Vineri 28 februarie 2025, a văzut lumina tiparului, la Editura „Măiastra” din Târgu Jiu, volumul de dueluri vesele „Umor până la cer” purtate de-a lungul anului 2024, de epigramistul gorjean Mihai Lungescu cu poeta și epigramista Teodora Pascale, din Oltenița, județul Călărași.
Menționez faptul că poeta și epigramista Teodora Pascale, o ființă de sensibilitate și har dumnezeiesc aparte, a decedat la 29 decembrie 2024, la doar 61 de ani, iar acest volum este ca un răspuns al uneia dintre ultimele sale dorințe înainte de a trece în eternitate. „Am răspuns în acest fel uneia dintre ultimele sale dorințe, să-i spunem testamentare, comunicate șefului său de cenaclu și amicului meu Cornel Rodean, precum și așteptărilor bunilor săi prieteni”, a spus domnul Mihai Lungescu. Coperțile și grafica aparțin maestrului Marian Avramescu.
„Astăzi 29 decembrie 2024, firul duelurilor poetice cu Teodora Pascale s-a rupt. Parteneriatului nostru spiritual s-a născut puțin după începutul anului și se încheie, prin forța destinului, puțin înainte de sfârșitul său. De astăzi, Teodora Pascale creează pentru Dumnezeu și Lumea Sa de Îngeri! Rămânem neputincioși, împietriți în durere și mai săraci cu un suflet născut să fie poet, să mângâie inimi cu duioșia versurilor, să fie iubit. Nu-mi vine să cred că pana ei scrie de acum înainte din ceruri cu lacrimi…Vei rămâne veșnică amintire a sufletului meu. Adio, Teodora!” a fost mesajul domnul Mihai Lungescu pe pagina sa de socializare în ziua decesului partenerei sale de dialog umoristic.
„Duelul-dialog umoristic dintre Mihai Lungescu și Teodora Pascale, de puțină vreme mutată într-o altă dimensiune, mi-a oferit prilejul de a-i gândi și realiza o interpretare grafică, demers de maximă responsabilitate și angajare, având în vedere talentul exploziv al celor doi”, a scris și graficianul Marian Avramescu.
Poetul David Valentin, un scriitor inteligent, talentat și versificator performant a făcut o frumoasă prezentare acestei lucrări, pe care a tratat-o ca pe un important turnir medieval: 
„Printr-o ironie a sorții, iată că sunt pus în situația să arbitrez un acerb duel purtat între doi oameni apropiați sufletului meu. Din fericire, este un duel poetic, în care armele sunt neletale, fiind doar instrumentele lor de scris, iar flamurile colorate ale lăncilor sunt vălurile colorate ale muzelor care îi însoțesc în luptă”, a început cronicarul povestea acestui turnir, apoi a introdus în arenă protagoniștii: „Primul luptător, cu un steag albastru având culoarea ochilor săi, este Teodora Pascale, o amazoană călită în lungi bătălii, ce folosește o panoplie diversificată de arme: poezie clasică și satirică, poezie cu formă fixă – rondel, sonet, ronset – și nu în cele din urmă epigrama. Cu mândrie pot să afirm că și-a început cariera fiind scutierul meu, dar înnobilată de talentul său uriaș, a devenit un cavaler de temut al poeziei. M-am luptat cu ea în trei turniruri, cu trei arme diferite, rezultând trei cărți de succes în care, spre mândria mea, Teodora și-a depășit maestrul. Un alt Mare Maestru, Petru Ioan Gârda, a făcut cu greu față asalturilor neobosite ale Teodorei, terminând turnirul cu armura îndoită, dar călare, ținând la piept o altă carte memorabilă scrisă împreună. Mihai Lungescu este al treilea cavaler cu renume cu care Teodora își încearcă lancea. Sub steagul său verde de culoarea prazului, el excelează în epigramă, folosind arme tăioase pe care și le forjează singur în propria fierărie. Și-a lustruit armura, care a ruginit în pod vreo zece ani, dar a dovedit că armele sale sunt mai tăioase ca oricând. Cuprins de invidie pentru că a câștigat prea multe competiții epigramistice, l-am îndemnat să o provoace și pe Teodora cu arma poeziei, unde era doar începător, cu gândul că această Ioana d’Arc a rimei ne va răzbuna. Spre surprinderea mea, Mihai Lungescu nu numai că a făcut față, ci a dat o replică pe măsură rutinatei sale adversare. Armura sa l-a salvat adesea de loviturile Teodorei, dar a rămas în șa, contraatacând cu succes”.
Și lupta începe: „Cartea cuprinde 61 de replici ale fiecărui autor, deci 122 de poezii. Rolurile se schimbă în permanență, ba atacă Teodora și parează Mihai, ba invers, rezultând o lectură antrenantă și plină de suspans. Dacă în prima parte se vede clar cine conduce ostilitățile, adică flamura albastră, cavalerul cu flamura verde parează la început mai stângaci. Se mulțumește să amortizeze lovitura, făcând în prima strofă un pas înapoi și rezumând poezia adversarei; abia din strofa a doua își dezvoltă propria poveste, în final lansând un contraatac întotdeauna bine țintit. Îl avantajează mai mult poeziile unde el este cel care atacă, în care vedem cu claritate poetul umorist, rezultând producții literare clare, bine structurate, cu finaluri surprinzătoare, care provoacă hohote de râs”.
„M-a păcălit nevasta că dezvoltă,
Pe la serviciu, nu știu ce lucrare
Și ea, la Mall, cu totul dezinvoltă,
S-a primenit cu țoale de valoare”.
Doru-Mihai Lungescu
La finalul acestor dueluri, cronicarul David Valentin, face o analiză a duelului dintre cei doi protagoniști: „Dacă analizăm stilul celor doi, vom vedea clar că avem o poetă și un epigramist. Poeziile Teodorei sunt mult mai lirice, cu figuri de stil meșteșugite și constatări de viață filtrate prin sufletul sensibil al unei femei, iar din Mihai, inginerul își scoate capul la tot pasul, cu un limbaj pragmatic, tras cu liniarul, precis, cu formulări logice, umorul său necruțător fiind dus uneori până la granița cinismului. Spre final, observăm că și în el își face timid loc lirismul cu formulări de o sensibilitate care îndulcește replicile”.
Din păcate, luptele grele duse de această minunată poetă, plină de suflet și cu chip de înger, au făcut-o să treacă la cele veșnice înainte ca această carte să fie scrisă și înainte ca ea să se bucure de laurii binemeritați în epigrama și poezia românească.
În încheiere, talentatul cronicar David Valentin, face următoarea precizare: „Mihai Lungescu s-a dovedit a fi un cavaler plin de fair-play și a decis să tipărească de unul singur această carte un adevărat Chanson des gestes umoristic și să o distribuie și altor admiratori ai Teodorei, dar și tuturor iubitorilor de umor. Ar fi multe de spus despre această carte dar nu vreau să mai dau exemple de versuri, pentru a nu deconspira poantele meșteșugite ale celor doi combatanți și a nu strica plăcerea cititorilor de a le savura ei primii. Recomand cu căldură acest volum tuturor cititorilor cu minte și inimă deschisă, dornici de omor spumos și plin de învățăminte, și nu mă îndoiesc că el își va găsi un loc de cinste în literatura epigramistică românească. Mult succes, Mihai! Drum lin spre stele, Teodora!”
Gigi Bușe, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR
