Doritorii de sporturi montane ori simple drumetii în perimetrul turistic gorjean au la dispozitie o multitudine de oferte sau oportunități de petrecere chiar a câtorva ore ori a unui sejur în peisajul montan de exceptie al Gorjului.
Astfel iubitorii turismului si nu numai pot alege dintre cele peste 35 trasee montane principale ori secundare, 4 zone speologice unde pot vizita si de ce nu explora pesteri si avene ori parcurge canioane, 3 perimetre de alpinism si escaladă cu trasee omologate , zone amenajate pentru activități de zbor cu parapanta ori deltaplanul, trasee de mountain bike sau 4×4 si nu în ultimul rând trasee de coborâre pe ape repezi.
Zona muntilor Vilcan cuprinde 10 trasee turistice montane si unul de creastă , două zone de interes agroturistic si etnofolcloric precum si o zonă de alpinism si escaladă omologată (Cheile Sohodolului) unde cu câțiva ani in urmă s-a disputat chiar o etapă din Campionatul National de Escaladă si Alpinism .
Perimetrul Cerna-Mehedinti –Godeanu este compus din 8 trasee montane pedestre, 3 trasee de creastă si două zone de interes ecoturistic ( Pades-Valea Mare si Cerna Sat- Izvoarele Cernei.
Masivul Parâng are în compunere 10 trasee montane pedestre si 1 de creastă , 4 zone de interes agro si ecoturistic (Lainici, Rânca, Baia de Fier şi Polovragi), 2 zone de alpinism cu trasee omologate si una de schi (Rânca).
Pentru cei interesați Gorjul dispune de un număr impresionant de pesteri si avene ce sunt grupate în mai multe perimetre speologice (Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Sohodol, Șușița Verde și Șușița Seacă, Pocruia, Cloșani si Motru Sec). O parte din cele peste 2000 cavități conțin forme și fenomene carstice deosebite ce impresionează ochiul.
Gorjul deține la acest capitol chiar două superlative naționale (cel mai adânc put subteran si cea mai mare stalagmită la două cavități localizate în masivul Plesa Sohodolului) precum si fenomene foarte rare chiar la nivel european (câmpurile de lapiezuri dintre Susita Seaca si Sohodol, depozitele de terra-rossa si de ce nu Inelul de Piatră de pe Cheile Sohodolului pe unde se presupune că a fost vechiul curs al râului Sohodol de acum câteva milioane de ani când apa nu începuse eroziunea calcarelor a ceea ce astăzi numim Cheile Sohodolului)
Iata asadar o bogata oferta pentru cei îndrăgostiți de munte, alpinism, escaladă speologie si de ce nu canyoning, rafting si fotografie montană ori speologică.
Totuși, înainte de a se avânta în practicarea sporturilor montane fie ca montaniard sau speolog cu experiență fie ca învățăcel trebuie să cunoaștem câteva lucruri despre riscurile ce pot apare la tot pasul ignorarea acestora nefiind nicidecum o solutie de luat in seamă .
Câteva păreri sau haideți să le zicem învățăminte decantate din experiența ghizilor montani ori de speologie profesionisti, montaniarzi cu mare experienta în sporturile montane de vară si iarnă ori schiori experimentați ar putea fi luate in seamă cu precizarea ca aplicarea corectă a acestora în teren ar putea salva o viată sau mai multe.
Majoritatea sporturilor montane sunt considerate activități extreme. In cursul practicării acestora doza de pericol poate fi mai mare sau mai mică în funcție de activitatea desfășurată. Prin cunostiinte si pregătire participantii caută să reducă această doză la un nivel cât mai mic.
In functie de provenienta lor se pot defini două categorii de pericole: subiective si obiective amândouă aproape la fel de importante.
Totuși, la ora actuală se consideră că pericolele subiective fac cele mai multe victime în munți. Acest fel de pericole au geneza însuși în subiect în cazul nostru practicantul unui sport montan si depind în cea mai mare măsură de intelectul său. Un loc important îl ocupă ignoranta însoțită de neglijentă si delăsare .
Înainte de a face primul pas în practicarea sporturilor montane este neapărat nevoie să cunoastem bine terenul de joc, muntele în cazul nostru sub toate aspectele sale, să ținem cont de regulile “jocului” si să învățăm din experiența altora.
Experiența se câștigă parcurgând la început trasee ușoare necesare formării deprinderilor de a învinge greutățile, la început mai mici iar cu timpul mai mari si mai complexe. Nu trebuie să ne hazardăm de la început pe trasee lungi , dificile si pe vreme nefavorabilă.
Toate sporturile legate de munte necesită o bună conditie fizică iar aceasta se obtine prin antrenament pe “terenul de joc” adică muntele în cazul nostru.
O sursa importantă de pericole o constituie oboseala ce conduce la slăbirea rezistentei fizice si atentiei cu neglijarea regulilor muntelui. În acest sens se poate aminti alimentatia corespunzatoare pe munte si trebuie acceptată ideea că nu trebuie să se ajungă până la epuizarea totală a resurselor fizice .
Pericolele obiective își au natura în ”obiect” deci în natura înconjurătoare. O mare atenție trebuie acordata banalului mers mai ales pe portiuni de iarbă ce alternează cu trepte stâncoase verticale
Nu mai puțin periculoasă este stânca friabilă ,degradată de acțiunea agenților externi. Vizibil sau mai puțin vizibil orice stâncă suferă de pe urma factorilor externi si acest lucru trebuie verificat de fiecare dată când avem de-a face cu porțiuni de stânca friabila.
De asemenea trebuie evitată dislocarea de pietre care pot constitui adevărate proiectile pentru cei aflați mai jos. Porțiunile de stâncă friabilă se pot recunoaște ușor după conurile de grohotiș aflate la baza lor.
Pentru parcurgerea unui traseu de escalada un bun indiciu îl poate constitui stratificarea stâncii care poate fi inclinată în jos ca tiglele de pe casă sau în sus ca o adevărată scară naturală.
Stânca udă si în special cea acoperită de mâzgă este cu mult mai alunecoasă decât cea uscată astfel că anumite pasaje care pe vreme bună se trec ușor în stare udă devin de netrecut
Mugurel PETRESCU, fotografii autor
