Menținerea sănătății creierului implică și atenția la starea vaselor de sânge, chiar dacă de multe ori nu le simți sau nu le vezi. Anevrismul cerebral reprezintă o problemă care poate trece neobservată pentru o perioadă, până când apar simptome sau chiar complicații. În acest articol îți explicăm ce înseamnă un anevrism cerebral, cum poți observa simptomele, care sunt factorii de risc și ce tipuri de tratament există. Informațiile se adresează celor care doresc să prevină complicații neurologice, să recunoască semne de alarmă sau să își susțină apropiații aflați într-o situație similară.
Ce este un anevrism cerebral?
Un anevrism cerebral înseamnă o dilatare localizată a unei artere din creier. Această porțiune de vas se bombează din cauza slăbirii peretelui arterial. Dacă imaginezi artera ca pe un furtun, anevrismul seamănă cu o mică „umflătură” apărută pe o zonă mai sensibilă. Sub presiune, această umflătură poate să se rupă, cauzând sângerare la nivel cerebral.
Această problemă de structură apare fie din cauze genetice, fie ca urmare a unor factori de risc precum hipertensiunea arterială sau fumatul. De multe ori, oamenii descoperă întâmplător anevrismul, în urma unor investigații pentru alte simptome. Poți citi mai multe informații despre anevrismul cerebral pe MedLife.
Tipuri de anevrism cerebral
Medicii clasifică anevrismele cerebrale după formă și dimensiune. Cel mai des întâlnești aceste tipuri:
- Anevrisme saculare (saciforme): Au formă rotundă, ca o „bulă” pe peretele vasului.
- Anevrisme fusiforme: Apar ca o dilataţie alungită a unei porțiuni de arteră.
- Anevrisme micotice sau posttraumatice: Mai rare, apar după infecții sau traume ale craniului.
În funcție de mărime, anevrismele pot fi:
- Mici: sub 11 mm
- Mari: între 11 și 25 mm
- Gigant: peste 25 mm
Riscul de ruptură și opțiunile terapeutice depind mult atât de forma, cât și de dimensiunea anevrismului. Unele persoane trăiesc decenii cu anevrism fără simptome sau complicații. Alteori, vasul se poate rupe în lipsa unor manifestări anterioare.
Cauze și factori de risc
Slăbirea peretelui arterial poate avea mai multe cauze:
- Predispoziția genetică: Cazurile de sindrom Ehlers Danlos, care afectează elasticitatea țesuturilor din organism, pot duce la anevrisme cerebrale.
- Hipertensiunea arterială: Presiunea crescută forțează zonele slabe ale vaselor.
- Fumatul: Substanțele toxice subțiază pereții vaselor de sânge.
- Consumul excesiv de alcool.
- Infecții sau traume craniene.
Femeile trecute de 40 de ani și persoanele cu rude diagnosticate anterior prezintă riscuri crescute.
Cum recunoști simptomele?
Majoritatea anevrismelor cerebrale nu provoacă simptome până când nu cresc suficient sau se rup. Unele persoane descoperă anevrismul din întâmplare, în urma unor investigații imagistice efectuate pentru alte probleme.
Simptomele anevrismului cerebral intact
Dacă anevrismul ajunge să apese pe țesuturi din apropiere, pot să apară următoarele semne:
- durere de cap puternică, apărută brusc și localizată pe o parte;
- durere oculară sau presiune in zona ochiului;
- vedere dublă sau scăderea acuității vizuale;
- diferență de dimensiune între pupile (anizocorie);
- slăbiciune sau amorțire pe o parte a feței.
Simptomele unui anevrism rupt
În situația în care anevrismul se rupe, apare o urgență medicală. Indiciile frecvente includ:
- cefalee explozivă, descrisă ca „cea mai severă durere de cap” trăită vreodată;
- greață sau vărsături;
- tulburări de conștiență, confuzie sau chiar leșin;
- vorbire incoerentă, dificultăți la înghițire;
- tulburări de echilibru, convulsii sau rigiditate la nivelul gâtului.
Important: Dacă ai parte de astfel de manifestări, trebuie să soliciți ajutor medical imediat. Amânarea poate duce la diverse complicații, cum ar fi hemoragia subarahnoidiană (sângerare între creier și membrane) sau probleme care afectează echilibrul, vorbirea și memoria.
Grupuri cu risc crescut
Riscul de apariție a anevrismului crește la persoanele:
- cu afecțiuni ereditare de țesut conjunctiv;
- care au trecut prin traume la cap;
- aflate sub anumite tratamente medicamentoase (cum ar fi cele pentru subțierea sângelui).
Femeile și cei cu membri ai familiei de gradul I diagnosticați anterior cu anevrism ar trebui să rămână în contact regulat cu un specialist.
Cum diagnosticăm și tratăm anevrismul cerebral?
Identificarea rapidă a anevrismului cerebrale scade riscul complicațiilor grave. Medicul neurolog sau neurochirurg oferă indicații pentru investigații moderne, adaptate fiecărei situații.
Investigații utile
În diagnostic, specialiștii folosesc:
- Tomografie computerizată (CT): Evidențiază rapid sângerarea.
- Rezonanță magnetică (RMN) și angiografie RMN: Evidențiază structura vaselor și localizează anevrismul, chiar dacă nu a sângerat.
- Angiografie cerebrală: Oferă imagini detaliate pentru decizia terapeutică.
- Puncția lombară: Indicat doar în cazuri speciale, pentru a depista sânge în lichidul cefalorahidian când imaginile nu sunt concludente.
Opțiuni de tratament
Alegerea tratamentului ține cont de localizarea, starea și mărimea anevrismului, precum și de starea generală a pacientului. Există două metode principale:
- Tratamentul endovascular: Medicul introduce un cateter subțire prin artera inghinală și ajunge până la nivel cerebral. Acolo plasează spirale metalice (coil-uri) sau chiar stenturi pentru a bloca circulația către anevrism. Această metodă minimizează riscul de ruptură viitoare fără incizie craniană.
- Tratamentul chirurgical clasic (clipping): Neurochirurgul realizează o mică deschidere a craniului pentru a aplica un „clip” metalic la baza anevrismului, astfel încât sângele să nu mai ajungă acolo.
Atât tratamentul endovascular, cât și cel chirurgical pot avea riscuri. De exemplu, pot apărea complicații legate de intervenție sau poate fi necesară o perioadă de recuperare supravegheată. Orice alegere trebuie discutată cu specialiștii, după evaluarea completă a cazului.
Dacă anevrismul s-a rupt, prioritățile medicale vizează:
- scăderea rapidă a presiunii în interiorul craniului;
- prevenirea recidivei hemoragiei;
- monitorizarea și tratamentul complicațiilor precum vasospasmul (strângerea vaselor) și hidrocefalia (acumularea de lichid în creier);
- tratamente simptomatice pentru cefalee sau greață.
Cele mai multe decizii vin după colaborarea unei echipe formate din neurolog, neurochirurg, radiolog și medic ATI.
Ce trebuie să întrebi medicul?
Pune întrebări despre:
- variantele de tratament potrivite pentru situația ta;
- riscurile și beneficiile ambelor metode de tratament;
- posibile complicații post-intervenție;
- pașii de urmărit pentru monitorizare și prevenție.
Cum previi complicațiile provocate de anevrismul cerebral?
Adoptarea unui stil de viață sănătos scade riscul apariției sau agravării anevrismului cerebral. Este recomandat să:
- ții sub control valorile tensionale printr-o alimentație potrivită și tratament recomandat;
- renunți la fumat și să limitezi consumul de alcool;
- monitorizezi periodic sănătatea vaselor cerebrale, mai ales dacă ai antecedente familiale sau ai fost deja diagnosticat cu un anevrism;
Uneori, medicul recomandă investigații periodice pentru a urmări în timp evoluția unui anevrism mic, descoperit accidental. Dacă suferi de o afecțiune genetică, precum sindromul Ehlers-Danlos, medicul îți poate sugera un protocol personalizat de supraveghere.
Rămâi informat, mergi la consulturi regulate și adoptă decizii documentate pentru sănătatea ta neurologică.
Surse: https://www.medlife.ro/articole-medicale/anevrism-vascular-cerebral-cauze-simptome-tratament
