Când vine Domnul pe pământ şi se face Cuvânt, apoi Se vesteşte venind şi preaslăvindu-Se în sfatul sfinţilor Săi, şi fericit este poporul care cunoaşte venirea Sa şi adevărul Său în adunarea sfinţilor Săi, pentru a spune poporului Său: ,,Pace ţie, popor al Cuvântului Meu, martor al Meu pe pământ, precum Eu, Domnul, sunt martor credincios în cer în adunare de sfinţi, şi fericit eşti tu, care cunoşti cuvântul venirii Mele, glasul Meu, care vine cu norii deasupra ta şi te mărturiseşte al Meu! Sunt cu adunare de sfinţi la o masă cu tine, că e ziua cea de pomenire bisericească în cer şi pe pământ a tot numărul lor. În mijlocul lor stă sărbătorită în ziua aceasta trâmbiţa Mea, fluieraşul prin Care Eu, Domnul, Mi-am făcut auzit glasul pe pământ vreme de mii de ani, ca să-Mi adun o mână de popor şi să-l călăuzesc spre credinţă în venirea Mea Cuvânt pe pământ prin glas de trâmbiţă, şi am stat la masă de cuvânt cu acest popor, care Mi-a fost şi Îmi este martor pe pământ, precum Eu pentru el sunt martor credincios în cer. Cete-cete se aşează oştirile de sfinţi pentru sărbătoarea lor cu Mine aici, în grădinile Mele cu tine, poporul Meu din Grădina Maicii mele, căci Eu în mijlocul tău Îmi am cursul izvorului Meu de cuvânt”!
,,Maica mea, avem nevoie să fii cu credinţă mare în ei”!
De aceea îţi spun că: ,,Stau sfinţii şi privesc modul cum Eu te hrănesc şi te cresc, veghind pentru tine din cer şi până pe pământ. Se uită trâmbiţa Mea la slava Mea din mijlocul tău, pe care Eu am profeţit-o prin trâmbiţatul ei, şi am promis-o că va veni. În fiecare zi de post, e o zi de învăţătură sfântă peste tine, şi din masa Mea cu tine iau mulţi şi se hrănesc şi cresc cu credinţa şi cu viaţa, căci cuvântul Meu are viaţă în el pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu între oameni pe pământ, precum este scris! Hrănesc mulţimi din râul Meu de cuvânt de peste tine, poporul Meu, căci Eu aşa am profeţit prin trâmbiţa Mea, iar acum începem grăirea cu adunare de sfinţi şi ne hrănim cu hrană de cuvânt. Cetele de sfinţi se apleacă şi dau întâietate trâmbiţei Mele cu ziua ei de sărbătoare de naştere a ei pe pământ, căci ea s-a născut pe pământ odată cu Mine! Doar sfinţii văd acum rodul Meu prin credinţă şi se apleacă sfioşi lucrării Mele de azi cuvânt peste pământ! Maica mea, avem nevoie să fii cu credinţă mare în ei, pentru ca să aducem şi ca să vedem împlinirile cele vestite de pe vremea lucrului Meu cu tine, că vor veni văzute şi purtate peste pământ, dar atât de tainic lucrând ele ca să se întregească toată împlinirea lor cea de sus! Eu, Domnul, grăiesc cu tine, şi tu cu Mine în ziua ta între sfinţi, iar sfinţii privesc şi se hrănesc cu slava Mea şi a ta în mijlocul poporului Meu cel de azi, rod al cuvântului Meu, pe care cu tine l-am aşezat pe pământ şi am întocmit apoi cartea sa! Mergi, poporul Meu, şi spune-ţi şi tu cu ochii bine deschişi voinţa ta pentru cârmuitorii care se vor alege peste oameni în ziua aceasta, şi vino apoi la masa Mea şi la învăţătura Mea şi la slava Mea cu sfinţii Mei la masă cu tine, şi vom aşeza apoi în carte toată învăţătura cea din ziua aceasta. Pace ţie, poporul meu! Pace vouă, fiilor! Staţi cu învăţătura Mea, şi afară să nu ieşiţi din ea, că afară e duhul minciunii, e duhul lumii şi fiii lui, iar voi sunteţi fiii Duhului Meu, fiii lui Dumnezeu! Să fie pace între voi şi Mine, între Mine şi voi, fiilor! Să fie Domnul Învăţătorul şi Povăţuitorul Cel pentru voi în acest timp al Meu cu voi, o, fiilor! O, fiilor, pe toate cele de la Dumnezeu aşezate, voi să le iubiţi ca pe nişte învăţături ale Binelui vostru aici şi pe toţi vecii, apoi, iubiţi postul, fiilor, căci fii mincinoişi şi corupţi ai ţării şi ai lumii nu-l iubesc, şi nici cei ce au ce mânca şi nu dau la cei săraci, nu-l iubesc şi nu postesc, aceştia nici cât postitorii cei care nu calcă peste orânduiala cea întreagă aşezată peste fiinţa bisericii ca să fie ţinută ea apoi în sufletul vostru! Cel ce iubeşte postul, acela iubeşte ascultarea şi iubeşte sănătatea, căci sănătatea vine de la legea ascultării cea pentru ea! Sunt mai cereşti cei ce postesc cu sufletul şi cu trupul şi cu duhul, căci acestea trei trebuie să trăiască în pace şi într-o una lucrare a lor în toate câte le este împărţită lucrarea, aşa precum Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Una suntem şi una lucrare avem, că nu poate fi dezbinare întru această Treime
,,Voi să nu ieşiţi din Domnul, fiii mei, căci duhul lumii suflă peste tot”!
În continuare vă spun: ,,O, tot aşa trebuie să facă şi zidirea trupului omului lucrarea sa, fii mei, căci vă trebuie voinţă şi îndemn şi învăţătură şi dragoste mare ca să poată trupul să fie sănătos, iar duhul frăţiei sfinte hrăneşte fraţii cei laolaltă cu roadele Duhului Sfânt, care se fac hrană cu putere întru cele ale trupului omului cel dinlăuntru, şi poate trupul pentru legea lui cea de la Dumnezeu zidită pentru el. Fii mei uşor întristaţi de cele întâmplate, acum aşez cuvânt de binecuvântare cu putere pentru începutul şi pentru mersul cel ceresc al vremii postului cu voi, iar, în această vreme, fiilor, să gustaţi din plin gustul rugăciunii, şi prin care voi să cereţi de la Dumnezeu cu zile de post voia Sa pe pământ şi peste oameni, aşa cum cereţi pentru voi! Suntem în mijlocul lucrării proniei divine, în care este aşezată şi lumea cu toţi fiii ei, care nu-L iubesc pe Dumnezeu, ci iubesc duhul şi faptele întunericului acestui veac al minciunii şi al manipulării, veacul lumii fără Dumnezeu! Voi, însă, sunteţi pe pământ cu veacul lui Dumnezeu şi aveţi puterea de la Dumnezeu asupra veacului lumii ca să-l supuneţi sub voi precum Eu l-am supus, numai să ştiţi, voi să nu ieşiţi din Domnul, fiii mei, căci duhul lumii suflă peste tot cu grăirea lui. O, câtă veghe trează şi mult lucrătoare trebuie pentru aceasta, iar Eu vă rog pe voi şi vă învăţ cu nădejde să credeţi în Mine! O, duhul rău caută să vă facă rost de vină şi vă împinge să vă folosiţi mintea voastră pentru arme de distrugere, dar puţine minţi au primit forma cea de sus ca să fie ele de sus apoi, şi mulţi au rămas cu minte făcută de ei, şi cu socoteala la fel! În felul acesta, se naşte nepotrivire între duhul cel de sus şi mintea cea de jos a omului păcătos, are vrea să vă vadă jos, învăţat să ia de jos, aşa cum are la îndemână el să ia. Omul e deprins să-şi ascundă faptele lui cele la întuneric lucrate, şi este deprins să se teamă apoi, iar ca să scape de această împotmolire, trebuie să caute să nu scape de Dumnezeu nici o clipă, căci Cain a gândit o clipă că a scăpat de sub ochiul lui Dumnezeu, dar l-a cuprins apoi numaidecât frica şi a fugit să stea ascuns cu fapta sa ascunsă! Dar, Domnul a ieşit în faţa păcătosului ca să-l miluiască cu lumină, iar Cain era ascuns de frică şi fugea. Atunci, Tatăl meu l-a lăsat pe el aşa cum şi-a voit el, dar i-a spus lui că fapta nu i s-a putut ascunde, ca să nu strige ea la Domnul împotriva lui. Această întâmplare este de o mare învăţătură pentru cei ce vin să înveţe viaţa cu Dumnezeu şi cu lumina lui Dumnezeu, şi numai aşa să lucreze apoi cei ce se alipesc să umble cu Domnul pe calea acestui cuvânt al Lui peste cei credincioşi Lui. Se cunoaşte din faţă cel ce se minte şi ascunde adevărul, iar Domnul îl lasă în greşeala lui pe cel ce-şi păstrează în ascuns greşeala, şi Se trage Domnul din calea lui, că e mare Domnul şi nu Se pune cu omul mic şi neputincios, care stă aşa, necăutând el la Dumnezeu să fie şi să ştie de cele sfinte! Se nasc oameni din oameni şi-şi iau formă rea în vremea creşterii bunăstării material, iar dacă Îl află ei pe Dumnezeu, nu ştiu aceştia să se lase în mâna Lui, când dau să vină şi să înţeleagă mersul pe cale cu Dumnezeu. Trebuie înţelepciune şi credinţă pentru viaţă, şi apoi trebuie multă povaţă, iar altfel se face omul trădător lui însuşi şi se face slab de înger, slab de tot, de vreme ce nu-i lasă îngerului lucrare ca să poată pentru el! Vai, celui ce se bizuie pe omul mincinos, căci omul este carne şi fire şi-şi face unulaltuia rău prin acestea! Omul trebuie să fie călăuzit de Duhul Lui Dumnezeu şi să se bizuie pe ajutorul cel din cer, că nu-i trebuie lui mângâiere, ci, povaţă şi lucrarea ei îi trebuie omului, iar, calea lui trebuie să fie spre cer, acolo unde Dumnezeu veghează pentru om! Cel ce se ascunde de om, se ascunde de Dumnezeu, iar, cel ce se ascunde de Dumnezeu este cel ce se vede cu toate ale lui şi prin toate ale lui! De aceea, în final, vă spun că Domnul Se mărturiseşte pe Sine, prin toate câte se văd ale facerii Lui şi care poartă în ele Taina lor şi puterile cereşti slujitoare Lui Dumnezeu din cer şi până pe pământ, pentru viaţa oamenilor”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
