Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – De la Dreapta Judecată la judecata întru dreptate – ,,Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legătură cu Dumnezeu” (Dumitru Stăniloae)

Prezenţa Lui Dumnezeu este evidentă și activă în fiecare moment al vieţii noastre, de la naştere şi până la moarte, dar perceperea ei depinde de curăția și smerenia inimii fiecăruia dintre noi, mai ales că înfruntarea dramelor cotidiene şi prilejul de a judeca, fără a fi judecat, ca şi atitudinea față de moarte și trăirea zilnică în conformitate cu învățăturile ortodoxe sunt căile prin care putem desluşi harul și pronia divină. Urmând aceste învățături, omul devine un martor viu al existenţei şi al iubirii lui Dumnezeu în lume și un deschizător de drum spre Împărăția cerurilor. Putem spune că Dreapta judecată este «ochiul şi luminătorul trupului», după cum spune Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie: ,,Luminătorul trupului este ochiul, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminai. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întuncat (Matei 6, 22-23), ca o atestare a faptului că deosebind gândurile şi faptele omului, Dumnezeu vede şi luminează tot ceea ce trebuie ştiut! Dacă ştiutul a fost rău în om, adică neîntărit cu adevărata judecată şi ştiinţă, ori a fost amăgit de vreo rătăcire sau deşertăciune, atunci neştiutul va întuneca tot trupul nostru, adică, va face fără lumină tot ascuţişul minţii noastre şi toate faptele noastre, învăluindu-le în decăderea viciilor şi în întunericul rătăcirilor! Desigur, dacă judecata inimii noastre rătăceşte în noaptea ignoranţei şi a rătăcirii, atunci şi gândurile şi faptele noastre, cărora le lipseşte măsura dreptei judecăţi, sunt învăluite în marele întuneric al păcatelor. Iar, creștinul, după ce a fost tămăduit prin Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu, primește o vedere dreaptă a propriei sale întocmiri sufletești și a dreptei judecăţi, iar, aceasta este o dovadă destul de clară a Dreaptei Judecăţi a Lui Dumnezeu, întrucât suntem găsiți vrednici de Împărăția lui Tatălui ceresc, pentru care și suferim în tăcere! Pentru că Judecata Dreaptă se învaţă şi se exersează cel mai bine în limitele stabilite de Domnul, atunci când ne-a dat poruncile Sale, pentru creștinul ortodox, viața spirituală și realitatea lucrării divine reprezintă temelia existenței noastre în această viaţă pământească! Totuși, mulți credincioși se întreabă în legătură cu motivul sau cauza faptului că lucrarea lui Dumnezeu nu se manifestă mai frecvent şi în mod vizibil în viaţa nastră!

Dumnezeu lucrează continuu în creație, în spiritul Dreptei Judecăţi
Pentru a înţelege ceea ce înseamnă distanţa de la dreapta judecată la judecata întru dreptate, chiar dacă există din belşug virtuţile care înnobilează sufletul, la oameni este destul să lipsească dreapta judecată, pentru a le slăbi puterea celorlalte, iar, singura cauză a nereuşitei lor este faptul că, neînţelese îndeajuns de către cei mai înţelepţi decât ei, nu şi-au putut însuşi spiritul dreptei judecăţi care, ferindu-i de extremităţi, îi învaţă pe oameni să meargă întotdeauna pe calea de mijloc, cea cu adevărat împărătească, şi nu le permite nici să se urce la dreapta virtuţilor, adică din exces de zel şi din trufie deşartă să depăşească măsura dreptei credinţe, dar nici să alunece la stânga viciilor prin delăsare şi neglijenţă, adică, sub pretextul ocrotirii trupului să ajungă la situaţia contrară, aceea a lenevirii sufletului. Pentru aprofundarea analizei Dreptei Judecăţi, ne vom lămuri despre cauzele acestei Taine divine și vom discuta despre modul cum trebuie să ne raportăm la nefericire, la moarte și cum ar trebui să arate viața zilnică a unui creștin ortodox. Fiecare om judecă o situaţie cu măsura minţii sale, îşi dă cu părerea după puterea minţii sale, fiindcă mintea limpezită aduce curăţia inimii şi a corpului, putându-se uni mai uşor cu Dumnezeu. De multe ori, desăvârşirea judecăţii constă in dispreţuirea tuturor celor pământeşti, căci, mintea ar fi complet despovărată de acestea şi ar ajunge mai uşor la Dumnezeu, dacă nu este reţinută de praguri sau obstacole potrivnice! De aceea, unii consideră «anahoreza», adică, retragerea în singurătăţile pustiului, unde rămânând cineva, poate să vorbească mai familiar cu Dumnezeu şi să I se adreseze mai îndeaproape, iar, alţii consideră că trebuie să fie îndeplinite cu sfinţenie îndatoririle milosteniei, adică, ale dragostei faţă de oameni, fiindcă prin aceasta, Iisus Domnul promite în Evanghelie împărăţia cerurilor, când spune: ,,Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau (Matei 25, 34-35), ca o apropiere mai uşoară de Dumnezeu! De aceea: ,,Teologia ortodoxă ne învață că Dumnezeu lucrează continuu în creație, în spiritul Dreptei Judecăţi, însă, adesea nu într-un mod evident, ci ascuns în smerenie și taină”, aşa cum precizează Părintele întru canonizare, Dumitru Stăniloae («Teologia dogmatică ortodoxă», Editura «IBMBOR», 2003, București, p. 245). Aceasta reflectă natura profund personală și liberă a relației dintre Dumnezeu și om, iar, nu lipsa judecăţii divine este problema, ci felul în care omul contemporan s-a obișnuit să nu mai perceapă judecata lui Dumnezeu în mod strict duhovnicesc, absorbit fiind de materialism și de atâtea distrageri lumești secularizante!

„Dreapta judecată nu se dobândeşte decât printr-o adevărată umilinţă”!
Astfel, Judecata Lui Dumnezeu este continuă, dar, pentru a o percepe este nevoie de curățirea inimii și de trăirea în ascultare a poruncilor divine, mai ales că judecata dumnezeiască i se revelează omului atunci când acesta este cu adevărat smerit și curat cu inima! Părinții Bisericii subliniază că adevărata judecată, ca judecată întru dreptate, vine din comuniunea cu Dumnezeu, iar viața omului este menită să fie o pregătire pentru Împărăția cerurilor! Astfel, Sfinții Părinți ne învață că prin asceză și rugăciune, sufletul își găsește pacea, iar judecata lumească se transformă într-o «bucurie a crucii», trăind toate încercările vieții ca pe un drum către desăvârșire! O judecată obișnuită a unui creștin orthodox, ar trebui să fie un model de echilibru între rugăciune, muncă și iubire față de aproapele, iar, creştinul trebuie să înceapă și să încheie fiecare zi în rugăciune, recunoscând prezența lui Dumnezeu în toate judecăţile zilnice ale minţii sale! Programul zilnic al creștinului include momente de rugăciune dimineața și seara, ca şi citirea Sfintei Scripturi și participarea regulată la Sfânta Liturghie, la Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei. De asemenea, prin modul de a judeca lucrurile cu puterea minţii sale, creștinul ortodox este chemat să arate iubire și milă față de cei din jur, având grijă de sufletul și trupul său, dar și de semenii săi, pentru că viaţa unui creștin trebuie să fie o mărturie a iubirii lui Dumnezeu, iar aceasta se realizează prin faptele de milostenie, răbdare și iertare zilnică a celor care ne-au greşit! Dacă dorim să ştim în ce chip şi prin ce mijloace se poate judeca dacă o învăţătură este adevărată, venind de la Dumnezeu, sau dacă este falsă şi diabolică, pentru că, potrivit parabolei evanghelice, să fim ca nişte zarafi pricepuţi, care recunosc faţa adevăratului rege întipărită pe monedă, să putem deosebi ce este şi ce nu este adevărat după lege pe o monedă, pentru ca s-o respingem pe cea care este o simplă simulare, înarmaţi cu acea pricepere pe care, cercetând-o şi descriind-o din toate punctele de vedere, să cunoaştem meritele acelui har al dreptei judecăţi, dacă nu ştim cum s-o căutăm şi s-o dobândim! Aşa cum spune Prorocul Moise: „Dreapta judecată nu se dobândeşte decât printr-o adevărată umilinţă. Prima dovadă de umilinţă este aceea de a supune la examenul celor bătrâni şi înţelepţi toate gândurile şi faptele noastre. Să nu ne încredem în judecata noastră, ci să le încadrăm pe toate în judecăţile lor, după tradiţia lor judecând ceea ce este rău şi ceea ce e bine! Această orientare nu numai că-l va învăţa pe tânăr să meargă pe calea adevărată a dreptei judecăţi, având un îndrumător sigur, dar, chiar îl va păzi neatins de tot felul de înşelăciuni şi curse ale duşmanului”! Aşadar, cine trăieşte, nu după judecata lui, ci după exemplul judecăţii celor mai mari şi mai înţelepţi, nu va putea fi amăgit de nimic, căci duşmanul cel viclean nu va fi în stare să-i folosească ignoranţa celui ce din cauza unei ruşini păcătoase, nu ştie cum să- şi acopere toate gândurile care i se nasc în minte, pentru a porni de la dreapta judecată, la judecata întru dreptate!
Profesor dr. Vasile GOGONEA