Lucrarea „45 de ani de învățământ liceal, postliceal și profesional în Mătăsari”, semnată de distinsul profesor, scriitor și publicist Dumitru Dădălău, publicată la Editura RENE, în anul 2025, se prezintă ca o amplă culegere de documente, păstrate cu grijă în arhiva personală a autorului, care, publicate, dezvăluie treptat nașterea, evoluția și atingerea celei mai înalte culmi de importanță și apreciere colectivă a unei instituții de învățământ preuniversitar, Colegiul Național Tehnologic Mătăsari, sub conducerea și îndrumarea unor oameni dedicați și sufletiști care au dorit să scoată la lumină comunitatea în care trăiesc. Dincolo de valoarea sa documentară, această scriere monumentală nu este doar o cronică a unei instituții de învățământ, ci și o veritabilă frescă a evoluției spirituale și culturale a comunității din această localitate gorjeană, strâns legată de existența liceului.
Din punct de vedere structural și tematic, cartea este împărțită judicios, într-o anumită ordine logică, în unsprezece capitole tematice, care reprezintă, de fapt, tot atâtea etape de creație ale neobositului dascăl, care înțelege că trebuie să își adune într-o întocmire mai amplă mărturiile trăite pe viu pe parcursul vastei și diversificatei activități ca profesor, director și om al cetății, reușind să acopere o gamă largă de subiecte, legate de istoria liceului, de figurile emblematice care l-au animat și dezvoltat de-a lungul timpului, de apariția și activitatea Fundației culturale „Murmurul Jilțului” și a revistei cu același nume, de înființarea Muzeului Jilțurilor și de numeroasele evenimente sociale și familiale al căror martor sau artizan a fost pe toată întinderea îndelungatei perioade de implicare în destinul liceului, al învățământului din Mătăsari și al comunității în care trăiește.
Chiar de la început, în loc de „motto”, autorul dedică scrierile „130 de ani de învățământ în Mătăsari”, „Murmurul Jilțului la 30 de ani” și cartea de față tuturor celor care i-au fost alături în realizările extraordinare pe care le-a înfăptuit sau la care a fost parte, soției, distinsa doamnă profesoară Floarea Dădălău, familiei și „profesorilor mei, colegilor și elevilor din CETATEA LUMINII”, cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani și a sărbătoririi „nunții de aur”.
Capitolul I, intitulat „Frații Dumitru și Ion Dădălău” cuprinde o serie impresionantă de articole elogioase scrise de mari personalități ale vremii sau de oameni de cultură și cadre didactice care i-au cunoscut pe cei doi frați, pionerii înființării învățământul liceal în această localitate cu specific preponderent minier, ocolită sistematic de autoritățile din acea vreme, scoțând în evidență contribuțiile deosebite aduse de aceștia la înființarea și dezvoltarea învățământului din această zonă. De asemenea, nu sunt uitate aprecierile publice la adresa ctitoriilor de suflet ale distinșilor profesori și anume Fundația „Murmurul Jilțului”, revista cu același nume, Muzeul Jilțurilor, înființarea primului Colegiu Național din mediul rural la Mătăsari și alte activități memorabile desfășurate cu ocazia diferitelor evenimente culturale și sociale organizate de colectivul de conducere și cadrele didactice ale acestei „cetăți a luminii”, metaforă care însoțește pe tot parcursul cărții discursul autorului.
Capitolul al II-lea, purtând titlul „Cetatea luminii”, este dedicat prezentării istoriei liceului din Mătăsari, de la înființare și până în zilele noastre și scoaterii în evidență a tuturor realizărilor acestuia, pornind de la statutul de simplu liceu industrial și până la devenirea lui colegiu național, primul din mediul rural, înfăptuire fără precedent în această zonă a Olteniei de sud-vest. Sunt trecute în revistă, pe un spațiu amplu, toate evenimentele importante din viața liceului, care au adus gloria și faima acestei instituții până în momentul actual, făcând din această unitate școlară o instituție de învățământ de mare însemnătate în învățământul gorjean și național și ocupând un loc de seamă în ierarhia școlilor similare din România, statut recunoscut de toate marile personalități, miniștri, președinți de consiliu județean, scriitori consacrați, specialiști din diferite domenii, români și străini, oameni de litere și alții, care au fost prezenți, cu o anumită ocazie, la diferite activități școlare și extrașcolare desfășurate la Mătăsari. Desigur, reputatul profesor autor nu a uitat să aducă în prim plan și pe toți artizanii acestor realizări deosebite, fie ei directori, cadre didactice sau elevi ai liceului, publicând articolele elogioase ale acestora dedicate liceului și oamenilor sub ochii cărora s-a înființat, a evoluat și a atins cea mai înaltă culme de importanță această instituție de învățământ.
Cel de-al treilea capitol, „Matca de la Mătăsari”, prezintă opiniile laudative la adresa realizărilor liceului ale tuturor oamenilor care au avut vreodată vreo legătură cu liceul, fie că au fost cadre didactice care și-au început activitatea aici sau au funcționat într-o anumită perioadă a activității lor didactice, fie foști elevi ai liceului, ajunși oameni importanți în diferite domenii profesionale, răspândiți prin toată țara și prin străinătate, dar care nu au uitat niciodată locul unde s-au format ca profesioniști și ca oameni capabili să se descurce singuri și cu succes în viața personală, pentru care școala de aici a fost „matca” din care au pornit în lungul lor periplu prin lume.
Capitolul al IV-lea, intitulat „Emblemele Colegiului”, prezintă, aproape în exclusivitate, articolele publicate de-a lungul timpului în revista „Murmurul Jilțului” ale mai multor foști elevi ai liceului, ajunși astăzi oameni importanți și de succes în diferite domenii ale vieții sociale, economice și politice, în care își mărturisesc gândurile și sentimentele pozitive față de perioada petrecută în această „cetate a luminii”, scoțând în evidență beneficiile educației și instruirii primite aici, care au reprezentat baza dezvoltării lor ca oameni și ca profesioniști în meseriile pe care și le-au ales sau în funcțiile în care au fost numiți.
Capitolul al V-lea, cu titlul „Revista Murmurul Jilțului”, prezintă istoria apariției și dezvoltării revistei liceului, etapele de viață ale acesteia, realizările la diferitele concursuri de profil și la competițiile școlare la care a participat și sunt elogiați oamenii și instituțiile care au contribuit la nașterea și faima publicistică de care s-a bucurat mereu și se bucură în continuare, deși a depășit borna de 100 de apariții. De asemenea, sunt prezente articole speciale dedicate revistei și fondatorilor și truditorilor ei ale unor personalități marcante din toate domeniile, cadre didactice, directori de instituții școlare sau foști elevi, publicate în paginile ei de-a lungul timpului, ceea ce a dus la cunoașterea și recunoașterea ei nu numai pe plan local, ci și național și internațional.
În capitolul al VI-lea, sub titlul „Fiii Jilțului”, mare sărbătoare a liceului și a comunității mătăsărene, organizată și finanțată de Fundația cultural-științifică „Murmurul Jilțului”, sunt publicate articole care descriu activitățile desfășurate și atmosfera deosebită care s-a creat cu această ocazie la fiecare ediție a acestei impresionante manifestări tradiționale, realizări văzute prin ochii unor publiciști de seamă și redactori ai jurnalelor locale și naționale.
Capitolul al VII-lea, intitulat „Muzeul Jilțurilor”, prezintă circumstanțele înființării acestei instituții, în cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari și condițiile în care a apărut și s-a dezvoltat în cei 25 de ani de existență, din inițiativa unor oameni de suflet, distinșii profesori Floarea și Dumitru Dădălău și cu sprijinul elevilor liceului și al părinților acestora, care au consimțit să contribuie la fondul muzeal al instituției cu obiecte tradiționale specifice zonei, care au existat cândva sau mai există încă: costume populare, cusături și țesături tradiționale, unelte de croitorie, broderie sau de prelucrare a materialelor din care erau realizate produsele specifice acestor îndetelniciri, unelte meșteșugărești, monede vechi și documente de mare valoare spirituală și arhivistică. Este de remarcat aici existența unei cărți de onoare a muzeului în care vizitatorii permanenți sau ocazionali, provenind din toate zonele țării și chiar din străinătate, și-au lăsat gândurile și impresiile proprii extrem de apreciative la adresa realizărilor din această instituție de cultură. Manifestările școlare desfășurate în muzeu nu au fost puține și au încântat de fiecare dată privirile și simțirile tuturor celor care au participat, aceștia plecând acasă cu impresii deosebite.
Capitolul al VIII-lea, purtând numele „Tabere de creație”, prezintă detalii importante despre activitățile desfășurate în diferitele tabere școlare la care au participat cadrele didactice și elevii școlii, ducând cu ei dovezile seriozității și amplitudinii muncii depuse de instituția de învățământ gorjeană și făcând cunoscute în lume valorile umaniste susținute și promovate de respectata școală. Sunt descrise astfel „Tabăra națională de reviste școlare, jurnalism și protecția mediului” de la Muncel, „Tabăra de creație literară Săcelu”, desfășurată în localitatea cu același nume din județul Gorj, „Zilele absolventului” sărbătorite la Ocna Sibiului, în Munții Semenic și la Vidra, în județul Vâlcea.
Capitolul al IX-lea, sub titlul „Editura RENE”, prezintă recenziile unor lucrări ale autorului, publicate anterior și tipărite la această editură, înființată tot de Fundația „Murmurul Jilțurilor”. Este de vorba de scrierile „Dumitru Dădălău-omul care sfințește locul”, apărută în 2011, „Dumitru Dădălau-fratele meu de sânge și trudă” și „Dumitru Dădălău-Întâlniri de suflet”, ale căror recenzii au fost realizate de oameni avizați, care au cunoscut și apreciat la timpul lor realitățile descrise în aceste creații monumentale ale reputatului scriitor, profesor și director al Colegiului din Mătăsari, domnul Dumitru Dădălău.
În cuprinsul capitolului al X-lea, intitulat „Scriitori gorjeni în revista ”, sunt publicate articole sau creații literare ale unor scriitori consacrați, despre personalități marcante ale vieții culturale locale și naționale, precum Ion Mocioi, Alensis de Nobilis, Nicolae Dragoș, Zenovie Cârlugea, Marius-Marian Șolea, Nicolae Diaconu, Viorel Gârbaciu, Spiridon Popescu, Adrian Frățilă, Teodora-Cristina Ciobanu, Doru V. Fometescu, Ion Elena, Dumitru Cauc, Mircea Tutunaru-Motru, Ion-Sabin Cerna, Romulus-Iulian Olariu, Rodica Păuna, Horațiu Mălăele, Teodor Voicu, Vasile Gogonea, Benedict Crăsnaru, Dan Șalapa, Cornel Munteanu, Dumitru Rătezanu, Constantin Dârvăreanu, Gheorghe Dănescu și Mihai Pali.
Ultimul capitol, „Omul de lângă noi”, este cel mai impresionant moment al acestei cărți, deoarece autorul vorbește despre copilăria domniei-sale, familie, școlile prin care a trecut și greutățile materiale suportate, inerente acelor vremi, când a fost nevoit să muncească pe șantier, ca să își poată procura cele necesare pentru școală, ca să nu facă notă discordantă cu alți colegi, care aveau de toate fără nicio trudă. Elev eminent al Colegiul Național „Tudor Vladimirescu” din Tg-Jiu, și-a dus mai departe ambiția de a fi un om de seamă în societate, iubit și respectat, trecând din treaptă în treaptă, până a atins-o pe cea mai înaltă, aceea de director al unei importante instituții de învățământ gorjean, liceul de la Mătăsari, care a constituit, pentru o lungă perioadă de timp, așa acum mărturisește autorul, „a doua mea casă”. Nu este uitată aici nici sărbătoarea tradițională anuală, „Dădălăiada”, desfășurată în prima zi de Paști a fiecărui an, înființată din inițiativa domnului Dumitru Dădălău, prilej cu care neamurile domniei-sale, răspândite prin toate colțurile țării și chiar și în străinătate, se strâng la Croici, în zi de mare sărbătoare creștinească, ca să se vadă, să mănânce și să se distreze împreună, dar, mai important decât toate, să fie toate într-un singur loc și să se bucure de acest fapt, ca o adevărată familie.
Deși nu a așteptat niciodată vreo mulțumire sau vreo răsplată pentru ceea ce a făcut pentru liceu și pentru viața culturală și spirituală a comunității în care trăiește, acestea au venit de la sine, în avalanșă, de la oamenii care l-au cunoscut ca om, ca profesor, ca director și reprezentant de seamă al comunității din această zonă minieră, Mătăsari, devenind cu adevărat ceea ce se înțelege prin sintagma „omul care sfințește locul”. Aceasta este esența acestui capitol.
Stilul folosit de autor este unul preponderent documentar, dar presărat cu numeroase articole, mărturii și confesiuni care îi conferă o notă personală, emoțională. Textele variază de la eseuri și recenzii, la poezii și amintiri ale foștilor elevi, creând o imagine vie și multidimensională a vieții școlare. Se remarcă, în special, pasajele care subliniază dedicarea profesorilor, dispuși să facă sacrificii personale pentru binele elevilor.
Această carte reprezintă o sursă esențială de documentare pentru oricine este interesat de istoria învățământului românesc, în special în mediul rural, constituindu-se, în același timp, ca un elogiu adus eforturilor depuse de cadrele didactice și conducerea acestei instituții pentru a forma caractere și a oferi o educație de calitate, chiar și în condiții dificile. Mărturiile foștilor elevi, care își descriu cu nostalgie anii de liceu petrecuți aici, confirmă impactul profund pe care școala l-a avut asupra destinului lor.
În concluzie, lucrarea „45 de ani de învățământ liceal, postliceal și profesional în Mătăsari” este o lectură obligatorie pentru toți cei care au legături cu această instituție și o resursă valoroasă pentru cercetătorii istoriei educației la nivel local. Ea documentează cu fidelitate și emoție o poveste de succes, demonstrând că un om dedicat, Domnul Dumitru Dădălău, poate „sfinți locul” și poate transforma o școală dintr-un simplu edificiu într-un centru de cultură și cunoaștere de mare importanță.
Recenzie realizată de Prof. CARCALICEA ION, Director Școala Gimnazială nr.1 Negomir
