Am primit această carte cu o vădită emoţie şi în acelaşi timp, cu un fel de curiozitate firească, după ce am urmărit la televiziune modul în care autorul a conceput-o şi a gândit-o pe coordonatele unei existenţe a întrebării fără un eventual răspuns preconceput şi a răspunsului care presupune întrebări de nepătruns! Cartea sugestiv intitulată: DAN PURIC, «ÎNCOTRO POPOR ROMÂN?», editată la «Compania Dan Puric SRL», Bucureşti, 2026 excelează prin nevoia stringentă de ceea ce am putea numi în plan generic «omul românesc», pentru că întotdeauna se găsesc lucruri bune de ştiut înainte de a pleca la drum anevoios, mai ales că de această dată, nu mai am în atenţie o «extracţie a bijuteriilor culturii», aşa cum s-a întâmplat în cartea domnului Marin Arcuş din Rădineşti, ci, vorbim despre o «extracţie a memoriei» din ceea ce s-ar putea numi «Generaţia de Aur a Teatrului Românesc» pe care Dan Puric a admirat-o nespus de mult ca pe o forţă creştină care cuprindea TITANI ai teatrului şi filmului românesc, acele personalităţi unice care au rămas întipărite în memoria colectivă a neamului românesc. Desigur, însemnătatea memoriei şi «asasinarea tecutului» sunt într-o antiteză subînţeleasă, dar, autorul Dan Puric urmăreşte şi surprinde ceea ce înseamnă şi pierderea conştiinţei de sine a oamenilor, când «celulele cancerigene ale societăţii noastre de astăzi» în care poate fi surprinsă o lume în care unui pacient i se prescriu opioide foarte puternice şi paralizante, doar pentru că medicul a avut o zi lungă sau pentru că doi judecători din același tribunal dau sentințe diferite unor oameni care au comis infracțiuni asemănătoare, doar pentru că nu au apucat să ia prânzul îmbelşugat!
,,Oamenii înfricoşaţi ai vremurilor rătăcite şi fără de Dumnezeu”!
Atunci când autorul se întreabă aproape simptomatic: ,,De ce am scris această carte astăzi, tocmai ACUM, când în bezna lumii ce ne înconjoară oamenii nu mai văd şi nu mai ştiu cum să trăiescă de pe o zi pe alta, având cortina trasă parcă definitiv pe viitor?”, domnia sa excelează prin exemple care ilustrează efectul unei amintiri de neuitat prin variabilitatea unor judecăți care ar trebui să fie identice cu ele însele, deoarece cartea urmează premisa că oriunde există judecată, există amintire, chiar mai mult decât ne putem imagina! Căci, dincolo de ceea ce poate însemna ,,o privire medicală asupra acestui pacient grav bolnav”, care este poporul român, putem desluşi o analiză actoricească pertinentă şi avizată a unui spirit profund care desluşeşte, dincolo de anumite decoruri ale scenei politice, tot ceea ce înseamnă o realitate crudă, atunci când: ,,Oamenii înfricoşaţi ai vremurilor rătăcite şi fără de Dumnezeu aleargă disperaţi care încotro în noul «lagăr de concentrare», unde orice vocaţie de a trăi a dispărut, în faţa strigătului mut dar dureros al simplei nevoi de a supravieţui” în penumbrele realităţii confuze! Domnul Dan Puric etalează nu numai o cultură vastă şi bine documentată, dar, nevoia de conştiinţă apare ca o posibilitate de a identifica impostura, printr-un spirit rafinat care separă «igienic» binele de rău, pentru a păstra în paginile sale pline de idei inedite, unele statistici și studii de caz prin care «celula CONŞTIINŢĂ» aduce în prim plan «oameni lumină» pe care timpul necruţător şi vremurile de restrişte nu au putut să le îngenuncheze! Acest lucru denotă curajul şi sinceritatea cu care autorul acestei cărţi explică de ce scriem şi trăim prin însuşi modul cum oamenii sunt atât de susceptibili ca să sufere de efectul de amintire în luarea deciziilor. Ca atare, fiecare dintre noi emitem judecăți eronate mai des decât credem și, de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama ce poate face o sinistră ideologie care cultivă mediocritatea în sufletul unui om predispus ca s-o primească de frică, dintr-un oportunism voalat şi mascat sau şi mai întristător, din convingere! Cartea domnului Dan Puric şterge cu năframa subtilităţii ceea ce domnia sa numea într-o carte memorabilă «Lacrima iubirii», în condiţiile în care pretinsa civilizaţie modernă şi postmodernă «nu a făcut altceva decât să lustruiască în timp barbaria», ca o dovadă că domnul Dan Puric te ajută să previi erorile și să devii mai conștient de efectul manifestării de om născut, care se dovedeşte mult diferenţiat de omul «editat» în diversele sale accepţiuni care lasă loc unei îndoieli de tip cartezian! Dacă vom reuşi să înţelegem ceea ce semnifică «armura sufletească a acestui popor», autorul trăieşte satisfacţia celui care a muncit cu folos moral şi duhovnicesc, fie şi pentru faptul că genialul Eminescu a intuit în chip strălucit şi a văzut ca nimeni altul, la vremea lui frământată, că poporul român solidarizează cu eternitatea, că ,,refacerea fondului de imunitate sufletească prin «celule conştiinţă» ne dezvăluie epicentrul dezastrului a cărui undă de şoc târzie se simte latent” în miezul unei întrebări fără un răspuns direct!
,,Trezeşte-te, popor român! Şi, mai ales, nu te teme”!
Recunoscută ca o carte de referinţă în jocul scenic al actorului Dan Puric, dar, mai ales ca o scenă care pune o întrebare tulburătoare în legătură cu direcţia încotro se îndreaptă poporul român, paginile sale pot fi socotite pe bună dreptate şi ca un ghid revoluționar, rezultatul a zeci de ani de experiență și cercetare, care te ajută să atingi succesul în viața publică, în viaţa de familie, în afaceri și în societate, mai ales că remediul divin trece şi prin Conştiinţa creştină! Pe autorul cărţii îl dezamăgesc anumiţi indivizi prin ,,mimarea condiţiei de român şi, mai ales, de creştin pe care o joacă cu dexteritate şi cu versatilitate malefică” prin frica de a fi roman! Poate că e ceva care seamănă cu obsesia de cea mai joasă calitate a autopersiflării, a luării în derâdere şi a discreditării propriilor condiţii de viaţă, a încercărilor care au transformat viețile a milioane de oameni, de la președinți la directori de companii sau la părinți cu copii. Desele referiri pe care domnul Dan Puric le face la Eminescu şi la încrederea lui nestrămutată în efortul şi în jertfa dusă până la sacrificiu pentru păstrarea românismului constituie o dimensiune considerabilă şi demnă de apreciere a cărţii, pentru că prin ceea ce numeşte «autorăstignirea poporului român», distinsul nostru autor de carte, un om evlavios şi cu origini gorjeneşti, ne aminteşte de crucea mântuitoare, Crucea Lui Hristos, prin care un popor, ca şi un om, dovedeşte cu prisosinţă că are un suflet, char dacă asasinatul politic ne-a zdruncinat «Fiinţa şi altarul Credinţei» şi prin «pedagogia» înfricoşării apare nevoia de Paznic a Fiinţei naţionale! Am căutat să spicuim din paginile acestei cărţi acele repere ale sensului care ne arată încotro se îndreaptă poporul român, pentru că în final, scriitorul, publicistul şi actorul Dan Puric ne aminteşte şi despre cele cinci Scrisori după care se ghidează oamenii de bine şi cei devotaţi patriei lor, prin îndemnul: ,,Trezeşte-te, popor român! Şi, mai ales, nu te teme!”, ca un ultim cuvânt de trezire din «somnul raţiunii care naşte monştri», deoarece: ,,Când neamul acesta nu a mai putut să biruie prin armă, a biruit prin CREDINŢĂ, prin credinţa eroilor noştri care au intrat sub pământul sfânt al ţării, ca noi să fim liberi” în gânduri şi în fapte! În concluzie, firul ideilor ne conduce la final şi stabilește priorități, iar, dacă suntem în jurul ideii de a face trecerea de la dependență la independență, de la frică la curajul de a spune adevărul, atunci, bunule cititor, gândește-te la ce câștigi înaintea timpului pierdut şi încearcă să înțelegi, ca mai apoi să fii înțeles, acționează în comuniune cu oamenii de bine, pentru că te ajută să-ți dezvolți spiritul de dreptate şi de solidaritate, cu abilități de colaborare și de comunicare ce marchează trecerea de la independență la interdependență, iar, mintea îţi va arăta calea spre creșterea și dezvoltarea continuă a spiritului creator! Pentru autorul cărţii de faţă: ,,Când poporul acesta nu a mai putut să lupte cu arma în mână, a îngenuncheat în faţa Lui Dumnezeu şi a dăinuit prin rugăciune”, această abordare, simplă la prima vedere, te ajută să-ți extinzi modul de gândire, să-ți rezolvi mai eficient problemele de viaţă și îți deschide calea spre noi întrebări!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
