte-o fugă în Micul Paris. Ştie ce-i aia furculision, dar se-ntreabă cum gândim. Se miră până peste poate de ce lumea nu agreează scrisoarea preşedintelui său iubit, care l-a făcut ditamai ambasadorul. Şi ne dă lecţii, celor de-acasă, cum că nu-nţelegem Constituţia şi binele ce-l vor muşchii Băsescului din ce în ce mai firavei Românii. Mulţumim.
Şi totuşi, pe canicula asta, meciul politic Băsescu-România continuă. Sireaca Românie pierde teren din ce în ce mai mult şi nu va apuca să intre-n prelungiri. O înfrânge Traian Băsescu în numai două mandate. Şi-aşa nu-i dădea Constituţia dreptul la mai multe. Cândva, atotputernicul vroia s-o schimbe şi pe asta. Acum are alte interese. Mai doreşte o tranşă de la FMI. Şi, apoi, încă un împrumut.
Că suntem la un pas de catastrofă financiară şi de balamuc generalizat nu mai este o noutate. Nu doar România, ci însăşi planeta. O afirmă şi miliardarul american George Soros care avertiza, joia trecută, că criza financiară este departe de a se fi încheiat, pentru că măsurile luate pe termen scurt sunt opusul a ceea ce trebuie făcut pe termen lung, ceea ce alimentează riscul unei noi recesiuni. Tot celebrul miliardar american de origine maghiară, care numai când strănută creează căderi de bursă, mai preciza că n-am scăpat iar „Colapsul pare un vis urât”.
Pe meleaguri dâmboviţene, ceea ce pare un vis urât pentru cei care ştiu cu ce se mănâncă evoluţia financiar-bancară a lumii nu-i pune nici măcar pe gânduri. Au vrut micşorarea salariilor şi a pensiilor? Da. Lansând falsa problemă a inegalităţii salariilor, de sorginte comunistă, au pregătit antipopulara măsură salvatoare pe termen scurt.
Cu mai multe luni în urmă, aşa-zisul salvatore de la patria, acela care-a negociat în locul premierului şi Guvernatorului BNR împrumutul de la FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană a mai lansat un porumbel. Cică, avem nevoie ca ţară de încă un împrumut. Ieri, s-a trezit vorbind Buldogul. El nu se vede remaniat, ci are o viziune, zice el, personală. Redăm textual: „Personal, cred că România are nevoie de un nou acord cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), iar un nou acord cu FMI poate însemna şi un nou împrumut”. Cam aşa glăsuieşte ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga. Între altele şi secretar general al portocaliilor.
Numai aşa s-ar menţine principalul partid de guvernământ la putere, aşa şi-ar salva oamenii Băsescului scaunele. Ce se va întâmpla cu România, şi dacă-şi va reveni din criză în următorii 100 de ani, nici că le pasă. Lui Traian Băsescu-dictatorul şi clicii lui. Anunţatul eşec al Moţiunii de cenzură coincide cu eşecul României. Adică, al nostru al tuturor!
Ion Predoşanu
