Sfârşitul de an aduce în sufletul oamenilor o lumină aparte. Crăciunul şi Anul Nou nu sunt doar repere calendaristice, ci adevărate praguri simbolice între vechi şi nou, între ceea ce a fost şi ceea ce urmează să fie. Ele concentrează în jurul lor tradiţii, credinţe, obiceiuri străvechi şi valori spirituale transmise din generaţie în generaţie.
Crăciunul – sărbătoarea naşterii şi a speranţei
Crăciunul, celebrat la 25 decembrie, marchează Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos, moment central al creştinătăţii. În spaţiul românesc această sărbătoare capătă o încărcătură aparte, îmbinând dimensiunea religioasă cu un bogat fond etnografic. Postul Crăciunului pregăteşte sufletul oamenilor pentru marea sărbătoare. În Ajun de Crăciun, gospodăriile oamenilor se umplu de miros de cozonac, colaci şi bucate tradiţionale. Copiii pornesc colindatul, vestind Naşterea Domnului prin colinde, cântece ritualice cosiderate mesaje sacre către cer. Colindul românesc nu este numai cântec, el este rugăciune şi binecuvântare. Bradul de Crăciun, împodobit cu globuri, beteală, lumină şi stea în vârf, simbolizează viaţa veşnică, iar darurile aşezate sub brad exprimă gestul dăruirii şi al generozităţii. Masa de Crăciun este un prilej de bucurie, ea adunând întreaga familie şi însemnând de fapt o reîntregire şi recunoştinţă.
Anul Nou – pragul dintre timpuri
Anul Nou este perceput ca un început nou, un mooment al bilanţului şi al speranţei. Dacă Crăciunul vorbeşte despre naşterea spirituală, Anul Nou vorbeşte despre renaşterea timpului. În cultura noastră populară trecerea dintre ani este marcată de obiceiuri spectaculoase: Pluguşorul, Sorcova, jocul Caprei, Ursul şi alaiurile mascaţilor care au rolul de a alunga spiritele rele şi de a aduce rodnicie, sănătate şi prosperitate. Strigătele urătorilor acompaniate de clopoţei, tobe şi buhai, transformă noaptea dintre ani într-un adevărat spectacol al tradiţiei. Sunt ecouri ale vechilor ritualuri agrare, păstrate până astăzi ca elemente şi formă de continuitate culturală. În noaptea de 31 decembrie, la trecerea dintre ani, mai exact la miezul nopţii, artificiile luminează cerul iar oamenii îşi spun unii altora „La mulţi ani!” întărind legături speciale şi afective. Vânătorii trag cu armele în aer împuşcând vechiul an şi vestind sosirea noului an. Este un moment al promisiunilor şi al speranţelor reînnoite.
Între spiritualitate şi modernitate
În societatea contemporană sărbătorile de iarnă au căpătat şi o dimensiune comercială tot mai accentuată. Dincolo de vitrinele strălucitoare şi reclamele festive esenţa sărbătorilor rămâne aceeaşi: prilej de apropiere între oameni dar şi întoarcerea la valorile simple, familie, la credinţă şi comunitate. Aşadar Crăciunul şi Anul Nou sunt în fond un exerciţiu de regăsire interioară. Aceste sărbători ne fac să fim mai buni, mai iertători şi mai atenţi unii cu alţii. Sunt momente în care timpul pare să se oprească pentru a ne oferi răgazul de a reflecta asupra drumului parcurs şi asupra aceluia ce ne aşteaptă.
Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou în Gorj
În judeţul Gorj, sărbătorile de iarnă nu reprezintă doar un moment al bucuriei creştine ci şi o adevărată întoarcere la rădăcini. Aici Crăciunul şi Anul Nou păstrează încă o autenticitate rar întâlnită, fiind trăite sub semnul tradiţiei, al comunităţii şi al respectului pentru moştenirea lăsată de străbuni. Satul gorjenesc încă îşi păstrează farmecul arhaic în această perioadă. Casele sunt pregătite cu grijă, sunt împodobite, curţile sunt măturate, porţile de asemenea împodobite iar în sufletele oamenilor se instalează o linişte aparte, ca o aşteptare a miracolului.
În Ajunul Crăciunului, în satele Gorjului copiii şi flăcăii pornesc la colindat purtând cu ei traiste cusute cu motive populare şi clopoţei. Colindele gorjeneşti sunt simple dar ătrunse de o gravitate aparte, vestind Naşterea Domnului şi dorindu-le gazdelor sănătate, rodnicie şi belşug. În unele sate se mai păstrează încă obiceiul stelei şi al vicleimului (exemplu Valea Motrului). Masa de Crăciun devine locul întregii familii, se întorc acasă cei plecaţi în alte părţi iar bătrânii, păstrătorii tradiţiei, povestesc despre iernile de altădată când colindul era lege nescrisă a comunităţii şi când zăpezile ajungeau până la streşina casei. Anul Nou şi în Gorj semnifică ritualul reînnoirii şi al rodniciei, iar datina gorjenească are momente spectaculoase. Cetele de urători străbat satele cu Pluguşorul, un obicei agrar care simbolizează fertilitatea pământului şi începutul unui nou ciclu al vieţii. Buhaiul, clopoţeii şi pocnetul biciului însoţesc urările pluguşorului.
În noaptea Anului Nou îşi fac apariţia Capra şi mascaţii, personaje cu rol purificator menite să alunge spiritele rele. În unele localităţi din zona de munte – Novaci, Polovragi sau Baia de Fier – aceste obiceiuri se păstrează în mod deosebit. Dimineaţa zilei de 1 ianuarie (Sf. Vasile) aduce sorcova în mâinile copiilor care, lovind uşor gazdele cu băţul împodobit frumos rostesc pentru gazde urări de sănătate, de belşug şi lumină în casă.
Deşi modernitatea şi migraţia au schimbat chipul multor sate gorjeneşti, sărbătorile de iarnă rămân un ultim bastion al identităţii locale. Ele adună comunitatea în jurul lor, refac legături, readuc acasă pe cei plecaţi şi întăresc semnul apartenenţei la comunitate. Crăciunul şi Anul Nou nu sunt, în Gorj, doar festivităţi, ci acte de continuitate spirituală în care credinţa creştină se împleteşte cu memoria strămoşilor şi cu ritmurile pământului. Sunt sărbători care aduc povestea unui neam ce încă-şi aminteşte de unde vine şi care prin colind şi urare îşi proiectează viitorul. În colindele şi urările care răsună în seara de Crăciun şi de Anul Nou şi pe Valea Motrului dar şi în oraşul Motru se ascunde un adevăr simplu: Motru trăieşte atâta timp cât oamenii lui păstrează vie memoria sărbătorii, a comunităţii şi a valorilor care i-au format.
Mircea Tutunaru
