Volumul de versuri “Raze şi vise de lumină”, semnat de scriitoarea gorjeană Valeria Certăzeanu Zorilă şi publicat la editura Maiastra din Târgu Jiu în anul 2025, se impune în primul rând prin aspectul său elevat şi îngrijit. Şi nu mă refer doar la coperta cartonată cu un design superb şi la hârtia paginilor, de o calitate deosebită ci şi la ilustraţiile grafice color, la modul de concepţie şi de redactare a cărţii. În plus, volumul de versuri mai beneficiază şi de o pre-faţă semnată de un nume important al literaturii române contemporane, scriitorul Laurian Stănchescu.
“Raze şi vise de lumină” este un titlu mai mult decât binevenit şi nimerit dacă se are în vedere conţinutul sensibil al cărţii de poezie rod al emanaţiilor unui suflet delicat şi luminos , prea greu încercat ca cel al autoarei Valeria Certăzanu Zorilă.
Textele acestei cărţi sunt grupate pe capitole tematice : Poeme de iubire, Poeme ale conştiinţei, Amintiri şi melancolii, Poeme de boală. Primul capitol este şi cel mai cu-prinzător, are cele mai multe poezii ceea ce mi se pare firesc având în vedere că “dacă dragoste nu e, nimic nu e” şi faptul că iubirea îmbracă cele mai diverse forme.
De asemenea, în volumul “Raze şi vise de lumină”, predomină versurile clasice, ritmate dar diferă totuşi atât măsura lor cât şi modul de dispunere în pagină. Versul liber este prezent în poezii precum “Voi”, “Aşteptare” sau “Întreb” din capitolul “Poeme ale conş-tiinţei în care poeta îşi varsă oful vis à vis de societatea românească actuală şi de suferin-ţele compatrioţilor săi. De la versul cu măsură mare, de tip alexandrin (observabil în poe-zii precum “Glasul iubirii” sau “De mă opreşte cerul”) se trecere foarte uşor la poezii cu doar 5-6 silabe (în poezii ca “Te tot aştept” sau “Voi”)
Poeziile romantice din capitolul “Poeme de iubire” dovedesc o sensibilitate aparte şi curg frumos spre încântarea cititorului. Ele par a alcătui un tot închegând o poveste ai cărui protagonişti sunt (ce frumos!) Aurora şi Luceafărul. De aceea poeta se exprimă în versurile ei când la persoana întâi (“Eu coborând în ale tale braţe să îţi pui / Lumina-n piept ca pe o taină-şoapte” din poezia “Pe raza ta”) când sub forma unui dialog dintre El şi Ea (spre exemplu în poeziile “Dialog”, “Declaraţii” ori “Nu este timp”). Influenţele eminesciene sunt omniprezente adesori chiar explicit în texte: “Căci te-oi iubi şi-n veci voi fi / Luceafăr, umbra ta şi zi” din poezia “Pecetea dorului” sau “ Eu, Luceafăr, îţi jur pe stele şi pe foc , / Pe drumul ce din cer la tine vine” din poezia “Jurământ”)
Prin poezia sa romantică, Valeria Certăzanu Zorilă se dovedeşte a fi o “poetă a nopţii”, moment prielnic visului şi reflecţiei de altfel, favorabil poeţilor prin liniştea şi misterul lui. În noapte şi autoarea cărţii îşi găseşte inspiraţia creatoare ceea ce mărturi-seşte, de altfel, ea însăşi în versurile: “În liniştea nopţii mă odihnesc / Sub aripa luminii divine trăiesc”. Noaptea este prezentă nu doar în texte ci chiar şi în titlul poeziilor cărţii; “Noapte bună, Aurora mea” sau “Pe drumul nopţii” sunt astfel de exemple.
Uneori poeta se întreabă pe sine însăşi, printr-un dialog interior şi îşi dă răspun-suri: “Ce-i frumuseţea? Chipul tău. / Ce-i suferinţa? Drumul meu!”, etc. din poezia “Să nu mă-ntrebi, iubitul meu”.
Deşi poezia Valeria Certăzeanu Zorilă este săracă în figuri de stil, ea se impune literar prin mesajul clar şi puternic, prin sinceritate, prin stilul direct abordat: “Şi dacă mâine timpul va pieri, / Rămâne-n vers pecetluit destinul; Aurora şi Luceafărul vor fi / Un cântec nesfârşit iubind seninul”(poezia “Epilog”)
Un capitol distinct al volumului “Raze şi vise de lumină” îl constituie cel numit “Poeme ale conştiinţei” în care autoarea cărţii dovedeşte un patriotism surprinzător. Prin versurile sale, observă şi ia atitudine faţă de politicieni şi societatea contemporană româ-nească întrebându-se pe bună dreptate “Încotro, prietene român?”
Concluzionând, consider că volumul de versuri al Valeriei Certăzeanu Zorilă cu-prinde între coperţile lui o poezie feminină existenţială ce se dovedeşte a fi când delicată, sensibilă (poezia romantică, religioasă), când puternică până la strigăt (poezia militantă şi cea despre boală şi doctori). Totul însă în Zodia Luminii!
Prof. Mariana Bendou, scriitor membru LSR, jurnalist membru AJRP
