● Poșta Română, între rebranding costisitor și tarife sufocante
Compania Națională Poșta Română a demarat în acest an un amplu proces de rebranding și diversificare, investiții care vizează modernizarea imaginii și extinderea serviciilor, de la ghișee universale, curierat și logistică, până la servicii financiar-bancare digitale. Noua identitate vizuală, care a costat aproape 48.000 de euro doar pentru logo, înlocuiește vechiul simbol al poștașilor cu o imagine complet diferită, iar schimbările vin la un an după ce compania a cheltuit un milion de euro pentru noile uniforme ale angajaților. Pe hârtie, toate aceste măsuri marchează o nouă etapă în istoria de peste 163 de ani a Poștei Române.
Însă în spatele acestei „transformări majore” se ascund probleme grave care afectează direct comunitățile locale, în special presa tipărită. Cotidianul „Gorjeanul”, cea mai veche publicație din județul Gorj, continuă să tragă un semnal de alarmă privind politicile tarifare agresive impuse de Poșta Română din acest an, care riscă să ducă la sufocarea presei locale tipărite. Începând cu 1 ianuarie 2025, tarifele pentru distribuția ziarelor tipărite au crescut cu 0,75 lei pe exemplar, iar de la 1 iulie 2025 comisionul a ajuns la 1,05 lei pe exemplar, cu perspective de creștere până la 1,5 lei în 2026. Mai mult, comisionul pentru contractarea abonamentelor a crescut la 8,47 lei per unitate. Astfel, costurile de distribuție, impuse unilateral și fără transparență, pun în pericol chiar supraviețuirea publicațiilor locale.
În ciuda creșterii drastice a tarifelor, serviciile Poștei Române rămân sub așteptări: distribuție întârziată, livrări eronate și lipsă de respect față de editorii locali și cititorii vârstnici, care se bazează pe ziarul tipărit pentru informații esențiale. Și asta în condițiile în care compania a raportat în 2024 cele mai bune rezultate financiare din istoria sa recentă: un profit net de 70,7 milioane lei, o creștere cu aproape 400% față de anul precedent, o cifră de afaceri în creștere cu 10% și o reducere semnificativă a datoriilor și a personalului.
În loc să-și asume rolul de pilon al comunității, Poșta Română pare să prioritizeze exclusiv profitul contabil, ignorând misiunea socială de a susține presa locală și accesul la informație, mai ales în zonele rurale și pentru seniorii care nu pot beneficia pe deplin de digitalizare. În județul Gorj, unde mulți abonați sunt persoane în vârstă sau locuitori din mediul rural, ziarul tipărit nu este un lux, ci o necesitate culturală și informativă.
În concluzie, în timp ce Poșta Română își schimbă fața la nivel vizual și investește milioane în imagine, nu reușește să susțină nici măcar un serviciu esențial pentru comunități, tratând presa tipărită ca pe un client captiv de taxat excesiv, nu ca pe un partener al comunității. Rămâne de văzut dacă această instituție va reveni la rolul său tradițional sau va continua să fie „călăul” celor ce încă se bazează pe serviciile sale.
Izabella Molnar
