Ca preot de parohie cu multă experienţă duhovnicească în slujire, pot spune că mulţi dintre noi, dacă am făcut până acum efortul de a posti e un lucru minunat, iar, dacă nu l-am făcut, să-l facem de aici înainte, pentru că Dumnezeu va primi şi pe aceia care postesc. Mai ales că în noaptea Învierii, vom auzi această chemare: „Veniţi, toţi care aţi postit de la început, de la mijlocul postului, care aţi postit chiar numai din ceasul al 11-lea, veniţi şi cei din ceasul al 12-lea”, deci, aşa cum spune Biserica în noaptea Învierii, prin cuvântul Sfântului Ioan Hrisostom. Toţi suntem aşteptaţi, pentru că nu ştim dacă acela care a postit mai puţin, nu cumva e mai plăcut la Dumnezeu decât cel care a postit mult şi fără să respecte regulile şi poruncile postului. De aceea, noi nu ne amestecăm şi nu judecăm pe nimeni, nici pe cel ce a postit, nici pe cel ce n-a postit, nici pe cel ce a postit mult, nici pe cel ce a postit puţin, fiecare face după puterea lui! Important este să vedem în finalul postului, dacă s-a schimbat ceva în noi prin nemâncare, iar, dacă nu, ne-am oprit zadarnic de la o mâncare sau alta, pentru că am rămas aceiaşi, ceea ce denotă că Dumnezeu nu iubeşte nemâncarea, ci schimbarea omului prin smerenie şi rugăciune! Pentru slujitorii altarului şi pentru enoriaşi, rugăciunea este respiraţia sufletului, este graiul vieţii noastre celei sufleteşti, iar, un credincios adevărat nu poate trăi fără această răsuflare a spiritului lăuntric! Cel care nu se roagă este mort cu sufletul, un fel de surd şi mut cu sufletul, însă, Dumnezeu nu are copii muţi. Un adevărat copil al lui Dumnezeu vorbeşte neîncetat prin rugăciune cu Tatăl Ceresc, pentru că multe daruri şi binecuvântări ne aduce rugăciunea! Prin ea, ne înfrăţim neîncetat cu Cerul, cu Dumnezeirea, prin ea primim neîncetat daruri şi putere de Sus pentru lipsurile vieţii noastre sufleteşti şi trupeşti. De aceea, vom spune că numai rugăciunea cea adevărată aduce aceste daruri, iar, o rugăciune adevărată trebuie să aibă două lucruri importante: trebuie să-L aibă pe Domnul şi Jertfa Crucii şi pe Duhul Sfânt şi Focul cel Ceresc, aşa că cea dintâi cerinţă a rugăciunii este să ne rugăm în numele 
Domnului Iisus Hristos! Aceasta este o condiţie pe care Evanghelia şi Mântuitorul ne-o arată astfel: „Amin, amin zic vouă că orice veţi cere de la Tatăl, în numele Meu, vi se va da vouă!” (Ioan 16, 23), iar, dacă: „Veţi cere în numele Meu şi Eu voi ruga pe Tatăl pentru voi!” (Ioan 16, 26). Dar, ca preot de parohie, vai, câte am văzut prin şcoli că îmi spun unii elevi că nu le-a spus nimeni ca să se roage în numele Domnului Iisus Hristos. Li s-a spus că trebuie să se roage…aşa şi aşa, despre mijlocirea sfinţilor, dar nu li s-a spus despre marele Mijlocitor al rugăciunilor, despre Iisus Mântuitorul. Viaţa noastră are putere numai la picioarele Crucii şi aici este împăcarea noastră cu Dumnezeu şi legătura noastră cu cerul. Aici se arată şi puterea rugăciunilor noastre, pentru că rugăciunea cea cu putere este numai aceea care vorbeşte prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin acest minunat mesaj pe care ni l-a lăsat Mântuitorul ca să vorbim prin El, cu Dumnezeu Tatăl. Mai zilele trecute, am văzut prin centrul oraşului nostru un om aşteptând pe o bancă, şi l-am întrebat: Pe cine aştepţi aici, omule, dragă? Apoi, cinstite părinte, aici îl aştept pe un prieten de-al meu pentru că am o rugăminte la el şi îl aştept de două ceasuri. Bate vântul, e cam frig şi uneori plouă, aşa că trebuie să aştept! O, dragul meu, i-am răspuns eu, dumneata aştepţi aici în zadar, dar, ai răbdare că poate vine! Ce minunată icoană este aceasta a răbdării, mai ales, pentru creştinii care nu se roagă! Aşa sunt cei care nu se roagă, ei stau copleşiţi de lipsuri şi necazuri trupeşti şi sufleteşti. Dar, clipa îndurării lui Dumnezeu este lângă ei şi ei nu cunosc rugăciunea! Cunosc oamenii pe Dumnezeu, dar mulţi nu ştiu a pătrunde cu rugăciunea până la El, pentru că nu le este de folos momentul smereniei şi al răbdării, nu se gândesc la Golgota, nu se roagă în numele Domnului Iisus! Deci să ne rugăm în numele Domnului Iisus, Cel răstignit pentru noi şi pentru păcatele noastre, să cerem totul prin Sângele Lui, să-L rugăm pe El să prezinte rugăciunile noastre în faţa Tatălui Ceresc. În încheiere, să spun că cea de-a doua cerinţă a rugăciunii este să ne rugăm cu ajutorul Duhului Sfânt. Domnul Iisus ne-a lăsat Duhul Sfânt ca să ne înveţe ce să vorbim, cum să vorbim şi cum să trăim. Deci, pe Duhul Sfânt să-L chemăm ca să ne înveţe şi a ne ruga! Învăţătorul şi pedagogul cel adevărat al rugăciunii nu este Catehismul, nici regulile rugăciunii, ci este Duhul Sfânt, iar, dacă aş preda religia în liceul din Ţicleni şi la gimnaziu, cred că numai cei din şcoala Duhului Sfânt ştiu să se roage cu putere şi numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem coborî foc ceresc în rugăciunile noastre şi în sufletul nostru. Amin.
Preot Paroh, Costinel GAVRILĂ, Parohia Răşina II, Vârful Viei, ŢICLENI
