România trece printr-un moment în care cifrele reci ale economiei nu mai pot ascunde adevărul: oamenii simt pe pielea lor că lucrurile nu merg bine. Prețurile cresc, salariile par să rămână pe loc, iar încrederea în viitor oscilează între teamă și resemnare. În tot acest timp, guvernul continuă să transmită un mesaj de calm, deși realitatea din teren contrazice liniștea oficială.
În analiza sa recentă, profesorul Mircea Coșea pune cu degetul pe rană: România pedalează în gol. Nu pentru că nu ar avea resurse sau oameni competenți, ci pentru că statul ezită exact când ar trebui să acționeze cu curaj. Când deciziile sunt amânate, consecințele sunt trăite de fiecare familie, de fiecare antreprenor, de fiecare tânăr care se întreabă dacă mai are un viitor aici.
Capitalul românesc – potențialul pe care îl lăsăm să se stingă
Mediul de afaceri autohton trăiește adesea sentimentul abandonului. Antreprenorii se lovesc de birocrație, de instabilitate și de proceduri care par gândite împotriva lor. În loc să fie sprijiniți, sunt lăsați să se descurce singuri într-un climat impredictibil.
Această lipsă de suport înseamnă mai puține locuri de muncă, mai puține investiții, mai puțină speranță. Fără capital românesc puternic, economia nu are fundație — iar cei care simt asta cel mai tare sunt oamenii obișnuiți.
Educația economică – o nevoie tot mai urgentă
Educația economică nu mai este un lux, ci un colac de salvare într-o lume care se schimbă rapid. Fără ea, tinerii intră pe piața muncii nepregătiți, vulnerabili într-un sistem care nu iartă.
În loc să investească în formare, statul rămâne captiv în vechi programe, deconectate de la realitate. Iar efectul se vede: generații care își pierd încrederea în propriile șanse.
Reforma administrativă – blocajul care apasă pe toată lumea
Românii resimt zilnic greutatea unei administrații lente, complicate, neprietenoase. Orice document, orice autorizație, orice demers devine o luptă.
Adevărata reformă nu stă în promisiuni, ci în profesionalizare. Într-un stat în care aparatul funcționează greoi, oamenii simt că propriul lor timp este sacrificat. Nu doar economia pierde — pierdem noi, ca societate.
Producția – cheia pe care am uitat s-o folosim
Ca să trăiască mai bine, românii au nevoie de locuri de muncă solide, de industrie, de agricultură competitivă. Dar politica actuală continuă să stimuleze consumul, nu producția.
Fără fabrici, fără procesare, fără lanțuri de valoare, România devine o piață, nu o economie. Iar asta se traduce în prețuri mai mari și venituri care nu țin pasul.
Strategia națională – ceea ce lipsește cel mai mult
A doua și ultima menționare: Coșea vorbește despre nevoia unui plan pe termen lung, un drum stabil, nu o succesiune de improvizații. Fără o strategie clară, statul reacționează la presiuni de moment, nu construiește viitorul.
Iar această incoerență o simțim fiecare dintre noi: în incertitudinea locului de muncă, în costurile lunare, în lipsa perspectivelor.
Românii nu cer miracole. Cer normalitate, respect și o direcție clară. Soluțiile există și sunt realiste. Ceea ce lipsește este voința de a le pune în aplicare. Dacă statul continuă să pedaleze în gol, vom plăti cu toții prețul stagnării.
Dar dacă avem curajul unei schimbări autentice, România poate încă să-și regăsească ritmul și încrederea. Viitorul nu este pierdut — doar neasumat.
Dragoș Ionică
